Trezia de cuvinte

Publicat în Dilema Veche nr. 426 din 12-18 aprilie 2012
Trezia de cuvinte jpeg

Sorin Pâslaru de la Ziarul Financiar se întreba, zilele trecute, cum de Alexandru Nazare, foarte tînărul (32 de ani) ministru al Transporturilor, foloseşte construcţii bizare gen „A lipsit coerenţa în prioritizare“ sau „e un lucru pe care îl facem cu expertiză internaţională“, din moment ce avea doar 9 ani în 1989. Se dovedeşte că limba de lemn nu e apanajul comunismului. Dar cum vine asta?

Dacă sintagma „limbă de lemn“ a apărut în Franţa prin anii ’70, pentru a fi examinată de Françoise Thom în volumul omonim apărut în 1987, fenomenul e cunoscut mult mai de mult. În Politics and the English Language (1946), George Orwell vorbeşte despre fenomen fără a-i da un nume şi fără referiri la comunism. Se poate spune că la el e vorba de birocraţia care secretă un cocon de cuvinte, constînd în clişee, cuvinte fără sens, preţiozitate, toate ascunzînd realitatea nu numai cu intenţie, ci şi fără. Iar din acest punct de vedere, apucăturile vagi-neologistice ale ministrului Nazare sînt explicabile: în România comunismul a murit, dar birocraţia merge înainte. Fractura ideologică de suprafaţă înseamnă, în realitate, o prelungire a excesului birocratic. De la Prut la Tisa, birocraţia există pe dos decît la Max Weber, în sine şi pentru sine, în complicitate cu puterea politică, pe care o alimentează cu voturile proprii şi taxele inamicei clase de mijloc productive, pentru ca mai apoi să primească privilegii, de la salarii la garanţii instituţionale cu privire la autoperpetuare şi eventual multiplicare. Evoluţia ei, a birocraţiei, seamănă prea puţin a istorie, acţiune propriu-zisă, şi-atunci vagul cuvintelor, aşa cum le-au descris Orwell sau Thom, are o altă explicaţie: corespunde inacţiunii, irealităţii sau acţiunilor lipsite de sens gen plimbatul hîrtiilor.

Nazare, cu funcţiile lui deţinute prin comiţii şi comitete ministeriale şi mai apoi la partid, plus experienţa egală cu zero în orice fel de activitate nemijlocit lucrativă, e un exponent tipic al unei asemenea birocraţii. Dar, cu siguranţă, ministrul Transporturilor nu e nici pe departe vreo chintesenţă a răului. E doar unul dintre ei, un exemplu la îndemînă.

Dar de ce sînt atîţia în România? Pentru că de la „Mioriţa“ la cedarea Basarabiei şi de la „e bietul om sub vremi“ al lui Miron Costin pînă la „Aveţi puţintică răbdare“ al lui Trahanache, la noi există ceva apropiat de un cult al inacţiunii, cu irizaţii de incompetenţă. Avem incompetenţa letală a chirurgului ramolit şi indiferent, dar şi pe cea binevoitoare, săritoare, a mecanicului de service care ne strică maşina în dorinţa sinceră de a ne-o drege. Pe cea a electricianului care ne periclitează ţevile băgîndu-şi, tot cu bunăvoinţă şi cu asentimentul nostru, nasul în instalaţia de apă, şi destule altele. Or, pentru toate aceste tipuri de netrebnicie e nevoie de o limbă sau cel puţin retorică a ne-făcutului, a placidităţii abstracte, a neologismelor care se coşcovesc de pe realitate, fiindcă, în calitatea lor de importuri, sînt lipsite de conotaţii vizuale sau altă încărcătură concretă.

Curios, aşa ceva există de pe la paşopt, de la începutul tentativelor de modernizare a României. Ideea de aglomerare discursivă a unor aiureli de împrumut o găsim în faimoasa „Beţie de cuvinte“ a lui Maiorescu. Acolo însă junimistul protestează faţă de logoreea entuziastă, dar prăpăstioasă, eronată şi fără sens pe care Gheorghe Sion o etalează pe marginea unei poezii a lui Conachi. Exemple: „junele adolescent“ (sic), „convulsiunile cele mai înflăcărate“ şi „Cine nu şi-a scăldat sufletul în deliciul acestor stele, care se zice să sînt scaunul sufletului şi al inimii“.

La Sion, Maiorescu diagnostichează un exces emoţional simetric cu placiditatea vegetală a ministrului Nazare. Convulsiunile înflăcărate ale lui Sion au aceeaşi esenţă cu coerenţa în prioritizare a ministrului, doar că semn schimbat. Epigonul are, desigur, simţire rece şi harfă zdrobită, practică un soi de beţie lucidă, de trezie de cuvinte. Dar de la ce spune el la realitate (sau lipsa acesteia) distanţa e egală cu cea a lui Sion. 

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

Foto: L. Muntean

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.