Unde sînt ţăranii?

Publicat în Dilema Veche nr. 553 din 18-24 septembrie 2014
Duplicitate și nuanțe jpeg

„Nu mai există ţărani adevăraţi!“, spune cu părere de rău amica mea, o doamnă cochetă, pe la 50 de ani, în timp ce-şi încarcă sacoşele în Opel-ul din parcarea de la Obor. „Nu te uiţi la feţele lor? Ăştia-s numai nişte prefăcuţi... se numesc comercianţi şi atît. Nici nu mai ştii de la cine cumperi... Uite ce am luat: mere din Spania, 7 lei kilu, da’ măcar ştiu că-s bune...“ Oftează şi porneşte motorul Opel-ului. În urmă cu cîteva minute, strîmbase din nas la merele lui nea Gheorghe, „prăpădite, pipernicite şi dumneata vrei 4 lei pe ele! Îţi baţi joc de mine, nu-i aşa?“ Am încercat să-i explic că, de fapt, astea-s merele cele bune, „naturale“, cum zice ea. Degeaba, nu m-a crezut! Şi i-am mai zis şi că nea Gheorghe e ţăran de ţăran şi că-l ştiu de mai bine de cinci ani. I-am luat de mai multe ori scurte interviuri pentru reportajele mele. Amica mea s-a uitat la el cu suspiciune: era un domn cu părul alb, îmbrăcat îngrijit, chiar cu un vag aer de intelectual. „Pentru că citeşte!“ am rîs eu. „A citit toate cărţile din Colecţia „Adevărul“… Iniţial le-a luat pentru nepot, să-i facă bibiliotecă, dar pînă la urmă le-a citit el. Ce să facă toată iarna la ţară?“ Aiurea! „Ăsta-i de la oraş… te păcăleşte că e de la ţară. Comerciant! Cumpără ieftin, vinde scump.“ M-am enervat un pic. „Uită-te la mîinile lui… sînt muncite!“ Însă amica nu avea timp să privească mîini. Plătise parcarea doar o oră şi n-avea nici un chef „s-o jecgmănească bandiţii ăia“.

Nea Gheorghe are 71 de ani şi e dintr-un sat din Dîmboviţa. Îl ştie toată piaţa, le spune bancuri din alea vechi, cu Ceauşescu, unor fete care vînd mezeluri „fără E-uri“ în „hala de sus“ şi-i îmbată sistematic cu rachiu de mere făcut în casă pe cei doi vînzători de la buticul de unde-şi mai cumpără cîte un suc „Fanta, Frutti, orice e bun; înainte n-aveam sucuri d-astea, mai făcea baba mea cîte un sirop de coacăze… ştiu că astea îs chimice, dar poftesc ca un copil, că-s bune la gust!“

S-a născut la ţară şi la ţară o să moară. Recunoaşte că pentru tineri e greu, „vor să plece, nu le place munca asta grea, cu braţele, le place la oraş, să lenevească, că aşa i-a învăţat comuniştii... Sau pleacă prin Spania.“ El unul e mulţumit de faptul că „imediat după ce a picat comunismul“, şi-a recuperat trei hectare şi jumătate de pămînt, numai livadă. „Cînd eram tînăr numai asta îmi doream, să am livada mea!“ A fost angajat la Cooperativă timp de 22 de ani. Nu i-a plăcut niciodată acolo, îi place să fie propriul său stăpîn. Nu se lansează în discuţii politice, deşi se uită la televizor „la toate posturile băgate prin cablu“. „Cu cine votaţi acum, în noiembrie?“ Nu s-a hotărît, dar n-ar vota o femeie. Din principiu.

În fiecare dimineaţă, bea „o cafeluţă“ înainte să se apuce de treabă. Uneori, mai bea cafea şi în timpul zilei, cînd îl apucă somnul, însă ţuică numai seara, la masă. Nu-i pretenţios la mîncare, mănîncă ce-i pune „baba“ pe masă. Vine la Bucureşti o dată la patru, cinci zile şi stă „în gazdă“ pînă cînd îşi termină marfa. E fericit că are unde sta, „mai pe la unu, mai pe la altul“, şi le plînge de milă „la băieţii ăia cu cartofii care de două nopţi dorm în piaţă“. Băieţii cu cartofii, aflaţi ceva mai la o parte, înfofoliţi în pleduri, îl aprobă dînd din cap şi tuşind demonstrativ. Dacă nu era rachiul lui nea Gheorghe, cu greu ar fi rezistat, se trezesc de dimineaţă cu ochii lipiţi, înjură şi spun „că nu se merită“, mai bine stau acasă şi-şi pun cartofii la păstrare, în beci. Totuşi, vor veni şi săptămîna următoare, „pentru ultima dată“, căci îi gonesc nevestele la piaţă, ce să facă cu atîţia cartofi? „Aşa ne zic, c-o să mîncăm toată iarna numai cartofi şi n-o să avem bani de pîine... asta e! …Moşu’ are livadă, face ţuică la «baterie»... Noi cartofi avem, cartofi vindem!“

Pentru nea Gheorghe, toate pieţele sînt la fel, dacă marfa se vinde bine. Nu-şi mai aduce aminte cum a ajuns în Obor. Îl întreb cum e treaba cu ţăranii şi comercianţii. „Ştii cine sînt comercianţii tăi? Ăştia… ţiganii! Aşa li se spune acum, comercianţi!“ Şi se uită urît spre taraba de vizavi, unde o femeie grasă şi oacheşă vinde roşii. Mai tîrziu, apar şi doi copii jerpeliţi, puradei. Spun că sînt de la „Casa copilului“, cerşesc un măr, se învîrt nehotărîţi pe lîngă tarabă, pînă cînd nea Gheorghe îi alungă: „Gata! Mai lăsaţi-mă în pace că am treabă şi-s necăjit că mi s-au uscat perii!“

„Da’ dama aia cu care erai data trecută, ce era aşa înţepată, de parcă ar fi avut un băţ în cur?“ Îi spun că aşa e ea, mai sclifosită. Şi că vine în Obor ca să caute „ţărani autentici“. Şi nu-i găseşte. Nea Gheorghe rîde. „Păi, eu sînt ţăran… nu mi-e ruşine!“ „I-am zis, dar nu m-a crezut.“ „Adu-o la mine, îi dau un rachiu, îi face baba o plăcintă… o dăm noi pe brazdă!“ Nu vine, că-i WC-ul în curte. Iau un măr de pe tarabă, muşc din el. Prăpădit, pipernicit, dar dulce. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Când ajunge din nou în România un val de aer polar: unde se anunță ger cumplit, cât mai ninge la munte
Trei zile de iarnă autentică se anunță în mai multe județe din zona de munte. Meterologii anunță ninsori puternice și viscol. Începând de duminică însă un val de aer polar lovește România. Sunt așteptate temperaturi de până la minus 20 de grade Celsius.
image
La ce distanță față de proprietatea vecină poți planta un copac. Când pot fi puși arborii chiar pe hotar
Copacii și gardurile vii plantate la limita dintre proprietăți stârnesc dispute aprige între vecini, iar de multe ori se ajunge în justiție pentru tranșarea lor.
image
Orașele cu cele mai mari salarii și domeniile cu cele mai multe locuri de muncă
Valorile sunt corelate cu numărul de joburi disponibile în aceste orașe, însă depind și de distribuția candidaților pe niveluri de experiență.

HIstoria.ro

image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.