Infidelitatea pe Internet se pune?

În ultima vreme, au tot existat discuţii despre ce înseamnă privacy pe Internet, şi toţi mai mulţi utilizatori vor să-şi şteargă urmele, să dispară de pe Google şi din alte părţi. Însă problema e mult mai complexă, mai ales atunci cînd „intimitatea“ de pe net o afectează pe cea din viaţa reală. Am o prietenă care este (sau mai degrabă era), de 15 ani, „într-o relaţie“ (vorba lu’ Facebook.) Ca orice relaţie, cu plusurile şi cu minusurile ei. Cei doi s-au gîndit la căsătorie, în primii cinci ani, după care au abandonat ideea, nevăzîndu-i rostul, şi au trăit, pur şi simplu, împreună, împărţind cam tot ce aveau – casă, maşină, timp, dragoste şi alte sentimente adiacente. Din afară, păreau un cuplu destul de boem, dar care nu se destramă uşor şi care îşi găsise un echilibru intern, mai ales că existau preocupări comune şi, mai presus de toate, o prietenie destul de trainică. Nu aveau copii, rataseră o ocazie, nu se mai ivise alta.

Într-o zi, prietena mea a făcut o descoperire (cam cum o fac mai toate femeile, verificînd întîmplător sau nu history-ul de pe Internet al partenerului ei, nu discutăm aici dacă e corect sau nu, dacă e o violare a intimităţii etc.) şi a avut un şoc. Prietenul ei era dependent de site-urile de matrimoniale şi de dating unde apărea, desigur, single (ba chiar „singur cuc“, cum se autodeclara pe un site) şi „interesat de femei“. Ea şi-a amintit că, în urmă cu cîţiva ani, destul de mulţi, zărise, de data aceasta chiar neintenţionat, cîteva mesaje pe e-mail-ul lui de confirmare a unui cont pe sentimente.ro sau „oferte noi pentru tine“ de la marriedbutlonley (în traducere liberă, „căsătorit, dar singur“). A crezut că sînt spam-uri, capcane ale net-ului, cu scopul de a momi noi utilizatori, sau şi-a închipuit că prietenul ei îşi făcuse, la un moment dat, un cont ca să „vadă cum e“. În fond, ce-i rău în asta? O mică trădare, mai ales dacă e virtuală, nu se pune, nu? Aşa că a trecut repede peste acel episod. Mai ales că avea încredere în iubitul ei, în viaţa reală nu părea absolut deloc interesat de (alte) femei, nici măcar nu întorcea capul pe stradă, aşa cum fac mulţi. Însă în viaţa virtuală era de-a dreptul obsedat. Prietena mea a început să scotocească pe net şi a găsit alte conturi, zeci. „Nu există nici un site pe care să nu aibă un cont. E peste tot! Ca o cocotă masculină! Practic, m-a anulat din viaţa lui“, mi-a spus ea la telefon, plîngînd. Şi nu era un inofensiv voyeur, din aceia care ştiu să se ascundă, dînd date puţine despre ei, totul era „public“ şi pe faţă, data naşterii, zodia, preocupările şi… fotografii. „Erau poze cu el făcute de mine, în spatele blocului nostru! Iar cel mai vechi cont era din 2007, atunci cînd relaţia noastră mergea foarte bine… hai să zicem că, în ultimii doi ani, a mai scîrţîit, dar chiar şi aşa e absurd!“

Prietena mea a mărturisit că s-ar fi simţit mai puţin trădată dacă l-ar fi prins cu alte femei. Dar aşa, trădarea era mult mai profundă, zdruncina din temelii însăşi prietenia lor, bazată pe respect şi încredere. Era, în fond, vorba despre o viaţă dublă. „Nu ştiu dacă s-a întîlnit cu vreuna dintre ele în viaţa reală, nici nu mai contează şi nici n-am să fac investigaţii în sensul ăsta… în fond, nu sînt detectiv!“ Însă, fără să fii detectiv, Internet-ul lasă „urme“ vizibile pentru toţi. Prietena mea a început să pună cap la cap şi nişte indicii din viaţa reală. Cum şi-a dorit el să aibă un birou în cel mai izolat loc din casă. Cum închidea imediat paginile de Internet, cînd ea intra în cameră, şi se prefăcea că lucrează. Cum auzea constant, din bucătărie, ţăcănitul tastaturii (specific de chat, propoziţii scurte, pauze, răspunsuri). „Poate că unele dintre femeile alea chiar erau singure şi căutau un bărbat, o relaţie… iar el le vrăjea, în timp ce eu, partenera lui de viaţă, din ultimii 15 ani, îi făceam cartofi prăjiţi!“ Era o minciună de ambele părţi.

Cu toţii sîntem de acord că Internet-ul ne-a schimbat vieţile, uneori într-un mod fundamental. Dar mulţi găsesc pe net o supapă, o cale de deversare a unor frustrări acumulate în timp. Înainte de Internet, totul era simplu, firesc – te întîlneai, te iubeai, înşelai (sau nu), te despărţeai. Acum totul devine complicat şi ne poate afecta la un mod parşiv moralitatea, onestitatea. „Un tip onest, liber şi liberal“, se descria bărbatul în cauză pe unul dintre conturile sale. Oare? Cînd prietena mea i-a spus că a aflat, mai întîi el s-a enervat că „i-a umblat“ prin history, apoi a ridicat din umeri: „Nu te-am înşelat niciodată. În ziua de azi, e ceva normal.“

Prietena mea are 36 de ani. Şi înainte avea probleme legate de anxietate, însă acum spune că ar avea nevoie de un psiholog, ca să treacă peste această traumă „virtuală“. Nu mai e foarte tînără, dar sînt convinsă că „îşi va reface viaţa“. Probabil nu pe Internet. Iar voi, cele care căutaţi o relaţie serioasă pe net şi chat-uiţi cu bărbaţi single aparent fermecători, gîndiţi-vă că în bucătăriile din viaţa reală este posibil să existe soţii sau iubite care fac cartofi prăjiţi.