„Doar oamenii pot produce schimbarea“ – interviu
Săptămîna trecută am scris despre prima ediţie a Forumului Educaţiei, impresii de la conferinţa desfăşurată între 12 şi 14 mai, la Bucureşti. Cine au fost însă organizatorii, cum au văzut ei evenimentul, la firul ierbii? Două interviuri despre cum e să organizezi un asemenea forum, despre motivaţii, aşteptări şi, mai ales, despre ce impact au simţit ei că o asemenea iniţiativă a avut sau va avea. (S. G.)
Cum aţi caracterzia Forumul Educaţiei în contextul protestelor sindicatelor din învăţămînt, proteste din ce în ce mai vehemente în ultimele zile?
Ca o alternativă. În urma mitingurilor nu se generează soluţii. Oamenii ies în stradă, dar din păcate nu rezolvă mult cu această formă de protest. Vorbind de profesori, demonstraţiile şi grevele îi afectează pe elevi, mai ales în perioade de examen. Pe cînd la un asemenea eveniment, ne-am adunat, oameni care probabil au viziuni diferite – studenţi, cu profesori, cu rectori, oamenii din mediul privat şi de stat – şi am încercat să găsim soluţii, într-un mod constructiv. Cred că este relevantă prezenţa ministrului educaţiei şi a faptului că, deşi nu avea mult timp la dispoziţie, atmosfera de aici l-a încurajat să stea mai mult decît îşi propusese. Aici au venit, pînă la urmă, oameni preocupaţi realmente de educaţie şi de găsirea soluţiilor pentru problemele din învăţămînt.
A existat pericolul de interferenţă cu politicul?
Niciodată. Atît reprezentanţii Guvernului cît şi ceilalţi invitaţi s-au aflat aici strict pe probleme de educaţie.
O reformă bună a sistemului de educaţie din România va veni din partea societăţii civile sau nu va veni deloc?
O reformă bună poate veni din partea tuturor celor implicaţi, care vor lucra împreună, dar mai ales de la profesori. Problema e că statutul meseriei de profesor a decăzut mult în ultima vreme, nu e doar o problemă a ministerului, e o problemă de recunoaştere a utilităţii şi importanţei profesorilor în societate. Desigur că şi salariul e o parte a acestui prestigiu, dar studiile arată că, dacă asiguri un trai decent, performanţa la clasă nu mai ţine atît de dorinţa unui salariu mare. Important e însă să asiguri acel salariu decent. Aş porni de la salariile debutanţilor, trebuie încurajaţi studenţii foarte buni.
Sistemele cele mai performante din lume, Singapore şi Finlanda, îşi selectează viitorii profesori din primii 10, respectiv 5% dintre cei mai buni studenţi din anul respectiv. Cum eşti acceptat în această profesie, ştii că faci parte dintr-o elită. Statutul vine şi din această selecţie.
Performanţe scăzute în învăţămînt din cauza salariului sau a curriculei?
Totul porneşte de la motivaţia profesorului. Educaţia se petrece în clasă, nu la minister. E relaţia dintre profesor şi elev. Acolo se petrece, de fapt, schimbarea. De aceea, cei care vor să facă performanţă în educaţie îşi concentrează resursele pe profesori. Mi-e teamă că, în ceea ce priveşte salariul, societatea civilă nu poate face prea multe. Doar dacă se pune problema descentralizării complete sau a şcolilor private care îşi pot atrage fonduri din comunitate, pe care le pot investi inclusiv în salariile profesorilor.
Ce aţi urmărit prin acest Forum?
Să coalizăm o voce. Societatea civilă e acuzată că în perioadă de criză e tăcută şi îşi pierde credibilitatea. Dar poate fi o voce puternică şi, din experienţa mea, pot să vă spun că Ministerul Educaţiei a fost deschis la discuţii constructive. Poate, desigur, să construiască proiecte care, pentru a avea impact, pot fi preluate de minister.
Ce va urma?
De la început am spus că vom discuta probleme, dar doar dacă vom genera soluţii. Iar aceste soluţii sînt implementate în proiecte pe care le vom face împreună. Deja am auzit, în timpul celor trei zile, proiecte ce se vor implementa, oameni care s-au întîlnit, au discutat despre tot felul de lucruri pe care le făceau relativ individual şi au căzut de acord să le facă împreună. Fundaţia noastră, de exemplu, vara asta va avea un proiect prin care va trimite 20 de profesori din mediul rural în Finlanda, o săptămînă, pentru a avea experienţa predării într-o clasă finlandeză. Sînt convinsă că la întoarcere vor dori să implementeze ce au văzut acolo. Nu e vorba neapărat de conţinut, ci despre felul cum profesorii îi tratează pe elevi, cum comunică, cum îşi văd ca responsabilitate transmiterea de valori morale, nu doar informaţii la cursuri.
Sînt convinsă că lucrurile se vor schimba în bine. Prin toate proiectele care îmi ajung pe birou, prin toţi oamenii cu care vorbesc, simt că societatea este pregătită pentru o schimbare. Am susţinut că acum e momentul pentru o lege a educaţiei cu adevărat bună şi reformatoare pentru şcoala românească. A fost după revoluţie o perioadă de confuzie, de răsturnare a valorilor şi de promovare a nonvalorilor, dar în ultima vreme văd că oamenii s-au cam săturat de toate acestea. Tinerii se organizează, îşi fac proiecte, nu sînt blazaţi, a început deja să se afirme o nouă generaţie care e pusă pe fapte mari, care vrea să schimbe lucrurile în bine. Cît timp la firul ierbii oamenii nu-şi asumă schimbarea, nici o lege din lume nu ne va ajuta. Doar oamenii pot produce schimbarea.
Tincuţa Baltag este director general al Fundaţiei „Dinu Patriciu“ şi preşedinte al Forumului Donatorilor din România. A absolvit programul de MBA Romano-Canadian. Începînd cu anul 2006, s-a ocupat de înfiinţarea Fundaţiei „Dinu Patriciu“, de stabilirea strategiei pe termen lung şi de coordonarea programelor acestei organizaţii. Cu un buget anual de peste 7 milioane de dolari, fundaţia derulează şapte programe naţionale în domeniul educaţiei şi susţine peste 5600 de bursieri – elevi de liceu, studenţi, masteranzi şi doctoranzi.
a consemnat Stela GIURGEANU.
