În ţările civilizate, prezenţa unei comunităţi de cititori activi în subterana gazetelor online e un fenomen cît se poate de firesc. Acolo unde cultura dialogului primează, adnotările sînt binevenite. Cetăţeni agreabili şi meteci persuasivi, oameni de convingeri diferite, cu profesiuni exotice sau îndeletniciri de rutină, pioşi sau atei, cu doctorat sau fără, aglutinează decent la călcîiele textelor virtuale, nealterînd ansamblul calitativ şi igienic al paginii.
Citiţi The Economist ori Washington Post şi veţi vedea naturaleţea cu care se produc argumente lapidare, tîlcuiri savuroase, replici amuzante, şuete grafice, bancuri subsidiare. Desigur, întîlneşti şi-n lumea bună excepţii, deviaţii minore, spectre răzleţe. Dacă sudalma, ghiontul rasist ori sofismul de latrină sînt perfect cenzurate, n-ai cum să eviţi, uneori, oftătura unei gospodine cvadragenare, febrilitatea cutărui ufolog nedormit sau emfaza gay a vreunei tribade, supărată, liric, pe regnul hetero. Însă, per ansamblu, tabloul arată bine: se discută cuviincios, documentat, justificat. Accentul dezbaterilor cade pe text şi pe tema, informaţiile, problematica sau aserţiunile extrase hermeneutic din articol. Autorul e lăsat, de regulă, în pace. Rarisim îi sînt adresate întrebări (pertinente), complimente (fără igrasie), rezerve (inteligibile). Iar acesta răspunde, cînd şi cînd, fără senzaţia că a plonjat într-o bolgie sau că a descins printre mirmidoni.
La noi, scriitura de subsol a căpătat proporţii colosale şi conţinuturi groteşti. Diluviul de scriptomani, delirurile vaste şi eterogene, juisanţa ignoranţei, obscenitatea explodată în mii de vocabule fac un soi de anexă elefantină la corpul textului central. În absenţa instituţiei moderatorului, site-urile unor ziare onorabile din România ajung să fie lovite de gigantice tumori. Deliciile anonimatului monden, voluptatea scribului incontinent şi pofta vampirizării unor cărturari prestigioşi l-au făcut pe român dependent de ambianţa forumurilor virtuale. Rezultatul acestui trend e tocmai perdeaua burlescă din coada editorialelor şi articolelor ce apar în presa autohtonă. Am identificat cîteva categorii mari de forumişti, pe care le putem inventaria aici, fără veleitatea clasificaţiei exhaustive.
Forumistul mercenar. Recrutat pentru abilităţile de profanator, forumistul cu angajament de tip comando scrie, neobosit, acelaşi lucru, supurează aceleaşi mesaje, cu modeste variaţii de recuzită stilistică. Tocmit de „şefi“ să lingă într-o parte şi să spurce în alta, acesta îşi modulează devotamentul în funcţie de recompense şi de anvergura provocării. Parcă nu-ţi vine să risipeşti atîta muniţie de hazna ori salivă omagială în portretul oricui. Trebuie umblat la statui, la inşi cu operă, la figuri de panteon. Budoarul propriu devine, astfel, baricada cu clocot de unde visezi la nimbul utopic al demolatorilor de vedete.
Forumistul persiflant. Intră mereu în scenă cu alură de sfîrlează caustică şi nu cruţă nimic. În malaxorul băşcăliei sale intră, de-a valma, tot mapamondul: rechinii din Pacific, taoismul, jucătorii de cricket, Dracula, Luis Lazarus şi Sarah Palin. Nu are criterii, pudori, regrete. La limită, şi Biblia în varianta electronică îl aţîţă pe linia sarcasmului fără zăgazuri. E convins că are acces la butadă, şarjă, imaginaţie. Şi că doar în faţa oglinzii e loc pentru complezenţă şi solemnitate.
Forumistul paranoic. Vigilent pînă la insomnie, comentatorul din specia aceasta se înscenează ca radar de cabale. Ştie că în spatele celui mai banal enunţ se iveşte o apetiţie hegemonică, pofta de putere, motivaţia suspectă. Nimic nu e ce pare a fi: suprafeţele ascund conjuraţii, guvernele sînt masonerii fardate, Papa e, de fapt, femeie (evreică şi bisexuală), vulturii sînt ştiuci în travesti, prăbuşirea economiei greceşti e „lucrătura“ papistaşilor, iar călugării tibetani manipulează telepatic proxeneţi columbieni. Prin urmare, totul poate fi şi trebuie deconspirat: gramatica, sportul, cinematografia, poezia, moda, ştiinţa, balerinele, ţapinarii, dresorii de foci, sopranele...
Forumistul patriot. Îi adoră pe daci, pe voievozii feroce, pe răsculaţii de vitrină istorică, pe descălecători. Argumentează cu sarmale şi mititei, cu ţuici, cu relicve notorii şi muzică etno, cu Eminescu şi Nadia. E paseist şi revoluţionar, utopist şi bigot, chefliu şi haiduc, agramat şi justiţiar. Scrie prost, mult, şablonard, în buna tradiţie a candorilor turistice şi a îmbăloşărilor protocroniste.
Forumistul ezoteric. E infailibil branşat la Valhalla, primeşte semnale din Shambala, e în anticamera arhanghelilor New Age, iniţiat în tainele Wicca şi în tot ce ţine de pitorescul şi cumplitul registrului paranormal. Nu are dubii de sine, nu ştie de glumă, nu face concesii. Umple beciurile textelor de ziar cu petiţii mistice, avertismente bolînde, înştiinţări eshatologice şi algoritmi de detentă astrală. Îi ştie pe Iahve din vedere şi pe Ramakrishna din cantonamente siderale. Deplînge tehnologizarea nesăbuită a Terrei, declinul axiologic şi paragina spirituală a omenirii civilizate. Petrece zilnic în jur de 10 ore în faţa calculatorului, amuşinînd păcate şi nereguli cu bătaie cosmică.
Forumistul sapienţial. Pricepe tot, are fler, dirijează prostimea, a parcurs bibliografii cu nemiluita. Întrevede fineţuri, dedesubturi ideologice, tripotaje retorice. Dă sfaturi, poartă faretră cu adagii, se tutuieşte cu autorul, îl trimite la bibliotecă şi-i recomandă lecturi. Nu înţelege, în fond, de ce nu e invitat să preia el rubrica pe care o comentează pletoric. Se mulţumeşte, în final, cu ştampila închipuită de adjunct luminat al paginii respective. Şi recidivează torenţial, la fiecare număr nou al gazetei.
Forumistul efemer. Cade accidental în plasa cutărui site şi se pomeneşte tastînd aleatoriu. Nu e loial vreunui herb, nu propune reforme, nu terfeleşte boierimea culturală. Vrea doar să umple arbitrar 10 minute libere ori să-şi contemple porecla de şpriţ, tatuată sub editorialul unui star de presă.
Dacă stau să mă gîndesc bine, mai e loc pentru nuanţe, pentru taxonomii diferite, pentru profiluri hibrid. Iar în proximitatea joasă a acestui text, cu siguranţă e suficient spaţiu disponibil pentru naşterea şi perindarea unor specii noi.
Valentin Stîngă este eseist.
doar la noi
adăugat de y_ddraig_werdd la data de 23 August 2010 02:08:54
Citesc de mult timp editia on-line a ziarului The Economist. E suficient sa citesti comentarile de la orice articol care contine ceva despre israel, kurzi, rusia sau china ca sa vezi aceasi fauna ca pe la ziarele romanesti. In plus care este The Economist-ul romanesc? Cand majoritatea ziarelor isi atrag cititorii cu articole despre o alta ipoteza despre moartea Madalinei Manole ce pretentii se poate avea de la comentarii?
Re: Revenire 1. provocatori-mercenari 2. si oameni normali
adăugat de Atamild la data de 19 August 2010 09:08:59
In primul rand, Buna seara!
Pe langa cele 7 puncte descoperite de autor imi permit sa mai adaug multe, foarte multe. A! Pana nu uit!, nu fac parte din categoria 6, insa imi permit sa spun ca daca ortografia nu s-a schimbat, forumistul de la categoria 5 este esoteric, nu ezoteric, asa cred ca se scrie. Voi traiti in Romania, poate ma insel eu cu ortografia.
Parerea mea, este ca exista de fapt si de drept numai doua categorii de forumisti: 1 si 2 (glumesc, scuze). Prin urmare exista provocatorii si oamenii normali. In categoria provocatori pot pune forumistul sarlatan, impostor, acuzator, fatarnic, interesat, rau, cel care de fapt cunoste adevarul si sustine ca adevarul este minciuna. In categoria om normal, pot pune forumistul ajuns pe forum sa-si imparaseasca parerea. Destept sau naiv cand poate nu recunoaste intodeauna adevarul, insa in marea majoritate este un forumist sincer, care dintr-un motiv sau altul doreste sa scrie ce crede si poate sa-i convinga si pe altii ca are dreptate, sau sa ceara parerea, insa in ambele cazuri forumist dezinteresat. Mai exista si forumistii cu adevarat tulburati, frustrati sau gelosi din fire. Frustratii sunt "inventatori", buricii pamantului, carora daca le acorzi toata atentie se vor considera o persoana admirabila, nemaipomenita, insa daca vei acorda atentia altcuiva acestia vor intra in panica, se vor considera dintr-o data neinsemnati, dati la o parte si temandu-se ca nu sunt demni de crezare.
Persoanele geloase din fire nu trebuies contrazise si e mai bine cred eu, sa nu te aperi impotriva acestora. Nu raspunde la provocarile lor. Asa, acum am ajuns ca un patriot, haha ha cum a scri autorul despe patriot, ca scrie prost si mult.
Eu insa cred, forumistul patriot, atata timp cat nu s-a vandut ca patriot!, este cineva care isi iubeste cu adevarat tara si doreste sa-i mearga bine, in privinta asta nu vad nimica rau.
Spre deosebire de forumistul mercenar care, precum soldatul mercenar primeste leafa intr-o armata straina, asa si el, se vinde fara scrupul, strica, ucide, pentru avantajul propriu.
Forumistrul persiflant isi bate joc de toti si de toate, exista si oameni din astia, insa o face dinadins, este tot un provocator platit
si iar nu e ok.
Paranoicul intra in joc, intodeuna dinadins, astia chiar ori sunt bolnavi, au idei fixe, mania persecutiei, halucinatii care duc la delir sau sunt pusi special sa faca pe paranoicii, si atunci tot paranoici pe jumatate sunt.
Forumistul sapiantial? aici trebuie sa ma uit in dictionar.. desi cred ca are legatura cu acela ce se crede cel mai cult forumist, cel mai autostiutor. Astia sunt "inteleptii" amatori sau de profesie.
Efemerii si am ajuns la ultimul punct sunt cei care fac pe ratacitii, trecatorii.. sau cum srie indictionar ordin de insecte sau insecte din acest ordin.
Matilda
'"o picatura de sange care vorbeste- Nichita S."
adăugat de Atamild la data de 19 August 2010 02:08:08
Eseist sau forumist?
pshholog sau analog
rimeaza la catalog:
brutar,
zidar,
fierar,
tamplar,
sau arhivar,
inginer,
doctorel
docent,
sau agent,
economist,
tractorist,
artist
optimist,
pesimist,
sau psihoanalist,
iubiti,
indragostiti,
el si ea,
sau dorul meu
de a offta.
Matilda
ps.
asupra celor 7 categorii revin mai pe seara cu ganduri noi
Alt articol care trage la tinta dar nimereste pe langa
adăugat de simonavlad la data de 18 August 2010 12:08:17
Apreciez ambitia autorului de a aduce o binemeritata critica stilului general de forumare din Romania. Insa, daca prin acest articol se incearca si o moderare/ (re)modelare sau educare a neobositilor mercenari, paranoici, patrioti, persiflanti, sapientali etc, etc. scopul lui e ratat din start. Oamenii astia nu stiu de cuvant, ci doar de moderarea reala. Care e sublima, dar...
Insa, remarcandu-i doar pe ei, sustinand ca doar in afara oamenii au ajuns la stadiul unui dialog civilizat, articolul de fata nu mai depaseste stadiul unui alt lamento despre fatala si incorigibila dobitocie a natiei.
Stimate autor, dvs spuneti ca in absenta moderatorului, site-urile unor ziare onorabile din România ajung să fie lovite de gigantice tumori. Dar incheiati lasand sa se inteleaga ca pana si aici intr-un spatiu moderat - la Dilema Veche - pot ajunge sa se perinde "specii noi". Ceea ce dezvaluie cel putin un viciu de procedura al organizatorilor de forum. Nici atunci cand exista, institutia moderatorului nu isi face treaba.
Si problema este aici. Nu bag mana in foc, dar cred ca nici la The Economist ori Washington Post dialogul civilizat nu s-a infiripat peste noapte sau firesc, ci cu pretul unor eforturi mari din partea moderatorilor de a defini atitudinile si calitatile de dorit ale dialogului. Si mai ales de a explica mai inainte de inchide usa in nas sau taia microfonul de ce unele comentarii nu merita sa fie facute publice pentru ca nu spun nimic, ba chiar aduc prejudicii comunicarii insesi. O varianta posibila ar fi sa explici punctual lui X sau Y pe comentariul Z. Si daca X sau Y nu intelege nici dupa 5 explicatii, sa ii tai chiar microfonul.
Sa acuzi cititorii de maniera execrabila de forumare e ca si cand un chirurg ar acuza celulele maligne ca exista, ca se tot intind pe suprafata corpului pe care el il ingrijeste si toate astea in timp ce sta cu bisturiul in aer si se uita. Atat. Ca ar fi nedemocratic sa intervina. In selectia naturala.
Nu, domnule Stinga, nu cititorii sunt de vina ca ajung sa isi verse in agora virtuala oftaturile casnice, frustrarile, gaunoseniile, spiritul persiflant care da pe afara, ca si cel al importantei de sine, ci cei care deschizand agora ii lasa pe toti sa ia cuvantul de-a valma si fac ca libertatea de exprimare sa devina o bataie de joc. Si acesti vinovati sunt chiar redactorii si moderatorii care nu pot sau nu vor sa modereze. Aproape orice om care are intr-adevar ceva de zis va avea minima intelepciune sa remarce ca in aceasta macaneala generala, vorbele lui nu mai valoreaza doi bani. Si va tacea. Si cine e vinovat pentru asta?! Comentatorii inconstienti sau cei care le intind microfonul?!
(scuze moderatorilor carora le parvine a doua oara commentul, am indreptat unele scapari de formulare, dar se pare ca la al doielea save ori s-a evaporat ori a fost moderat de-a binelea, asa ca l-am trimis din nou, cu speranta ca nu e un comment atat de sapiential, ezoteric, patriotic, paranoic sau mercenar incat sa fie cenzurat)
aha!
adăugat de CZC la data de 18 August 2010 06:08:35
hai ca am si eu 5 minute sa imi adaog (va rog sa apreciati greselile de orto-gramatica) stampila in josul unui star ca dl: stati sa ma uit ca am uitat... Valentin Stângà...suna a nume de basarabean...asa...am avut neplacerea si supararea sa citesc un articol scris si de Dl. Plesu despre forumisti, unde m-am simtit facut harcea parcea de domina-sa. Vad ca voi, scriitorii, care stiti sa scrieti, ne considerati un fel de gunoi necesar noi astia cu stampila din josul paginii, care ne ascundem in anonimatul internautic si bla bla bla aruncati cu kko in cititori-forumisti.
Daca ne gandim mai bine, ar trebui sa fiti fericiti, nu! extaziati! mai bine, ar trebui sa aveti orgasme (ma refer la cei ce scriu articolase...), sa traiti nirvana de fiecare data si pentru fiecare comentariu in josul articolelor dvs, si stiti de ce? pentru ca visul scriitorului este sa comunice cu cel ce citeste, sa afle efectul, vorba aia : tatuajul pe creier, ce ramane, dupa ce cu atata talent ati debitat si voi ceva...
dl ghelme, mi-a placut "reteta de forumula as", sa stiti ca e perfect adevarat, dilema veche e o formula as a intelectualilor (sau cei ce se cred), si daca citesti amandoua va raspund cu un vers din parazitii, "te invit sa bip bip mama ta, nimeni nu o sa te opreasca" :)
....
adăugat de loreley la data de 16 August 2010 10:08:31
"Iar în proximitatea joasă a acestui text, cu siguranţă e suficient spaţiu disponibil pentru naşterea şi perindarea unor specii noi"
no comment
pai asa le place autorilor sa se autoflateze :-)
adăugat de simonavlad la data de 17 August 2010 12:08:30
si pe mine m-a amuzat teribil specificarea aceea. Asa se intampla cand te ia elanul critic. Desfiintezi tot. Si inchei cu o nepoliticoasa usa trantita cu aplomb in nasul oricarui dialog. Fiindca dialoguri civilizate, dense, neangajate doar de dragul bagarii in seama sau al setoseniei de afirmare nu exista pe forumurile din tarishoara noastra! Pam-pam. Inclin sa cred totusi ca a fost o eroare neintentionata.
ce plicticos
adăugat de ghelme la data de 16 August 2010 05:08:03
la o adica subsolul lui guardian fara astfel de ipochimene clasate atat de riguros. ah, dar stai, guardian nu e citat de autor si pe buna dreptate, caci acolo toate speciile atroce de forumisti exista si se desfasoara. sa reluam deci.
ce plicticos este subsolul lui washington post, ce aer de salon de bon ton usor vetust reiese din comentariile publicului, deh, tara civilizata, dom´le, se vede de la o posta... nu ca la noi, aici, la romanica, patria micului mic si a comentatorului de duzina, stereotip si, ca atare, incadrat temeinic acolo unde ii e locul in clasor.
oare? oare e chiar asa? oare comentatorii romani sunt altfel decat comentatorii americani sau englezi?
dilema a disparut la dilema, caci iata, noi, romanii carevasazica, avem trebuinta de certitudini si certitudini ni se livreaza.
pe mine ma chinuie totusi o neliniste. pe cand si o catalogare similara a celor ce scriu in washington posturile noastre dambovitene?
nu era cumva mai normal sa incepem prin a discuta despre scriitorul habarnamist, despre colportorul confuz, despre trambitele de troleibuz, despre catastroficus disperatus de telejurnal si restul de plictisiti si plictisitori ce inunda netul cu tampenii?
cred ca inainte ca presa romaneasca sa aiba pretentia unor comentatori de vreun fel, ar trebui sa se intrebe daca se ridica la calitatea celei din "tarile civilizate", daca da inainte sa ceara cum ar veni.
nu ca daca ar da, ar primi comentarii de la "cetateni agreabili" cum pare sa-si doreasca autorul, pentru ca asta este, totusi, o prostie, dar ar fi pur si simplu mai onesta cu ea insasi.
evident, am o obsesie, dar e intretinuta de articolele astea din dilema scrise pe reteta de formula as.
apropo, ce un eseist? intreaba un forumist persiflant, nu e necesar raspunsul...