La Sovata, „unde l-am cunoscut pe tata“

Publicat în Dilema Veche nr. 690 din 11-17 mai 2017
La Sovata, „unde l am cunoscut pe tata“ jpeg

Am ajuns întîmplător la Sovata, după ce am plecat tîrziu din Cluj și am hotărît să petrecem o noapte undeva, pe drum. Astfel de popasuri neprevăzute au ceva din viața itinerantă pe care mi-am dorit-o dintotdeauna, mă duc cu gîndul la călătoriile din alte vremuri, cînd nu puteai parcurge mai mult de cîteva zeci de kilometri pe zi, caii de la trăsură trebuiau să se odihnească și să mănînce, așa că era musai să tragi la un han, iar în toate romanele pe care le-am citit hanurile erau niște stabilimente cu totul speciale, adunîndu-i laolaltă pe călători, cu poveștile lor. Însă în zilele noastre avem mașini (care, în România, tot nu pot parcurge mai mult de cîteva sute de kilometri pe zi, pentru că nu avem autostrăzi), în loc de hanuri avem moteluri și pensiuni pe marginea drumului, unde nu îndrăznești să te oprești pentru că nu-ți inspiră nimic bun, eventual o posibilă toxiinfecție alimentară (am pățit-o acum doi ani, tot într-o călătorie, și așa mi-am petrecut o noapte la spitalul din Alba Iulia), și mai avem și aplicații cu GPS care îți sugerează drumuri pitorești, dar ocolite, pînă la Sovata. Așadar, am ocolit în mod absurd vreo 80 de kilometri, pentru că GPS-ul ne-a scos de pe drumul național și ne-a dus de drumuri județene înguste și cîrpite, cînd dădeam peste indicatoare, mereu eram la 30 de kilometri de Tîrgu Mureș și aveam senzația că ne învîrtim în cerc. Totuși, am primit ceva în schimb – o imagine aproape completă a județului Mureș, cu drumuri aproape pustii, aruncate pe coasta dealurilor, cu păduri și văi din care se ridicau pîcle albăstrui, sate cu plăcuțe bilingve și terenuri de fotbal încropite la marginea satului, între ogoarele proaspăt semănate unde, pentru că era duminica, „se juca etapa“. Nici un peisaj din România nu mi se pare mai relaxant ca acela din Ardeal, unde cerul e nemărginit și foarte aproape, sprijinit parcă pe culmile acestor dealuri identice, aerul tremură ușor, te simți ca pe fundul unui ocean, te scufunzi pur și simplu în peisaj. Totuși, era duminică după-amiază, drumul nostru nu părea să aibă vreun capăt, deși „la dus“ puteam să jur că trecuserăm printr-un sat unde se vindeau colaci și mingi de plajă la tarabe improvizate – ce naiba să caute colacii în Ardeal?, mă întrebasem, pînă cînd am zărit indicatorul cu Sovata, 35 de kilometri, și m-am lămurit.

Abia după ce am trecut de Reghin, ne-am îndreptat spre munți și satele s-au rărit. Am traversat de mai multe ori o cale ferată în miniatură, o singură linie, precum cea din Orășelul Copiilor, pînă cînd ne-am intersectat cu mocănița de la Sovata. Apoi am intrat într-un sat obișnuit, însă împînzit de pensiuni de toate categoriile, majoritatea închise. Inițial, fusesem îngrijorată că nu vom găsi nici o cameră liberă pentru că a doua zi era 1 Mai și mă gîndeam că există și aici un exod precum cel de pe Valea Prahovei. Însă nu părea prea mare agitație, nici măcar după ce am trecut de sat și ne-am pomenit chiar în mijlocul stațiunii – strada principală, cu pensiuni îngrămădite de-o parte și de alta, prietenoase și zugrăvite în culori pastelate, cafenele, restaurante și, ca peste tot, tarabe cu de toate, de la șlapi turcești la suveniruri, fără să lipsească „magneții de frigider“, grupuri de turiști (în general, familii) îmbrăcați în treninguri, plimbîndu-se fără scop în sus și în jos și ronțăind porumb fiert, mașini parcate haotic și „la liber“ de-o parte și de alta a străzii, cu numere de Mureș, Bistrița, mai rar de Cluj, un zvon de muzică disco, hotelurile tipic comuniste, ca niște schelete de mamuți dezgropate recent, cu ferestre întunecate și balcoane fără veșnicele prosoape întinse la uscat, deci posibil fără mușterii, căci abia a început sezonul „la băi“. Era exact ce căutam, motivul pentru care insistasem să dormim la Sovata în loc de Sighișoara, care ne era mai în drum. Sentimentul de întoarcere în timp, atmosfera de stațiune din anii ’80 alterată cumva de comerțul de bazar al anilor ’90, însă nu suficient de mult ca să nu simți bucuria nedisimulată a celor veniți aici „la odihnă și tratament“, fără fițe de Sinaia, un imperiu al kitsch-ului „montan“ simpatic, de care mi-era dor. N-am fost niciodată într-o stațiune balneo-climaterică în copilărie, părinții mei alegeau sejururile „clasice“ – douăsprezece zile pe litoral, zece zile la munte, la gazda noastră de la Bușteni. Stațiunile balneo erau o lume în sine, pe care am ratat-o și acum e imposibil de recuperat – cele mai multe sînt în paragină, au dispărut de pe harta turistică, la Herculane, de pildă, m-am întristat pentru gloria de mult apusă a unui loc care arăta devastat, la Slănic Moldova, unde am ajuns întîmplător la începutul anilor 2000, n-am mai găsit mai nimic, doar îmi amintesc că m-am încăpățînat să beau din toate izvoarele minerale care mi-au ieșit în cale, doar cîțiva stropi de apă, cu un gust puturos, mai picurau din niște robinete ruginite, nimeni nu se mai trata acolo de nici o boală, hotelurile erau închise sau goale și reci, ca niște grote preistorice nelocuite. Oamenii muncii mergeau atunci „la băi“ cu bilete prin sindicat și locuiau pentru o săptămînă sau două în acele hoteluri mastodont cu baze de tratament, de multe ori aveau parte de o vacanță mizerabilă, cu servicii proaste, însă în acest mod toate aceste stațiuni erau ținute în mod artificial în viață, continuau să existe, la fel ca multe alte lucruri din comunism care păreau funcționale, însă, în realitate, erau „defecte“. După 1990, n-a existat nici o strategie la nivel național de reabilitare și promovare a acestor stațiuni, fiecare a supraviețuit cum a putut, au devenit, din destinații cunoscute, „stațiuni de interes local“, în anumite cazuri administrația locală n-a avut nici un interes să se implice, hotelurile au fost lăsate să se dărîme de la sine, în vreme ce în jurul lor apăreau cabanele de vacanță ale noilor îmbogățiți din zonă și astfel ei aveau la dispoziție „stațiuni“ cu circuit închis, fără să mai fie deranjați de „turiști“. Sovata, însă, m-a surprins în mod plăcut – a rezistat, ba chiar am înțeles că „e în curs de dezvoltare“, se deschid ștranduri noi și, la o primă impresie, și-a păstrat oarecum neștirbit farmecul de odinioară, din vremurile în care circulau tot soiul de mituri și anecdote pe seama acestui loc, precum „Sovata, locul în care l-am cunoscut pe tata“ și unde se concep copiii – stațiunea avea un renume în tratarea bolilor ginecologice, inclusiv sterilitate, iar orice sejur aici era și un prilej pentru relații nonconformiste, „de vacanță“.

Am intrat la întîmplare într-una dintre vile, ușa era larg deschisă, în holul în care ar fi trebuit să fie recepția mergea un televizor, dar n-am întîlnit pe nimeni. Prețurile erau afișate: 60 de lei camera (fără baie), 80 de lei camera (cu baie), „pentru cazare sunați la…“, precum și „După ora 22, vă rog păstrați liniștea!“. Am sunat și mi-a răspuns un tip cu accent și cu o pronunție poticnită în limba română (conform recensămîntului din 2011, 87,66% din localnici sînt maghiari, urmați de „minoritățile“ română și romă), ceea ce, după experiența minunată de la Sic, n-a putut decît să mă bucure. „Intrați prin camere și vedeți dacă vă convine… ca să nu vin pînă acolo degeaba!“ Am intrat ca la muzeu, erau OK chiar și cele fără baie, un strict necesar, luminoase și cochete. După zece minute a apărut un tip pe la 40 de ani, pe bicicletă. A promis că ne va face cald în cameră, deși pensiunea era pustie, în afară de noi se mai cazase doar o familie alcătuită din o bunică și doi copii. Am plătit, ne-a dat cheia de la cameră și pături groase just in case. Apoi ne-a recomandat cîteva locuri decente unde puteam mînca: „La noi, sezonul a început abia acum, de 1 Mai, terasele sînt închise, acolo vara se mănîncă ieftin și bine, vă așteptăm și la vară… am avut doar de Revelion deschis, ce iarnă grea o fost pe aici, pe la noi! Că tot se zice de încălzirea globală, dar la noi nu e… dacă vreți ceva specific, mergeți la «Dracula»… Dar nu vreți să puneți mașina în curte?“ Omul era amabil, fără să fie intruziv, acea ospitalitate nativă din Ar-deal care, din păcate, dispare treptat. N-am vrut „ceva specific“, așa că n-am mers la „Dracula“, ne-am oprit la „Ciuperca mică“, cu priveliște la lacul principal, Ursu, deși am fi putut rezolva problema cinei mult mai ușor – jumătate din turiștii care se aflau în stațiune se îndopau pe stradă cu niște langoși uriașe, cu smîntînă, usturoi și cașcaval. Pe terasa aglomerată a restaurantului se vorbeau, în egală măsură, româna și maghiara. Erau grupuri de oameni de vîrsta a treia care zăboveau cu orele în fața unui pahar cu vin, dar și multe cupluri, unele dintre ele nu aveau răbdare să aștepte, dacă în zece minute ospătarul nu le lua comanda, se ridicau și plecau. Un amurg cețos se lăsa peste lac, ploua mărunt, un soi de burniță, însă turiștii îmbrăcați în treninguri bleumarin își făceau conștiincioși plimbarea de seară în jurul lacului, înainte de distracția de seară.

La magazinul alimentar se cumpărau sticle de whisky care se potriveau cu vremea de afară, m-am bucurat că am găsit filtre pentru țigări, vînzătoarea, o unguroaică tînără, mi-a zîmbit într-un anume fel, își imagina că fumăm oareșce, deși noi aveam doar tutun obișnuit. Mai tîrziu, ploaia s-a oprit, am băut vin pe terasa pensiunii, cu proprietarul învîrtindu-se în jurul meu și întrebîndu-mă dacă nu mi-e frig, ca să-mi aducă o pătură, făcîndu-și de lucru, în timp ce bea bere din mai multe sticle desfăcute, plasate strategic în diverse locuri care îi erau la îndemînă. Brusc, am început să mă simt ca-n vacanță, deși nu era vorba decît de-o singură noapte, mi-am adus laptop-ul, am început să scriu ceva, pe la 11 muzica disco și agitația de pe stradă s-au potolit, s-a lăsat o liniște profundă care m-a învăluit odată cu starea de bine, așa că mi-am promis că mă voi întoarce la Sovata.

A doua zi dimineață, stațiunea era pustie, mașinile cu numere de Bistrița și de Mureș dispăruseră – mi-am dat seama că mulți veniseră „în plimbare“ pentru o singură seară, doar ca să mai iasă din casele lor, care probabil că nu erau departe de aici. Însă, pînă să plecăm spre București, au început să sosească alții, „tura“ de 1 Mai. Era soare și plăcut, mulți lîncezeau la terasa de pe malul lacului, cu cîte o cafea în față, vorbeau la telefon aproape în șoaptă, nu se strigau unii pe alții cu „măă“, „băă“ și „hai“, așa cum îmi imaginau că se întîmplă deja în jurul grătarelor de pe Valea Prahovei. Pînă să trecem de Brașov n-am întîlnit semne ale sărbătorii de 1 Mai, traficul a fost lejer, de duminică, poate că la ardeleni „nu se obișnuiește“. Cum am ajuns pe la Predeal, bară la bară, poliție și televiziuni care filmau coloana de mașini, am parcurs distanța Predeal-Sinaia într-o oră și jumătate, cu geamurile deschise pentru că se defectase aerul condiționat, inhalînd fumul de mici amestecat cu gaze de eșapament, întrebîndu-mă oare de ce toți acești „sudici“ dau năvală în mod disciplinat doar pe Valea Prahovei, la orice sărbătoare cu iz popular, îndeplinind an de an aceleași „ritualuri“ stupide, cînd, în fond, există locuri ca Sovata? Dar mai bine să nu știe de ele, poate le vin idei și le strică.

Foto: wikimedia commons

alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa jpg
Alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa?
Există obiecte pe care avem impresia că le cunoaștem înainte de a le fi atins vreodată. Le recunoaștem forma, le anticipăm greutatea, le atribuim o istorie și, uneori, chiar o personalitate.
imagine principala jpg
Dilema pariurilor sportive - noroc sau cunoaștere?
Cât de mult putem anticipa un rezultat sportiv și unde începe, de fapt, hazardul?
poate o vedeta sa parieze online fara sa fie recunoscuta jpg
Poate o vedetă să parieze online fără să fie recunoscută?
Pentru vedetele din România, telefoanele fanilor fac parte din viața de zi cu zi. O plimbare prin mall ajunge pe Instagram, o cină la restaurant devine subiect pentru site-urile mondene, iar o vizită într-o agenție stradală poate apărea pe rețelele sociale înainte de fluierul final
dilemaveche winner jpg
Fascinația lucrurilor gratuite: de ce o ofertă ne poate schimba decizia de cumpărare
Un produs oferit cadou, transportul gratuit sau o lună de abonament fără costuri pot influența rapid decizia unui consumator.
dilemaveche 888 jpg
Norocul, între superstiție și probabilitate: de ce continuăm să credem în numere norocoase
Unii oameni evită numărul 13, alții aleg mereu cifra 7 sau consideră anumite date favorabile pentru decizii importante. Credința în numere norocoase există în numeroase culturi și continuă să influențeze comportamentul oamenilor, chiar și într-o societate în care matematica și statistica sunt...
historia(1) jpg
Între ecrane și conversație: locul șemineului în ritualurile unei seri acasă
Într-o seară obișnuită, sufrageria poate găzdui mai multe lumi care nu se întâlnesc. Cineva urmărește un film, altcineva răspunde la mesaje, iar o a treia persoană caută, fără prea mult succes, începutul unei conversații. Nimeni nu este neapărat nepoliticos.
imagine principala png
Tehnici tradiționale de prelucrare a lemnului, redescoperite la Festivalul internațional DRANICA din Sighetu Marmației
Dacă întrebi un meșter care lucrează cu lemnul cum alegi un arbore bun pentru șindrilă, fii pregătit să ai timp să îl asculți. Vei auzi o poveste întreagă. Îți va spune pe ce versant a crescut, în ce perioadă a fost tăiat, ce vârstă avea, de ce l-a ales și așa mai departe.
imagine principala jpg
Divertismentul digital după 2030: cum ar putea evolua platformele online în următorii ani
Ținând cont de viteza spectaculoasă de evoluție a tehnologiei, cu impact direct asupra divertismentului digital, a anticipa cum va arăta acest sector peste mai mulți ani este o provocare deloc simplă chiar și pentru specialiștii din industria de entertainment.
e1940afd872dd2b58aab38a6da3183985c jpg
Hygge în stil românesc: 7 idei pentru o casă caldă și primitoare toamna
Toamna se întunecă mai devreme, temperaturile scad și petreci tot mai mult timp acasă. E momentul perfect să transformi livingul, dormitorul sau bucătăria în locuri în care chiar îți face plăcere să stai. Și nu ai nevoie de renovări sau de un buget mare
WhatsApp Image 2026 10 15 at 10 37 29 (1) jpeg
De ce merită să-ți traduci cartea într-o altă limbă
Să scrii o carte durează luni sau ani. Să o publici presupune alte câteva etape, de la editare și corectură până la copertă, tipar sau distribuție. După toate acestea, traducerea poate părea un lux pe care îl lași pentru mai târziu.
1790680973 KE7j jpg
Cultura organizațională se vede și în mobilierul de conducere
Se vede cultura organizațională și în mobilierul de conducere sau e doar o chestiune de gust? Data viitoare când intri într-o companie, fă un exercițiu simplu: uită-te la scaune.
spatiu de lucru jpg
Ordinea materială ca formă de gândire: despre organizarea spațiilor de lucru
Există încăperi în care lucrurile par așezate fără o regulă și totuși cineva știe imediat unde să găsească orice obiect. Există și spații impecabile în care fiecare căutare începe cu o întrebare. Între aceste două situații se află o diferență care nu ține doar de estetică.
pexels artbovich 6980564 jpg
Bucătăria modulară, pas cu pas: cum o compui fără să greșești
O bucătărie modulară se compune ca un joc de cuburi: alegi modulele, le așezi unul lângă altul și obții exact frontul care îți trebuie.
GettyImages 1311472388 jpg
De la economii la finanțare: rolul contului bancar în accesarea creditelor
Drumul de la economisire la finanțare nu începe în momentul în care completezi o cerere de credit.
Dilemaveche ro jpg
Accesul la produse financiare se mută online: cont bancar, credite și carduri
Accesul la produse financiare se mută tot mai mult din sucursale în aplicații și platforme web.
sos bolognese png
De ce sosul bolognese nu se face niciodată în grabă și de ce merită așteptarea
Un ragù bolognese bun nu se construiește din grabă, ci din timp, tehnică și echilibru. De la sofrito până la rolul vinului și al laptelui, diferența dintre o simplă pastă cu sos de carne și un bolognese autentic stă în felul în care fiecare ingredient este tratat.
GettyImages 1281297414 jpg
Vacanțele din septembrie: cum plătești inteligent în țară și în străinătate
Plata inteligentă în vacanțele din septembrie presupune utilizarea instrumentelor bancare digitale pentru a evita comisioanele nefavorabile de schimb valutar, taxele neprevăzute la ATM și riscurile de securitate asociate numerarului
Dilemaveche ro jpg
Bankingul viitorului: cont online, credit și card de credit în câteva clickuri
Îți amintești vremurile în care deschiderea unui cont bancar înseamnă o dimineață întreagă pierdută la ghișeu, cu rând, cu formulare completate de mână și cu o programare stabilită cu două săptămâni în avans?
Articol Dilema jpg
Cum te ajută aplicațiile bancare să gestionezi mai bine cheltuielile din sezonul de toamnă
Aplicațiile bancare pot ajuta la gestionarea cheltuielilor de toamnă prin trei tipuri de funcții: urmărirea tranzacțiilor, organizarea banilor pe obiective și controlul plăților.
DilemaVeche (1) (1) jpg
De ce ne exfoliem atât? Scurtă istorie a obsesiei moderne pentru pielea „perfectă”
Într-o cultură care asociază tinerețea cu vitalitatea și frumusețea, apariția semnelor îmbătrânirii poate fi percepută negativ. Suntem evaluați, adesea fără să vrem, și prin felul în care arătăm, iar îngrijirea pielii a devenit pentru mulți un mod de a recâștiga senzația de ....
dilemaveche ro 258 0 jpg
A îmbătrâni nu este un diagnostic. Când schimbările de după 65 de ani merită evaluate medical
Există o formulă pe care o folosim cu o ușurință surprinzătoare atunci când vorbim despre părinții sau bunicii noștri: „E de la vârstă.”
inkstar 04 jpg
După un piercing, primele zile contează: ce merită să clarifici cu salonul despre îngrijirea de bază
Primele zile după un piercing sunt mai ușor de gestionat atunci când pleci din salon cu instrucțiuni clare, potrivite zonei în care a fost făcut și bijuteriei folosite.
1786610560 SAWn jpg
Blender Philips pentru smoothie-uri, supe și sosuri: ghid pentru rezultate constante
Îți place să începi dimineața cu un smoothie cremos, să mănânci la prânz o supă fină și să completezi cina cu un sos făcut în casă? Cu un blender potrivit, pregătești toate aceste lucruri rapid, fără complicații și fără să umpli bucătăria de vase.
Greseli pe care le faci cand alegi un fiset metalic pentru birou jpg
Greșeli pe care le faci când alegi un fișet metalic pentru birou
Amenajarea unui birou eficient înseamnă mai mult decât alegerea unui mobilier cu un design plăcut.

Parteneri

targuri de craciun jpg
Când se deschid târgurile de Crăciun din București. Programul pe 2026 pentru fiecare dintre ele
Când se deschid târgurile de Crăciun din București în 2026. Datele pe care trebuie să le știe toți cei care vor să intre în atmosfera sărbătorilor
Jared Kushner, Kirill Dmitriev și Steve Witkoff FOTO X @WeReporter jfif
SUA insistă ca regulile NATO și desfășurarea trupelor în Europa să fie discutate în cadrul negocierile de pace privind Ucraina
Emisarii americani încearcă să obțină un acord privind armamentul și dislocarea forțelor militare pe continent. Europenii se tem că negocierile ar putea duce la concesii în materie de securitate, în beneficiul Rusiei.
image png
Operațiune ca în filme în Peru: Un polițist în scaun cu rotile a dat spargerea cu barosul peste traficanții de droguri
Polițiștii din Peru au folosit o metodă neobișnuită pentru a-i lua prin surprindere pe suspecții de trafic de droguri dintr-o locuință din Lima.
donald trump xi jinping vladimir putin jpg
„Fără surprize, vă rugăm!” Europa așteaptă cu prudență negocierile dintre Trump, Xi și Putin
Diplomații occidentali se tem că summitul dintre liderii SUA, Chinei și Rusiei ar putea genera decizii imprevizibile privind Ucraina și Taiwan sau ar alimenta suspiciunile că marile puteri încearcă să-și delimiteze sferele de influență.
abu dhabi negocieri jpg
Europa nu crede în intențiile de pace ale lui Putin, dar este dispusă să participe la negocieri pentru a nu-l nemulțumi pe Trump
Diplomații europeni se îndoiesc că Moscova dorește cu adevărat să pună capăt războiului din Ucraina. Cu toate acestea, insistă să rămână implicată în procesul diplomatic, de teama că Donald Trump ar putea ajunge la un acord cu Vladimir Putin fără a ține cont de interesele Europei și ale Kievului.
Colaj de vedete și seism edit seismic png
Cum au trăit vedetele cutremurul din România. Pavel Bartoș: „Lung de tot”. Adelina Pestrițu, Mihai Bendeac și Răzvan Botezatu, reacții după seism. „Doamne, maică!”
Cutremurul care a zguduit România în noaptea de 18 noiembrie i-a trezit din somn și pe mulți dintre cei cunoscuți din showbiz. Seismul a fost resimțit inclusiv în București, iar vedetele nu au întârziat să povestească pe rețelele de socializare cum au trecut prin momentele respective. P
podul crimeea jpg
„Îl păstrau pentru zile negre”. Atacul asupra Podului Crimeea dovedește că Kievul mai are atuuri militare, în pofida presiunilor Rusiei
Podul Crimeei a suferit avarii semnificative, iar repararea acestuia ar putea dura o perioadă îndelungată, potrivit unor evaluări citate de presa britanică.
cutremur webp
De ce se zguduie mai tare blocurile la ultimele etaje în timpul unui cutremur. Explicația specialiștilor
Cutremurul cu magnitudinea de 5,7 produs miercuri dimineață în zona seismică Vrancea a fost resimțit diferit de români, în funcție de locul în care se aflau în momentul producerii seismului.
paula seling alexandru gorgos facebook jpg
Paula Seling, dezvăluiri despre bărbatul care i-a cucerit inima. Ce o fascinează la logodnicul ei, Alexandru Gorgos: „Este foarte important”
Paula Seling traversează o perioadă frumoasă pe plan sentimental, după ce a dezvăluit că s-a logodit cu Alexandru Gorgos. Dincolo de povestea de iubire, cei doi au descoperit că formează și o echipă foarte bună din punct de vedere profesional, muzica fiind una dintre pasiunile care îi apropie.