Cuvîntul și Viața

Publicat în Dilema Veche nr. 953 din 14 – 20 iulie 2022
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg

„La viață, la propria noastră viață, la cea a altora, la cea a lui Dumnezeu, nu ajungem prin simțuri. Cei care intră în mănăstiri pentru a auzi mai bine cuvîntul lui Dumnezeu speră să-l audă așa cum aud susurul fîntînii din curtea mănăstirii sau tăcerea curții atunci cînd izvorul seacă. Tăcerea mănăstirii nu e decît prilejul ca, făcînd să tacă zgomotele lumii, să putem auzi o altă tăcere, care nu e făcută din diminuarea decibelilor sau din absența lor. Nu e o tăcere în care nu e zgomot, e o tăcere în care nu poate exista zgomot, pentru că acolo unde ea se instalează, nu mai lucrează nici un simț, nici o ureche și astfel nu mai e cu putință nici un sunet. Această tăcere însă nu e cea a mutismului, e cea în care vorbește plenitudinea fără ruptură și fără greș a vieții. Unde anume vorbește viața? În inimă.”

Fragmentul de mai înainte pare a fi fost scris de oricine altcineva, dar nu de un filosof. Totuși, și filosofii pot ajunge la o astfel de reflecție, fără să facă din autonomia propriului demers o piedică în calea întîlnirii cu absolutul. Michel Henry (1922-2002), cel căruia îi aparțin rîndurile de mai sus*, a fost unul dintre marii fenomenologi ai secolului al XX-lea, autor al unei opere care se bucură, dincolo de cercul specialiștilor, de o continuă atenție, dovadă fiind traducerile, monografiile, colocviile tot mai numeroase. El a construit cu tenacitate și asumată marginalitate universitară (preferînd Sorbonei orașul Montpellier, unde a predat pînă în 1992) o contrapondere la fenomenologia husserliană și heideggeriană printr-o „fenomenologie materială”, în care centrale sînt viața, afectivitatea, „trupul” (diferit de corpul exterior, obiectiv). Nefiind aici locul unei prezentări în detaliile cuvenite a operei sale filosofice – pe care o cunosc infinit mai bine colegi de generație sau mult mai tineri –, aș dori să evoc, la două decenii de la trecerea lui Michel Henry din această lume, ultima parte a itinerariului său, care cuprinde o trilogie dedicată creștinismului. Prin grija părintelui Ioan I. Ică jr cele trei volume au fost traduse începînd din 2000 și sînt încă în librăriile noastre.

Aș reține din ultima carte, Cuvintele lui Hristos, încheiată pe patul de suferință și considerată un adevărat „testament filosofic”, întrebarea fundamentală: dacă ceea ce rostește Hristos, folosind cuvintele obișnuite ale oamenilor, nu trimite la ceea ce vedem și înțelegem în orizontul acestei lumi, cum putem primi cuvintele sale? Ce capacitate avem pentru a le auzi, pentru a nu le lăsa să treacă pe lîngă noi? Cum e posibil ca Dumnezeu să ne vorbească despre El însuși prin cuvintele umile și bătătorite ale conversației noastre de toate zilele? Este vorba, sub diferite forme, de constatarea pe care Hristos însuși a făcut-o: „De aceea le vorbesc în pilde, că, văzînd, nu văd şi, auzind, nu aud, nici nu înţeleg” (Mt 13,13). De unde vine opacitatea sau surditatea față de cuvîntul divin? Și cum e posibil să o depășim din moment ce cuvîntul lui Dumnezeu ni se adresează? Michel Henry pornește de la observația care distinge revelația hristică de alte forme de transmitere a mesajului divin: în persoana lui Hristos distanța dintre Dumnezeu și ceea ce El comunică este abolită, pentru că Hristos este Cuvîntul dumnezeiesc care se întrupează pentru a-l revela pe Dumnezeu, adică pentru a se autorevela inclusiv prin limbajul de zi cu zi al oamenilor. Nu e nevoie să crezi pentru a ține seama de această „structură” a revelației creștine. Pur și simplu aceasta este axa credinței despre care vorbim. Dar ceea ce e mai spectaculos – vă las să descoperiți citindu-i cărțile – este că Michel Henry pune în lumină, prin propriul demers fenomenologic, posibilitatea de a recepta revelația, adică Viața care ni se comunică prin cuvintele Vieții, pentru că noi participăm la ea prin viața noastră de adîncime, prin ceea ce sîntem constitutiv. De aceea, a auzi cuvîntul lui Dumnezeu, interioritatea lui, apare drept cea mai proprie receptivitate a vieții umane, iar inima, după cum nu se sfiește să ne reamintească Michel Henry, „e singura definiție adecvată a omului”.

* Cuvintele lui Hristos, trad. de Ioan I. Ică jr, Deisis, 2005, p. 130.

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. A publicat recent Inteligența inimii. Schițe pentru un portret al virtuții (Editura Spandugino, 2021).

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

femeie inele de aur mana bijuterii shutterstock 1966151602 jpg
Zodiile care nu trebuie să poarte aur sub nicio formă. Cum alungi ghinionul adus de bijuterii
Deși este unul dintre cele mai iubite metale prețioase, poartă ghinion. Un astrolog celebru spune de ce nu e bine să purtăm aur. Totodată, există și un ritual simplu prin care se alungă spiritele rele.
cum poti avea succes la interviul de angajare jpeg
Noua strategie folosită de angajați pentru a obține măriri de salariu
Tot mai mulți angajați se arată interesați de posturi pe care nu au nicio intenție să le accepte doar ca să își forțeze șefii de la actualul loc de muncă să le ofere o mărire de salariu, arată Business Insider.
Multe localități din Siberia nu au căldură FOTO SHUTTERSTOCK
Rușii din Siberia îngheață în case: „Ucraina supraviețuiește fără încălzire, iar aici, în Hakasia, viața este îngrozitor de grea”
Rușii din regiunile cele mai izolate ale Rusiei sunt lăsați să înghețe, în timp ce președintele țării Vladimir Putin cheltuiește zeci de miliarde de dolari purtând un război de cucerire în Ucraina.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.