Cosmin MANOLACHE
Cvasi-istoria noului roman românesc
Cosmin MANOLACHEAventura asta ne aducea de fiecare dată timorați în fața doamnelor de la ghișee, simple numărătoare de cuvinte, precum contoarele unui program de computer, fără atenție la conținut.
» Citește tot
Eliberare lentă
Cosmin MANOLACHEChiar din clasa a treia, geografia a devenit pasiunea mea. Pur și simplu lăsasem în urmă țintarul și șahul pentru a juca pititea pe hartă împreună cu bunicul meu.
» Citește tot
Visul unei nopţi de iarnă
Cosmin MANOLACHENu avea să plece nicăieri, trebuia să fie pe fază, pentru orice eventualitate, așa că mai mult pierdea timpul pe Internet. Cînd e-mail-ul îi dădu semnalul audio, tresări. Încă o felicitare, gîndi, dar nu era cazul.
» Citește tot
Patrihoţi
Cosmin MANOLACHERăsfoind un jurnal al unei unităţi de pionieri din Rîşnov, început în 1957, vei fi tentat să scrii o anume istorie. Într-un astfel de orăşel, printre ceremonii, dări de seamă, excursii, vizite la Clubul Pionierilor, întîlniri cu pionieri din alte oraşe ori cu veterani de război sau comunişti ilegalişti, apare şi munca voluntară.
» Citește tot
Eşti copil?
Cosmin MANOLACHEAm fost şi eu, chiar la Gică Petrescu, se plătea intrarea 150 de lei şi primeai o friptură şi un pahar cu vin. Dar numai la Tohani a fost, că era restaurant de categoria I.
» Citește tot
Mandache & Manolache Co.
Cosmin MANOLACHEMă gîndeam într-o noapte, în rocoteca din Buzău, că treaba aia cu „Make love, not war!“ ar fi putut căpăta putere de poruncă într-o ipotetică evanghelie a blugilor. Nu că blugii ar fi avut nevoie de vreo biblie, doar că voiam să mă dau deştept în faţa unora mai ameţiţi decît mine.
» Citește tot
Fotbalul se naşte în vacanţa de vară
Cosmin MANOLACHEÎntr-o tabără adevărată aveam să merg în ’81, după clasa a II-a, la Cheia. Era o tabără de pionieri, unde ne însoţea domnul Oancea, un învăţător pitic purtător de cocoaşă, căruia de fiecare dată cînd voiam să cumpăr ceva trebuia să-i cer cîte 5 lei din banii de cheltuială pe care taică-miu mi-i lăsase la el ca la o bancă.
» Citește tot
Cîte locuri sînt într-o legendă
Cosmin MANOLACHEPiua! – am răsfoit din nou cartea asta, numită chiar aşa, Piua!, şi cred că e bine cum a ieşit, aşa, dezlînată, dezarticulată, ca orice idiom al copilăriei. Tot ce am reuşit să adunăm a intrat într-un soi de caiet tip dictando, cu texte de tot felul, unele luînd chiar forma listelor mai mult sau mai puţin detaliate.
» Citește tot
Scurtmetraj: Popor pentru ogor
Cosmin MANOLACHEAnul acesta s-a întîmplat să răsfoiesc numerele revistei Albina din perioada 1954-62. Erau legate în nişte registre din carton tare, rezistent, numai bun pentru a salva tipăriturile de proastă calitate ale acelei vremi.
» Citește tot
O cucerire fără luptă. La Mizil
Cosmin MANOLACHEMutarea de la bloc la casă, în 1982, adusese nişte schimbări evidente. Nu rezistasem decît cinci ani într-un apartament. Pînă să începem experienţa asta, în 1977, stătusem tot la casă. Nu ştiu ce-i făcuse pe ai mei să renunţe la curte: cutremurul sau apariţia noului cartier Teilor?
» Citește tot