Dosarul Italiană 22

Publicat în Dilema Veche nr. 159 din 23 Feb 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

De data asta nu va fi vorba de o clădire în primejdie, pe care o intervenţie ar mai putea-o salva, ci de un imobil care a fost demolat ilegal acum zece ani, în condiţii care merită atenţie, fiindcă seamănă cu ceea ce vedem tot mai des. Casa era recomandată de o sumă de detalii arhitectonice remarcabile ca rafinament artistic (frontonul, ancadramentele ferestrelor) şi purta un nume istoric, acela al unei vechi dinastii negustoreşti din Ţara Românească, Hagi Theodoraky. Cel puţin aşa iscălea Dimitrie, fost preşedinte al Camerei de Comerţ din Bucureşti, ale cărui amintiri le-am reeditat pentru comoara de informaţii pe care o conţin despre trecutul nostru economic. După cum el însuşi relatează, tatăl său, Tudor Hagi Tudorache, mare angrosist bucureştean, îşi avea pe la mijlocul secolului al XIX-lea prăvăliile şi depozitele în jurul bisericii Sf. Gheorghe. Din aceeaşi familie, care se trăgea de la Curtea de Argeş, doi fraţi, Ghiţă şi Iancu, fuseseră ctitori la Buda-Prisiceni, biserică zidită înainte de 1832. Casa din strada Italiană, în "suburbia Oţetari", data probabil din anii 1850-1860; oricum, ea exista în 1882 cînd, la moartea tînărului Alexandru Hagi Tudorache, averea lui a fost împărţită între şase unchi şi mătuşi. Moştenitorul casei, Ghiţă (1828-1901), căsătorit cu Maria (1836-1926), a mai trăit douăzeci de ani. A lăsat trei moşii, "bolta" (depozitul) din Lipscani, Hanul cu Tei şi această casă, fiului său Constantin. La generaţia următoare, George Hagi Tudorache, fiind ameninţat de naţionalizare, închiriază Ministerului Silviculturii casa părintească, fără a izbuti totuşi să o păstreze. Ea trece în 1952 în proprietatea statului. Deşi familia a obţinut în 1960, de la Tribunalul Capitalei, repunerea în drepturi, sentinţa n-a fost executată şi imobilul a rămas al statului. Acolo funcţiona o grădiniţă de copii (sau o creşă, destinaţia înscrisă în contractul de închiriere pe care DAFI l-a încheiat cu spitalul Sf. Pantelimon în 1993). Acum, în 1994, intră în scenă descendenţii unei surori a ultimului proprietar (Boureanu Mihai, Griesbach Anca, Sterie Oana-Ruxandra şi Boureanu Şerban). La cererea lor de retrocedare, răspunsul va întîrzia un an - mai exact, pînă la 2 octombrie 1995, data dispoziţiei de restituire, semnată de primarul general, Crin Halaicu. Între timp, cei patru reclamanţi acceptaseră oferta lui Alexandru Bittner (unde am mai auzit numele acesta?). Omul de afaceri le propunea să le plătească cheltuielile de judecată, cerînd în schimb proprietatea a 25% din cele două imobile revendicate (str. Italiană, nr. 22 şi str. Biserica Amzei, nr. 19), precum şi dreptul de administrare a cotei proprietarilor, vreme de cinci ani. Aşadar, acelaşi sistem prin care, în multe alte cazuri, mînuitorii de fonduri s-au substituit moştenitorilor dreptului de proprietate, în situaţia incertă creată de întîrzierea justiţiei de a se pronunţa. Evenimentele se precipită: la 24 februarie 1996 izbucneşte un incendiu care deteriorează grav casa, accident atribuit de pompieri unui scurtcircuit, şi impune evacuarea copilaşilor. Iarăşi sistemul cunoscut de a compromite vechea clădire şi de a elibera terenul (în acest caz, 1125 mp într-o zonă centrală, lîngă biserica Oţetari, în spatele noii ambasade a Slovaciei). Aşa se face că, la numai o lună după incendiu, succesorii lui Hagi Tudorache şi asociatul lor Bittner au încheiat un contract cu Societatea Comercială SITRACO CONIMPEX (firma dnei Gabrea, soţia arhitectului-şef al municipiului, la acea dată). Scopul lor era de a ridica un bloc de 14 etaje: "locuinţe, birouri şi spaţii comerciale", din care familia trebuia să primească 7,5 % şi Bittner, 2,5 %. Realizarea acestei intenţii a întîmpinat unele dificultăţi, dar n-a putut fi împiedicată. Un obstacol ar fi fost calitatea de monument istoric. Dar clădirea fusese înregistrată greşit în lista oficială: "Italiană 21" (în acelaşi fel s-a justificat demolarea casei Rosetti din str. Povernei!). Pentru a stabili valoarea culturală a casei a început o vastă corespondenţă între Direcţia Monumentelor Istorice din Ministerul Culturii şi Oficiul pentru Patrimoniul Cultural Naţional din Muzeul de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti. Certificatul de urbanism, obligatoriu pentru construcţia nouă, a fost acordat pentru un bloc P + 5, sub semnătura arh. Sorin Gabrea şi fără avizul DMI. Autorizaţia de construcţie solicitată de SITRACO a fost refuzată de Direcţia de urbanism a Primăriei atunci cînd un nou arhitect-şef, Peter Derer, a arătat necesitatea conservării şi punerii în valoare a casei, chiar dacă incendiul o diminuase. Pentru a se demonstra imposibilitatea de a menţine vechea clădire, s-a declanşat "furtul de materiale de către persoane necunoscute". Cu alte cuvinte, casa a fost lăsată pradă hoţilor din cartier care au desăvîrşit ruina pînă la 90%. Termitele au lucrat toată vara, pînă cînd a rămas în picioare numai faţada dinspre stradă. SITRACO a semnalat Inspecţiei de Stat în Construcţii pericolul de prăbuşire a zidului, iar aceasta, în loc să dispună sprijinirea pînă la avizul Ministerului Culturii, a cerut demolarea. Ceea ce nu a pus capăt disputei: după ce şi ultimele resturi ale clădirii fuseseră încărcate în căruţe, încă vreo douăzeci de adrese au mai fost schimbate între instituţiile care ar fi avut datoria de a o proteja. Ba chiar, tupeu maxim, moştenitorii lui Hagi Tudorache, după ce au plătit o amendă de 3,5 milioane lei (jumătate din amenda minimă), au dat în judecată Direcţia de Urbanism, apoi pe prof. Derer care, faţă de abuzurile constatate, demisionase din funcţia de arhitect-şef. Procesul s-a mai tărăgănat încă doi ani. În vremea asta, la Bellu, cavoul Hagi Theodoraky mucegăieşte, înverzit de umezeală, şi, dacă cineva apasă pe clanţa uşii, pătrunde ca într-o grotă acolo unde fotografiile de familie îşi continuă veghea funebră.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.
E cool să postești jpeg
Discursul populist (sau cine mănîncă poporul?)
Prin compătimire, le este indus oamenilor un sentiment de victimizare care, mai apoi, este zgîndărit, pînă la transmutarea acestuia în furie.
Despre viața filosofului  Un scenariu inactual jpeg
Despre viața filosofului. Un scenariu inactual
În cazul filosofilor, atenția cu care le este citită și judecată biografia este mai mare decît în cazul scriitorilor sau pictorilor.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Roua învierii
Din prospețimea naturală a dimineții, roua trece în registrul auroral al vieții spirituale, care are nevoie de speranța eficace a începuturilor și a reînnoirii.
Zizi și neantul jpeg
Educație religioasă
În copilărie nu știam ce se serbează de Paști. Știam că se vopsesc ouă roșii și chiar, mai tîrziu, că vine Iepurașul.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Au apărut: artist multimedia, barista și expert în prăjirea cafelei.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.