Înapoi la izvoare

Publicat în Dilema Veche nr. 887 din 8 - 14 aprilie 2021
Theodor Pallady jpeg

E greu să măsurăm impactul mobilității interconfesionale asupra dialogului ecumenic. Uneori, cînd un creștin își schimbă confesiunea, o face nu atît pentru că a găsit în alt orizont eclezial adevărul deplin, cît pentru că s-a supărat cu vreun episcop sau a strîns veninul unor prea omenești frustrări personale. Sînt însă sigur că trecerea la Ortodoxie a Părintelui John Anthony McGuckin (petrecută în 1989) nu s-a produs din resentiment față de prima sa apartenență (romano-catolică), ci mai curînd din convingerea că regula fidei a vremurilor apostolice se păstrează cel mai fidel în aria creștinismului oriental. Născut în 1952, membru al Academiei Regale de Istorie din Marea Britanie, profesor la universitățile Columbia și Oxford, viitorul savant în studii patristice și bizantine a fost din tinerețe monah și ulterior preot, îmbinînd vocația erudiției cu aceea a slujirii lui Dumnezeu și a semenilor. Ca om de catedră și autor prolific, Părintele McGuckin – care oficiază azi sub jurisdicția canonică a Patriarhiei Române – a devenit un herald apusean al creștinismului răsăritean. Un asemenea scop fusese desigur asumat de mulți alții, din felurite generații, fie după exodul produs ca urmare a catastrofei revoluționare bolșevice, fie (în cazul unui Olivier Clément) prin refuzul vidului metafizic generat de nihilismul modern. Rolul cultural al acestor „convertiți” s-a dovedit considerabil, pregătind la nivel simbolic reunificarea post-comunistă a Europei. Era nevoie de ei, pentru că nu doar URSS avea (cu toate argumentele) o presă proastă, ci și spațiul bizantin, caricaturizat de raționalismul iluminist (pe linia lui E. Gibbon) și nefericit moștenitor al unui mileniu de polemici teologice între Noua Romă și Roma papală. Nu trebuie să ne mire că Samuel Huntington a exclus din definiția geopolitică a Occidentului întregul spațiu ortodox, așa cum se cuvine să ne bucure faptul că teza lui a fost infirmată (cel puțin în cazul Greciei, României și Bulgariei).

John Anthony McGuckin a publicat cărți esențiale despre sfinții Simeon Noul Teolog, Chiril al Alexandriei, Grigorie de Nazianz, după care s-a lansat în redactarea unor sinteze despre spiritualitatea ortodox-bizantină în ansamblul ei polimorf. Din această ultimă categorie face parte Biserica ortodoxă de Răsărit (tradusă de Mihai Moroiu pentru Editura Baroque Books & Arts, după originalul, apărut tot în 2020, la Yale University Press). Scris cu acribie a surselor și fluență stilistică, volumul cuprinde zece secțiuni cronologice, de la fundamentele ecleziale ale creștinismului primar, trecînd prin perioada clasic-patristică, Biserica imperială bizantină, expansiunea misionară (spre popoarele slave), epoca dominației islamice și a emancipării națiunilor aflate sub turcocrație, pentru a evoca spre final cumplitele suferințe din anii ateismului marxist-leninist, formarea noii diaspore occidentale, principalele personalități teologice din vremurile recente și „viața de zi cu zi a Bisericii Ortodoxe”. Panorama cinematică a două milenii de tribulații, victorii și renașteri se încheie cu un postludiu despre „rolul Ortodoxiei în ambianța postmodernă” și cu anexa unui stimulant comentariu pe marginea Crezului de la Niceea, în care Noica repera originea civilizației din care facem parte, chiar dacă alunecăm tot mai des pe toboganul urii de sine.

Într-o notă explicativă, Ieromonahul Agapie Corbu (consultantul științific al colecției de titluri „bizantine” din catalogul editurii bucureștene) observă judicios că, deși volumul se adresează cu precădere publicului occidental, n-ar fi exclus ca și cititorul „născut” ortodox să descopere în text faptul că și-a însușit (nu neapărat conștient) o bună parte din stereotipurile apusene ostile față de tradiția răsăriteană. Aici nu e vorba despre „echipa” cu care ținem, de vreme ce nu ne aflăm în galeriile rivale de pe hipodromul din Constantinopol... E vorba despre cunoașterea sine ira et studio a bogatului trecut spiritual care ne-a făcut posibili și care ne oferă poate un viitor, dincolo de actuala contestare ideologică a „eurocentrismului”.

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.