Mirabila Hildegard

Publicat în Dilema Veche nr. 916 din 28 octombrie – 3 noiembrie 2021
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg

Rare sînt figurile medievale care să trezească interesul dincolo de mediile ecleziale și academice. Alături de Toma din Aquino și Dante îi mai putem număra pe Abélard, pe Eckhart și, cu siguranță, pe Hildegard din Bingen (1098-1179). Astăzi, după decenii de cercetare, editare și traducere a operelor sale, Hildegard se bucură de privilegiile unei personalități-vedetă: misterioasele sale miniaturi sînt accesibile nu doar prin somptuoase volume de artă, ci și prin digitalizare; muzica sa este înregistrată de faimoase case de discuri; remediile sale naturale sînt în vogă; rolul său, ca femeie, în epoca în care a trăit, are toate ingredientele pentru a o situa într-o galerie a personalităților feminine de prim rang. Vizionară și compozitoare, contemplativă și totodată atentă la virtuțile tămăduitoare ale naturii, dar mai ales abatesă și predicatoare a cuvîntului lui Dumnezeu în părțile Rinului, Hildegard are în prezent, ca și atunci, o charismă irezistibilă. În istoria medievală, nu este singura personalitate feminină care fascinează, însă, dacă o comparăm, de pildă, cu Héloïse sau cu Aliénor de Aquitania, vedem cu ușurință ceea ce o distinge: dincolo de autoritatea spirituală, uimește activitatea sa prolifică, forța creatoare, curiozitatea enciclopedică și, nu în cele din urmă, o combinație rară de curaj și smerenie.

Iată de ce mă bucur să salut apariția în limba română a primei traduceri a unei opere majore a Hildegardei, Scivias (părțile I-II), datorată doamnelor Marinela Diana Marinescu și Lavinia Grijac (Polirom, 2021). E unul dintre volumele care reconfirmă menirea colecției „Biblioteca medievală”, coordonată de Alexander Baumgarten, de a îmbogăți cultura noastră cu o dimensiune pe care, din varii motive, nu o avea cu anii în urmă. Scivias, un cuvînt inventat, însemnînd „cunoașterea căilor lui Dumnezeu”, trimite, de fapt, la experiența vizionară pe care Hildegard, deși o trăia din fragedă copilărie, o așterne în scris abia în a doua parte a vieții, la recomandarea duhovnicului și, mai tîrziu, cu încuviințarea luminată a papei Eugeniu al III-lea. Ceea ce distinge aceste viziuni este caracterul lor exegetic. Cu alte cuvinte, ele propun imagini simbolice prin care codifică vizual și decodifică exegetic revelația creștină. Hildegard își trăiește credința cu o intensitate sinestezică, angajînd toate simțurile omului interior. E un univers al luminii și al sunetelor, al culorilor și al armoniilor, al simbolurilor care trimit, fără îndoială, la lunga istorie a revelațiilor extatice vechi și nou-testamentare, dar care au, în această operă, o indiscutabilă originalitate.

Întreaga carte ne pune, prin text și imagine, în fața problemei esențiale, aflată în centrul oricărei mistici: cum să reprezinți ceea ce nu poate fi reprezentat? Cum să redai în imagini „vocea lui Dumnezeu”? Cum să transmiți celorlalți mesajul transcendent despre vocația omului și sensul istoriei? Viziunile Hildegardei sînt întîi de toate o înțelegere simbolică a revelației: ele vorbesc despre alcătuirea creației, despre cea nevăzută (ordinea concentrică a ierarhiilor îngerești) și cea văzută, în care omul este mediator, despre Dumnezeu întreit în persoane (extraordinara imagine din partea a II-a a lucrării), dar și despre tribulațiile sufletului, despre căderea îngerilor și prezența răului în lume; sînt viziuni teologice, spirituale și ecleziale, pentru că revelațiile lor nu au alt scop decît acela de a călăuzi pe calea mîntuirii și de a remedia în viața Bisericii ceea ce nu se află la altitudinea spirituală cerută de Mirele său.

Hildegard este o contemplativă, dar și o abatesă benedictină, fidelă spiritualității și misiunii ordinului din care face parte. Nu ezită să pună degetul pe rană. Cunoaște prea bine, după o viață petrecută în mănăstire, care sînt virtuțile și care sînt disfuncțiile corpului eclezial. Și, ca în cazul trupului suferind, căruia îi găsește leacuri eficace, propune trupului Bisericii un tratament profetic-vizionar. Dar, spre deosebire de cei care căutau, în acea vreme, puritatea cu intransigență schismatică, Hildegard din Bigen este o voce care cheamă, conștientă de fragilitatea personală, la restaurarea armoniei mirabile, pe care Dumnezeu a sădit-o în creație.

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. A publicat recent (împreună cu Daniela Dumbravă): André Scrima: expérience spirituelle et langage théologique, Roma, 2019.

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.