Surorile Florentina

Publicat în Dilema Veche nr. 477 din 4-10 aprilie 2013
Nebuna din cartier jpeg

Noi, Popeştii, sîntem mulţi – şi cu toţii avem prestanţă. Să le luăm, de pildă, pe surorile Popescu de la mine din bloc: Florentina, cea mare, stă la şapte; Cameluşa (formulă de alint impusă de ea însăşi) stă la cinci. Amîndouă pensionare, amîndouă celibatare (a nu se înţelege văduve), fiecare cu apartamentul ei, cu viaţa ei. Pentru că personalitatea uneia e dominantă şi pentru că, într-un mod doar de ele înţeles, cele două coexistă doar una prin cealaltă, le vom numi „surorile Florentina“.

Aparent, surorile Florentina sînt două doamne independente. Se vizitează de două-trei ori pe zi, vizite în adevăratul sens al cuvîntului, adică nu doar coborît sau urcat două etaje în capot şi-n papuci şi sunat intempestiv la uşă – „Eşti bine?“ Uneori, vizitele sînt anunţate cu un telefon înainte, căci amîndouă au UPC. Florentina coboară cu o feliuţă de tartă cu fructe. Cameluşa urcă cu medicamentele pe care le-a primit de la fiul ei, din străinătate. Să nu vă imaginaţi că tot timpul e un du-te-vino cu liftul. Vizitele se desfăşoară la ore decente, uneori precise. Cum ar fi vinerea, cînd se uită împreună la Românii au talent.

Florentina merge greu, cu o cîrjă metalică; în rest, e vioaie şi pe fază, iar cînd are ceva de spus, de aflat, de iscodit, parcă se împiciorongeşte brusc. Cîrja are multiple întrebuinţări, este o mică extensie utilă. O ajută cînd gesticulează sau se lasă pe ea cînd rosteşte mai apăsat un cuvînt. Tot cu cîrja a alungat din scară o pisică ce se aciuase aici. Stătea lipită de calorifer şi mieuna ca s-o bage cineva în seamă. Nici mîncare nu voia, doar un pic de atenţie. „Ce ne trebe pisici în bloc? De ce nu le luaţi acasă, dacă le iubiţi atîta?“

În pas cu vremurile pe care le trăim, Florentina le trimite, pe mail, pensionarilor din lista ei de prieteni (la mine ajung la a doua mînă, prin maică-mea, cu care a făcut schimb de adrese) slideshow-uri cu: frumuseţile naturii, ţări exotice, animale de casă în ipostaze amuzante şi bancuri, unele cu tentă uşor licenţioasă – adică apare cuvîntul „sex“.

În schimb, Cameluşa nu le are cu netu’. Ea e o fire mai retrasă şi merge cu privirile în pămînt, asta pentru că nu vede bine şi e atentă mai mult la picioare. De auzit, însă, aude tot. Are un soi de lămpaş al ei, deasupra uşii, pe palier, care se aprinde între orele 18 şi 22. Şi, din proprie iniţiativă, e responsabilă cu ghena. Să fie curată, primenită, să existe cutia „pentru sticle şi borcane“, pe care ea a inventat-o. Cînd o întrebi ce face, e bolnavă. „Am mîncat nişte vinete şi aşa de tare m-a durat ficatu’... Dar să nu-i spui Florentinei, că se supără pe mine!“

Spre deosebire de Florentina, Cameluşa are, în schimb, un companion. Îl cheamă tot Popescu – domnul Popescu. O vizitează o dată sau de două ori pe săptămînă. Deşi sînt amîndoi singuri, n-au alte gînduri. Domnul Popescu stă cu un nepot student, căruia îi găteşte şi îi spală. Cameluşa nu poate ieşi din confortabilul nucleu „surorile Florentina“. Aşa că au o relaţie modernă. La un moment dat, domnul Popescu şi-a rupt un picior şi n-a mai dat pe la ea ceva vreme. Cameluşa a suferit în tăcere, dar nu i-a dat prea multe detalii Florentinei despre ce a păţit bietul domn Popescu. Am senzaţia că Florentina e un pic geloasă pe el.

În fiecare sîmbătă dimineaţă, un taxi se opreşte la scara blocului. Surorile Florentina, una cu ochii-n pămînt, alta manevrîndu-şi cu dibăcie cîrja, pleacă împreună undeva. Îmi amintesc mereu de poezia cu „Miaunel şi Bălănel erau doi pisoi la fel...“ Două fiinţe diferite, dar inseparabile, pentru care bătrîneţea are un singur sens: împreună. N-am aflat niciodată unde se duc – este micul şi singurul lor secret.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.