# S-a lămurit: găina a fost mai întîi, întrucît oul conține o enzimă pe care n-o putea lua de altundeva. A, și încă ceva: mirosul a preexistat planetelor; practic, nimicul avea un parfum anume. (M. C.)

# Din alte vremuri, un titlu simpatic de carte: Dicționarul artei, curiozității și bibeloului, de Ernest Bosc, lucrare apărută în 1883 la Paris. (D. S.)

# Într-o seară, după ce s-a terminat meciul din Liga 1 franceză de fotbal, dintr-o eroare, pe Canal+, care era văzut cu decodare, a început un film porno. Pacienții care așteptau la urgențe, la spitalul din Bayonne, au fost luați pe nepregătite. Probabil s-au și relaxat puțin. (A. M. S.)

# Ce au în comun fisticul, fîstîceala și frumusețea feminină? Neașteptat de multe. Dacă vechile festuk (persană) și pistáki (greacă) înseamnă „fistic”, și nimic mai mult, limba turcă, mai hoțomană, a preluat fîstîk („fistic”, „nucă”, „alună”), dar a inventat și fîstîkî / „verde aprins” (vezi „fistichiu”), și alte două utilizări colocvial-argotice: „creier, minte” și „femeie frumoasă, puicuță, bunăciune” – de unde și ideea de „fîstîceală”, ca stare de confuzie, de zăpăceală –, cu precădere, în fața unei femei frumoase. (M. P.)

# William Shakespeare, în vîrstă de 81 de ani, a fost primul bărbat din lume care s-a vaccinat anti-COVID cu serul Pfizer. Din păcate, a murit din cauza unei afecțiuni care nu a avut legătură nici cu virusul, nici cu vaccinul. O prezentatoare TV din Argentina i-a adus un omagiu, confundîndu-l cu marele dramaturg englez, așa că a anunțat că „unul dintre cei mai importanți scriitori de limbă engleză, pentru mine marele maestru, a murit”. La o adică, ce înseamnă cîteva sute de ani? Un mizilic. Și ce clasic nu și-ar dori ca cititorii să-l considere contemporan în orice epocă? (A. M. S.)

# Cred că a fost pripită concluzia trasă de unii în urma știrii cu starețul unei mînăstiri din Neamț care le-a spus enoriașilor că vaccinul anti-COVID ar favoriza apariția solzilor pe corp. Mulți s-au grăbit să-l acuze că îndeamnă oamenii să nu se vaccineze. Eu cred, bazîndu-mă pe prognozele meteo din ultima vreme și pe realitatea ploii care nu se mai dă dusă, că ideea starețului este o briliantă psihologie inversă: căci cine n-ar vrea niște solzi, niște branhii și niște înotătoare în aceste timpuri de potopenie? (S. G.)

# Conflictul dintre primarul sectorului 1, Clotilde Armand, și compania de salubritate a atins o nouă culme. Tone de gunoaie au rămas pe străzi, neridicate, pentru că primarul nu mai vrea să plătească facturile umflate. Și președintele Klaus Iohannis duce propria sa luptă cu gunoaiele: săptămîna trecută a participat la o acțiune de strîngere de deșeuri undeva, pe malul Argeșului. Mult gunoi, multe probleme... (M. M.)

# „Nu-mi face plăcere că trebuie să spun acest lucru, dar: asiaticii nu sînt problema, negrii nu sînt problema, evreii nu sînt problema. Și da, nici albii nu sînt problema. Nici o rasă ori cultură nu e problematică. Am locuit în multe orașe și țări ale lumii și pot spune din experiență că există o distribuție egală a oamenilor buni și a oamenilor de căcat în fiecare populație. Nu știu care e soluția, dar bănuiala mea e că sensibilizarea peste măsură a oamenilor în funcție de caracteristici arbitrare precum culoarea pielii ar putea face mai mult rău decît bine” – un tweet al lui Sean Ono Lennon, fiul lui Yoko și al lui John. (M. C.)

# De prin știrile mai recente aflăm că, în timp ce primarul Clotilde Armand se luptă cu gunoierii, un consilier local din Vrancea postează cu nerușinare pe Facebook că, în Franța, ea ar fi fost „răpită și violată”. În același timp, ni se spune că la primăria din Ștefăneștii de Jos se fac percheziții pentru acuzații grave, inclusiv cea de viol. Ficțiune sau realitate concretă, se pare că legătura dintre „sulă și prefectură” continuă să bîntuie prin societatea noastră. Chiar dacă vorba cu pricina vine, se pare, de la instaurarea ca dictator a generalului roman Sulla, am putea spune că și acesta, la vremea lui, a violat regulile Romei. (A. M.)

# Dacă, la începuturile pandemiei, a fost dificil să ne obișnuim să vorbim printr-un ecran și să ne plimbăm prin muzeele lumii urmărind o fereastră, iată că deprinderile se păstrează și de cînd în lume se poate circula ceva mai ușor. Două portaluri asemănătoare unor uși virtuale au fost amplasate în Vilnius și Lublin, cu scopul de a le permite locuitorilor din Lituania și Polonia să se observe reciproc în timp real, pe un ecran rotund uriaș. În plan este ca, în scurt timp, zeci de astfel de portaluri să fie instalate în Europa pentru a întări sentimentul de comunitate și a le da oamenilor un „efect de vedere generală”, asemănător cu perspectiva astronauților în spațiul cosmic. Mă întreb cu cine ar prefera Bucureștiul să fie „înfrățit” în acest fel. (A. A. D.)

# Presa internațională a scris amplu despre deschiderea unui punct de vaccinare anti-COVID în curtea castelului Bran, legînd, firește, minuscula împunsătură de sîngeroasa legendă a lui Dracula. Asistente medicale foarte drăguțe, numai zîmbet, în halate pe care se puteau vedea desenați niște colți de vampir însîngerați, mînuiau cu delicatețe micile ace. Cei care se vaccinau primeau gratuit o vizită a castelului unde, după cum spune presa, puteau vedea 52 de unelte de tortură medievale. Directorul de PR al castelului are un umor special, desigur, cînd declară: „Ideea este că arătăm vizitatorilor de azi cum se vaccinau oamenii acum 500 de ani”. Brrrr! (S. V.)

# Ce face omul cînd n-are altceva de făcut? Am aflat un posibil răspuns din ziarul Libertatea de vineri, 11 iunie 2021, de la Gheorghe Iavorenciuc, românul care a călătorit în cele mai multe țări de pe glob (136 la număr pînă azi): „Am făcut Etiopia, unde sînt războaie permanente […]. Mi-am propus acum, cînd încă mai sînt în putere, să fac zonele de risc“. S-ar părea că avem de-a face cu un nou gen de turism, turismul de facere. (D. S.)

# „Cînd am ajuns în State aveam 300 de dolari în buzunar și nu vorbeam o boabă de engleză”, mărturisea recent columbiana Diana Trujillo, inginera-șefă a echipei responsabile de brațul robotic al Rover-ului Perseverance, amartizat anul acesta pe 18 martie. Repercusiunile imigrației pur și simplu n-au limite. (M. C.)