Leo, submarinul

Publicat în Dilema Veche nr. 479 din 18-24 aprilie 2013
Nebuna din cartier jpeg

Apăruse pe neaşteptate în gaşca noastră de atunci, oarecum în derivă. Ştiţi cum se întîmplă de obicei – există o gaşcă deja formată, de care se lipesc, periodic, unii sau alţii. De obicei, sînt bineveniţi, pentru că aduc un suflu nou în gaşcă, aceasta avînd, şi ea, rutina ei. Leo era noul iubit al unei tipe din grup. Nu era genul care să stea la ’nşpe beri ieftine şi să filozofeze aiurea, aşa cum făceam noi – intelectuali frustraţi, în formare. Leo era un băiat activ. Muncea de la 17 ani: zugrăvea, punea gresie şi – ocupaţia sa de bază, care i se trăgea de la nişte skills-uri căpătate pe munte – se căţăra pe blocuri. Pe la sfîrşitul anilor ’90, alpinismul utilitar era, încă, o noutate, abia începuse moda cu panourile publicitare „la înălţime“, şi în Bucureşti se construiseră doar două-trei blocuri de tip tower, ale căror geamuri exterioare trebuiau spălate. Lui Leo îi plăcea jobul ăsta, să vadă oraşul de sus, chiar dacă nu respira aer tare de munte şi nu zărea la doi paşi vîrful Coştila. Dar şi mai mult decît căţăratul, lui Leo îi plăcea să se scufunde.

„Hai să-l vedeţi pe Leo cum face scuba în IOR!“ ne spune prietena noastră într-o zi. Pentru că Leo era băiat de Balta Albă, nu avea la îndemînă decît lacul din parcul IOR pentru escapadele sale subacvatice. Ne aşezăm pe malul lacului, cu cîte o bere caldă în faţă, de la butic. Undeva, la vreo zece metri, în mijlocul ligheanului cu apă maronie şi jegoasă – de parcă toate gospodinele din Titan îşi spală acolo covoarele – vedem capătul unui furtun, care se mişcă. „Ăla e Leo!“ zice prietena noastră, cu mîndrie. Pe apă plutesc PET-uri, un soi de mîzgă se întinde de-a lungul malului, lîngă noi, cîţiva puradei se scaldă (parcul arăta jalnic pe vremea aia). Furtunul se îndreaptă vijelios spre noi. În sfîrşit, apare Leo, rînjind fericit. În mînă ţine, ca pe un trofeu, oglinda retrovizoare pe care a cules-o de pe fundul lacului. Îşi scoate ochelarii de înot ca s-o cerceteze. „Cre’ că e de Mercedes!“ zice. Apoi, se saltă lîngă noi pe mal şi-şi scutură părul lung şi ud. „Băi, Leo, ne stropeşti!“ ţipă la el prietena mea şi se uită urît. Uneori, hobby-ul lui Leo o scoate din minţi. Tot cartierul îl ştie pe Leo. „Leo, submarinul!“ îl strigă copiii din parc. Iubita lui nu-şi mai dă seama care e limita dintre cool şi ridicol.

„Băi, e naşpa! E numai nămol pe fund şi nu văd nimica... Cînd o să am bani, o să-mi iau nişte ochelari mai ca lumea!“ „Băi Leo, nu e nămol, e jeg!“ zice prietena lui. „În seara asta, nu vii pe la mine dacă nu faci trei duşuri înainte!“ Rîdem. Doar Leo e serios şi preocupat de viaţa de sub apă. „Roţi de bicicletă, anvelope, scaune, fiare vechi – era să mă tai într-unul... Am văzut chiar şi un frigider din ăla mai mic, de pe vremuri!“ Mă simt ciudat, de parcă o parte din oamenii din cartierul Titan ar locui pe fundul lacului IOR. „Odată, a găsit şi o verighetă. Din aur, pe bune!“ zice iubita lui, şi-n voce îi revine nuanţa aceea plină de mîndrie. „Am vîndut-o!“ zice simplu Leo, clămpănind din labele lui caraghioase de scafandru. Seamănă cu o ciudată specie acvatică de IOR, eşuată pe malul lacului.

Ne-am plictisit de scufundările lui Leo. Ne refugiem pe o terasă. Acolo, lui Leo îi piere treptat vioiciunea şi tace, ca de obicei. Studiază oglinda pe care a găsit-o, întorcînd-o pe toate feţele şi întrebîndu-se, probabil, dacă o poate folosi la ceva. Sau se gîndeşte la tatăl său din Franţa, care l-a abandonat cînd era mic şi care acum îl sună cam o dată la două săptămîni. Tot aşteaptă să-l invite acolo. Tatăl lui Leo locuieşte chiar pe malul Oceanului, iar el visează la o viaţă de sub apă mai bună decît cea de aici, fără frigidere.

Leo n-a plecat niciodată în Franţa. S-a însurat, are doi copii şi trăieşte tot în cartierul Titan.   

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.