Proprietar în Bucureşti

Natalia NEGRU
Publicat în Dilema Veche nr. 639 din 19-25 mai 2016
Proprietar în Bucureşti jpeg

Este duminică, ora opt dimineața, și sînt exilată în bucătărie. Proprietarul apartamentului în care locuiesc a decis să-l renoveze și a sosit dis-de-dimineață cu un zugrav. Spune că vrea „să facă frumos aicea, că de peste zece ani nu s-a dat cu vopsea“. Toate bune și frumoase, dar după patru ani de închiriat neînsoțiți de nici o formă de reparație, această schimbare de atitudine față de apartamentul cu două camere, decomandat, ridică semne de întrebare. Fie s-a decis să-l vîndă, într-un viitor apropiat, fie a conchis că locuința merită o chirie mai mare.

Brusca intruziune a domnului Nae în universul apartamentului meu (mai pre­cis al său) este o formă de exprimare, în mare parte neintenționată și neconștientizată, a simțului acut de proprietate. Fără drept de apel, schimbă ușa, vopsește pereții, înlocuiește mocheta veche de 15 ani cu parchet. Pe toate la ofertă le-a găsit, un chilipir pe metru pătrat. Mobila de la bucătărie nu mai e bună, cumpără una nouă. Și balconul vrea să-l închidă, dar mai așteaptă, „poate vine reabilitarea termică și pe la el la bloc“. Mai puțin contează singura problemă stringentă: vechea mașină de spălat. E casa lui, e decizia sa pentru ce alocă banii. Nici nu încape vorbă de vreo consultare.

Domnul Nae, my landlord, cum ar spune englezii, este pe alocuri privilegiat: în anii 2000 a reușit să-și cumpere un al doilea apartament, în care s-a mutat, cel din cartierul Tineretului transformîndu-se într-o sursă de venit constantă și sigură. Situația locatorului meu – cu două apartamente, unul locuit, altul închiriat – s-ar încadra într-o formă de investiție care ilustrează mercantilizarea locuirii în Capitală. Poate fi chiar o afacere deținerea unui astfel de bun imobiliar care necesită investiții doar din zece în zece ani și care, în rest, aduce doar venituri sub formă de chirie lunară. De altfel, din această perspectivă, achiziția unei case este și o modalitate de securizare a disponibilităților financiare pe care o persoană sau o familie le are la un moment dat. Ce-i în mînă nu‑i minciună, spune o vorbă din popor…

Atributele proprietății

Deținerea unei locuințe este asociată cu siguranța, stabilitatea, securitatea și este, în aceeași măsură, o investiție. A fi proprietarul unei case nu este însă un fapt uniform: proprietară este și bătrîna de la etajul opt, dintr-un bloc de garsoniere ridicat înainte de 1989 în Dristor, proprietar este și tînărul care are în jur de 35 de ani și care a ales să cumpere un apartament într-un ansamblu rezidențial nou, din afara orașului. La fel, proprietar este și cel care și-a construit la periferia orașului o casă P+1, cu o amprentă la sol de peste 200 de metri pătrați, care și-a amenajat o grădină cu vedere la lac sau și-a dotat curtea cu piscină. Sau chiar domnul Nae, cu ale sale două apartamente. Toți resimt în moduri diferite experiența proprietății, iar casele lor sînt deopotrivă expresia propriilor alegeri și dorințe, cît și a condițiilor socio-economice actuale, a trecutului socialist și a reglementărilor în materie de locuire. De aici și eterogenitatea proprietarilor și a formelor de locuire în București. În momentul în care casa este asociată în primul rînd cu atribute precum siguranță, stabilitate și securitate, fapt coroborat și cu un anumit nivel de dezvoltare economică, este de înțeles predispoziția pentru proprietate (în 2014, conform datelor Eurostat, 96,1% din români dețineau o locuință).

În funcție de propriile trasee locative, de așteptările pe care o persoană le are și funcțiile pe care trebuie să le îndeplinească, proprietatea unei locuințe ia forme variate. Garsoniera poate fi o soluție potrivită pentru o anumită vîrstă, iar apartamentul de bloc pentru un interval monetar în care se pot încadra potențialii proprietari. O locuință individuală în București, la periferie sau cel puțin în localitățile din împrejurimile Capitalei poate fi ultima redută în materie de proprietate, surclasată poate doar de perspectiva unei case la munte.

O casă în proprietate personală, locuită în mod curent de însuși proprietarul său, este impregrantă cu sentimente, înzestrată cu capacități de regenerare, suportă cu brio transformări conform viziunii și identității celui care își duce traiul acolo. A avea casa ta îți conferă „sentimentul că ai ceva al tău, te întorci către vatră. Nu zic că am o garsonieră, am o vatră“, explică o tînără posesoare a unei garsoniere din Berceni. Starea de intimitate caracteristică unei locuințe în proprietate alimentează, cel puțin în cazul tinerei din Berceni, dorința de a ajunge acasă, un spațiu eminamente relaxant. Apoi, capacitatea de a cumpăra o casă sau chiar de a o construi din temelie este percepută ca o realizare, una dintre cele mai importante, fiind rodul muncii tale. Casa amplasată în împrejurimile Bucureștiului este însoțită de o serie de atribute și beneficii noi: praful și căldura insuportabilă din Capitală sînt înlocuite cu aerul curat, zgomotul tramvaielor și claxoanelor cu lătratul cîinelui și cîntatul cocoșului, iar aglomerația și senzația de sufocare cu accesul la spațiu, la nuanțe cromatice noi, preponderent verzi. Problemele cu traficul rutier, de accesibilitate la spitale, farmacii, grădinițe și școli sînt identificate abia ulterior, pe măsura locuirii. În funcție de localitatea pe raza căreia este amplasată, casa este văzută ca fiind ruptă de orașul haotic, poziționată într-un spațiu retras și mai civilizat. „Puterea acestei case vine din faptul că este construită de mine, este casa pe care eu mi-am dorit-o şi pe care mi-am construit-o aşa cum am vrut. Şi în momentul în care pui suflet în ceva este imposibil să nu-ţi iasă“, povestește un locuitor al Brăneștiului, mutat acolo de patru ani. Trecută prin acest proces, casa devine acasă, locul unde te simți cel mai bine, unde îți găsești liniștea, pacea, armonia, locul care formează un tot cu familia, care se identifică, de fapt, cu ea. Legătura strînsă dintre o locuință și familie, copii, muncă, acel sentiment de liniște și reculegere invocat deseori sînt detalii care, de asemenea, conferă longevitate și substanță locuinței în proprietate.

Revenind la dramoleta din apartamentul decomandat din Tineretului: domnul Nae nu-l vinde, „că nu-i convine“, după cum îmi explică zugravul. Nici chiria nu a mărit-o. Să fi fost oare reparațiile un început de normalizare a relației proprietar-chiriaș? În acest caz, bănuielile mele care plasau intențiile domnului Nae între „mărește chiria“ și „vinde“ (a se citi „mă dă afară“) par a fi cele demne de îngrijorare, întrucît reflectă internalizarea unui relații presupus defectuoase și a unei raportări de pe poziția chiriașului, prezumtiv inferioară față de cea a proprietarului.

Notă: acest articol are la bază rezultatele cercetării „Case Vii. Diversitatea culturală a spaţiilor de locuit din Bucureşti şi împrejurimi“ publicate în volumul De la stradă la ansambluri rezidențiale. Opt ipostaze ale locuirii în Bucureștiul contemporan. Proiectul „Case Vii“ este realizat în cadrul Programului PA17/RO13 „Promovarea diversităţii în cultură şi artă în cadrul patrimoniului cultural european“, finanţat prin intermediul Granturilor SEE 2009-2014. Proiectul este coordonat de Asociaţia VIRA, în parteneriat cu Asociaţia Mişcarea pentru Acţiune şi Iniţiativă Europeană și cu Muzeul Naţional al Ţăranului Român.

Natalia Negru este absolventă a Masteratului de Antropologie de la SNSPA şi coordonatoarea volumului colectiv De la stradă la ansambluri rezidențiale. Opt ipostaze ale locuirii în Bucureștiul contemporan, publicat în 2016 la Editura ProUniversitaria (disponibil online la www.bucharesthou­singstories.ro).

Foto: Bogdan Cătălin Cazacioc / Bucharest Housing Stories

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.