⬆
Educație
Inefabila interdisciplinaritate
Să presupunem că o universitate angajează un specialist în relaţia dintre istoria matematicii şi istoria literară: e nevoie de 3 cursuri şi minimum 45 de studenţi interesaţi pentru a menţine postul. Şi dacă studenţii nu se înscriu? Să faci din ele cursuri obligatorii pentru toţi cei de la Literatură română?
„Transformăm utopii în realităţi palpabile” – interviu
Această agora a educaţiei a generat – aceasta fiind şi concluzia generală a participanţilor – nu neaparat proiecte şi soluţii, aşa cum ne doream iniţial, ci o conştientizare a fiecărui participant a potenţialului colectiv, a comunităţii din care face parte şi a importanţei resurselor puse în comun. Sîntem la început, dar garantăm că sîntem obişnuiti, toti cei angrenaţi în acest demers, să transformăm utopii în realităţi palpabile.
„Doar oamenii pot produce schimbarea“ – interviu
Totul porneşte de la motivaţia profesorului. Educaţia se petrece în clasă, nu la minister. E relaţia dintre profesor şi elev. Acolo se petrece, de fapt, schimbarea. De aceea, cei care vor să facă performanţă în educaţie îşi concentrează resursele pe profesori.
Competențele și performanțele specialistului român
Ca unei profesoare de română ce mă aflu, articolul dlui Dan Ungureanu din nr. 308 al Dilemei vechi, intitulat „Educaţia axată pe competenţe“, mi-a stîrnit, fireşte, interesul. Consider că orice dezbatere despre starea învăţămîntului românesc actual este binevenită, cu condiţia să fie altceva decît o perdea de fum electorală, publicistică sau cu mai ştiu eu ce mize străine substanţei dezbaterii înseşi.
Educaţia axată pe compentenţe - dacă n-a mers „la ei”, va merge „la noi”?
“A uitat cam toată lumea vechea butadă din perioada apusă: „Marx era filozof, nu om de ştiinţă, fiindcă, dacă era om de ştiinţă, făcea mai întîi un experiment pe şoareci“. Lucrurile stau la fel ca înainte, din păcate. În Ministerul Educaţiei, cu siguranţă stau ca pe vremea lui Ceauşescu. O ministră după alta au aplicat reforme ubueşti, neomologate nicăieri, neverificate nicăieri, pentru care miniştrii nu-şi asumă nici o responsabilitate. Sindicatele profesorilor nu sînt niciodată consultate cu p