Între cenzura (tardivă) și educația critică pentru valorile libertății

Publicat în Dilema Veche nr. 932 din 17 – 23 februarie 2022
Theodor Pallady jpeg

Recent, USR a schițat un proiect de lege care susține că filmele din perioada comunistă trebuie difuzate cu mențiunea „C” (pentru a sublinia că au fost produse sub presiunea cenzurii). Proiectul de lege a fost respins de Consiliul Legislativ, însă a primit avizul CNA, cu titlu de „recomandare”. Deși nu va dobîndi putere legală, propunerea a iscat o controversă ciudată: presa paleo-socialistă s-a grăbit să acuze partidul inițiator că promovează mișcarea „Cancel culture”, care bîntuie România ca o fantomă a „decadenței” occidentale. Vedem cum, în ultimele trei decenii, derivatele politico-mediatice ale PCR au virat spre o poziție „conservatoare”. Ele resping neo-marxismul cultural „woke” în numele patrimoniului bătrînesc, marxist-leninist, cu tot cu accentele lui locale, național-ceaușiste. Ambele tabere au, într-un fel, dreptate: autorii azi decrepiți ai „realizărilor” de odinioară apără, printre lacrimile unor amintiri idealizate, tot ce au zămislit în tinerețea lor. Cei de acum visează o revoluție proaspătă, care să nu fie „întinată” de eșecul patent al comunismului real. Primii au uitat că Marx & Engels erau „apuseni” și preconizau revoluția proletară în cea mai dezvoltată economie capitalistă – Marea Britanie, nu în cea mai înapoiată – Rusia. Ceilalți vor să se alinieze la ultima modă ideologică occidentală și să scape de „sechelele” unui comunism românesc naționalist (logodit între timp cu un anume pietism pravoslavnic). Grea dispută domestică în familia socialismului utopic, unde vechii oameni noi se luptă la baionetă cu noii oameni noi!

Lăsînd ironia la o parte, se cuvine să recunosc că proiectul de lege, chiar adoptat, și-ar fi ratat scopul în principiu generos: acela de a face educație democratic-liberală pe seama publicului juvenil, care n-a trăit ororile dictaturii bolșevice. În primul rînd pentru că mențiunea „C” de pe generic ar fi atras precum fructul oprit, așa cum atrag acum filmele marcate cu +18. În al doilea rînd, pentru că actul cenzurii (mai ales în domeniul cinematografic, destinat maselor) s-a exercitat și în democrațiile liberale din Vest, cel puțin pînă prin anii ʼ70 ai veacului trecut. Nu era o cenzură neapărat ideologică (deși Războiul Rece a produs tone de propagandă triumfalistă, nu doar în lagărul socialist, ci și în „lumea liberă”), cît una pretins morală, menită să ferească tineretul de influențe nefaste sau prematur „adulte”. În al treilea rînd, ideea vine prea tîrziu: de trei decenii, mereu prezentă pe „micile ecrane”, filmografia comunistă – cu tot cu mistificările, maniheismul și obtuzitatea ei infantilizantă – a făcut deja ravagii mentale, alimentînd paseismul unui larg segment al populației.

Putem spune că singura victorie durabilă a fostului regim din România a fost una de natură propagandistică, mult mai greu de evacuat decît ruinele industriale ale anilor ʼ80. Deși istoria reală – nuanțată, complexă, paradoxală și surprinzătoare – este infinit mai stimulantă decît bricolajul determinist al discursului oficial din Epoca de Aur (precedat de cel antonescian, carlist & legionar), găsim încă mai mulți oameni dispuși să valideze această mitologie justificativă, decît receptori critici, gata să accepte adevăruri „heterodoxe”, mai puțin confortabile. Ajunge să vezi cu cîtă ostilitate sînt încă priviți intelectualii publici dornici să relativizeze (prin contextualizare est-europeană) vulgata național-ceaușistă, pentru a te convinge că, deși comunismul ca sistem politic a murit, duhul său otrăvit deformează în continuare imaginarul colectiv.

În alte țări din blocul ex-sovietic s-a consumat o lustrație. Și noi avem o lege care interzice formal propaganda pentru totalitarism, numai că – neexistînd lustrație, ci doar o ipocrită negociere cu jumătăți de măsură – a difuza necontenit, bunăoară, butaforiile unui Sergiu Nicolaescu (sau a relua, pe șest, „concertele” Cenaclului „Flacăra“) nu intră, se pare, sub incidența ei. Așa stînd lucrurile, n-ar trebui să ne mire faptul că întrebarea lui Lucian Boia – „De ce este România altfel?” – primește la nesfîrșit răspunsuri tautologice...

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.
image
Momentul în care Roxana Donisan a fost atacată de rechin a fost filmat de un turist. „A ajuns până la geamandură, acolo a înhăţat-o rechinul“
Părinţii Roxanei Donisan, românca ucisă în Egipt de un rechin, au povestit că fiica lor a găsit oferta de vacanţă în staţiunea Hurghada în ultima clipă şi a ocupat singurul loc rămas liber în avion. Acum aşteaptă să ajungă acasă trupul neînsufleţit al singurului lor copil.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.