O analiză spectrală a întruchipărilor românești

Publicat în Dilema Veche nr. 870 din 10 - 16 decembrie 2020
Theodor Pallady jpeg

După performanța estivală de a publica masivul Vocabular european al filosofiilor – operă de arheologie lingvistică și conceptuală coordonată de Barbara Cassin (cu adăugiri autohtone orchestrate de Anca Vasiliu & Alexander Baumgarten) –, Editura Polirom revine în această toamnă cu o altă întreprindere monumentală, scoțînd cinci volume consacrate Enciclopediei imaginariilor din România, sub coordonarea profesorului Corin Braga. E o lucrare de mari proporții, inspirată din antropologia culturală franceză (cu precădere îndatorată unor Gilbert Durand & Henry Corbin), care-și propune să redea panoramic genealogia identității românești, insistă asupra interferențelor continentale și relevă pluralismul său constitutiv. Nu în sensul că producția simbolică din cultura și spațiul României ar fi dispersată și incoerentă, ci pentru a demonstra complementaritatea unor regnuri imaginare distincte. Prin asumarea acestui plural insolit – imaginariile –, demersul patronat de Corin Braga contestă implicit vulgata univoc-finalistă a istoriografiei de după Marea Unire și surprinde fracturi, nuanțe sau bazine semantice menite să ne confrunte cu un portret colectiv complex și fidel surselor, renunțînd ipso facto la bricolajul unei narațiuni monolitice. Viziunea europeană a „unității în diversitate” prevalează, astfel, asupra celei artificial-etnocentrice (cu care eram inerțial familiarizați). Arhitectura proiectului – grație căruia Clujul academic operează o descindere la Iași – cuprinde, cum spuneam, cinci părți: I. Imaginar literar; II. Patrimoniu și imaginar lingvistic; III. Imaginar istoric; IV. Imaginar religios; V. Imaginar și patrimoniu artistic. Mă voi ocupa succint de tomul dedicat imaginarului religios, care apare sub îndrumarea Părintelui Ioan Chirilă, profesor de studii vetero-testamentare la UBB.

Volumul despre imaginarul religios e prin el însuși o radiografie a bibliografiei, metodelor, percepțiilor și (inevitabil) obsesiilor definitorii pentru un colectiv de autori interconfesional, dar nu confesionalist, care caută să separe apologetica de analiza socio-antropologică și filologică atentă la fapte, dar și la configurația diferitelor terenuri (concrete sau simbolice). Un efort lăudabil de obiectivare, lansat fără patos scientist și pretenții de verdict infailibil, deci cu atît mai convingător în rezultatele sale descriptive, tipologice sau evaluative. Obținem ca atare o colecție de hărți mentale, legate de practicile magico-religioase preistorice și precreștine, de geografia creștinismului emergent (slab instituționalizat), urmată de cartografia celui medieval, renascentist, reformat și modern, precum și de metamorfozele sacrului în postmodernitatea noastră intens secularizată.

Mozaicul studiilor cuprinse în sumar ne livrează tabloul dinamic al unor evoluții indigene mereu condiționate regional, în milenarul balans dintre cele două emisfere ale romanității imperiale, precum și rețeta „aromelor” locale, distilate între ruralitatea parcă voit anistorică și sinuosul drum al elementului etnic românesc spre comunitatea citadină, ca adevărată scenă (și prototip) al Ierusalimului celest. Nimic nu le scapă autorilor, de la arhitectura și arta sacră pînă la pietatea populară, și de la relația religie-viață cotidiană pînă la cea dintre credință și memoria identitară în comunitățile din diaspora. E de salutat aici simplul (dar nu curentul) fapt al conlucrării academice dintre clerici/pastori – ortodocși, romano-catolici, greco-catolici, evanghelici – și laici din toate zările disciplinare, din diaspora sau din capitala universitară ardeleană (cu o grăitoare „excludere” a contributorilor „regățeni”). Detectez în acest evantai ecumenic maturizarea studiilor istorico-teologice, bascularea – metodică și referențială – spre anglosferă și promițătoarea lor capacitate de a fabrica un jargon „universal”, un soi de lingua franca a hermeneuticii faptului religios: iată o evoluție care nu face decît să sincronizeze pomenitul domeniu cu procesul mai amplu de occidentalizare a societății românești, de care ne tot plîngem, pe măsură ce-l dorim accelerat.

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.
image
Momentul în care Roxana Donisan a fost atacată de rechin a fost filmat de un turist. „A ajuns până la geamandură, acolo a înhăţat-o rechinul“
Părinţii Roxanei Donisan, românca ucisă în Egipt de un rechin, au povestit că fiica lor a găsit oferta de vacanţă în staţiunea Hurghada în ultima clipă şi a ocupat singurul loc rămas liber în avion. Acum aşteaptă să ajungă acasă trupul neînsufleţit al singurului lor copil.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.