Numai pentru abonati

Adrian CIOROIANU | Poveşti suprapuse

Moartea unui simbol al umbrei româneşti

Cel despre care vorbesc aici piere văzînd cu ochii, de la o zi la alta. De unde ne obişnuisem ca el să fie acolo, în România profundă, vom constata într-o zi că nu mai este şi că nu ştim cînd s-a dus. În fiecare rid al trunchiului său se afla încastrat cîte un fragment benign şi minor al istoriei noastre naţionale – dar aceasta nu-l absolvă de la extincţie.

 
8 comentarii 7033 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 332, 24-30 iunie 2010

pentru thalia + adriana + horia + shovy + elena + ella

un salut tuturor distinşilor corespondenţi pe pixeli!
şi cîteva răspunsuri, cum se merită:
* thalia - serios, nu mă refer nici la regele mihai, nici la radu duda, ci pur şi simplu am vrut să scriu despre dud. cît despre viermi, aici puteţi pune ce nume vreţi dvs.
* adriana - mă bucur că bacăul ne va salva, chiar aveam eu o bănuială în sensul ăsta!
* horia - repet: la 10 ani chiar nu-ţi pui problema al cărui minister este clubul la care joacă fotbalistul care-ţi place ţie! oricum, apreciez iertarea!
* shovy - da, mi-aţi dat o idee: eu, fiind profesor de istorie, poate o să scriu odată şi despre dinozaurii din românia, de ce nu? nu cred că am înţeles tot ce aţi scris, unele litere mi se par în plus (?).
elena 2010 - textul dvs. este cu mult mai romantic decît al meu, sper să nu vă citească dl pleşu, poate-mi ia mie rublica şi v-o dă dvs. mulţumesc!
* ella - concluzia dvs. e teribilă şi adevărată! mi-a crescut stima faţă de drosophile, pe bune!

... pînă data viitoare, salutări dintr-un chişinău despre care veţi citi pe 8 iulie!
best,
ne mai citim,
adrian c.

Dudele politicii romanesti

"Duzii Romaniei dispar" si odata cu ei umbra protectoare dar in urma taierii copacilor nu viermii raman (deoarece acestia se hranesc cu frunze) ci urmele mizere ale dudelor cazute. Dupa depasirea fazei de larva, viermii -cu sau fara gogosi de matase- se transforma in fluturi in timp ce dudele dupa imprimarea culorii in locul atins intra-n procesul de fermentatie permitand aparitia si dezvoltarea populatiilor de Drosophila Melanogaster care transforma alcoolul in otet. In natura, la fel ca si in politica, nimic nu se pierde, nimic nu se castiga ci totul se transforma. Dudele politicii romanesti ajung in cele din urma "la mana" Drosophilelor.

E nedrept ca dispar copacii

E nedrept ca dispar copacii. Oamenii se sinucid si nici macar nu-si dau seama de asta. Pe vremuri se spunea: „Copacii mor in picioare” (era si o piesa de teatru, cred scrisa de Al. Cassona). Acum copacii pier intre betoane, asfalt si gaze de esapament. Au fost „vremuri” cand ne laudam cu copacii seculari; acum sunt taiati de drujbe, toaletati de primari care taie tot ca sa mai zamisleasca parcari. In gradina Academiei Romane sunt cativa duzi. Cine trece pe acolo poate sa vada neamuri intregi de zburatoare: porumbei, gugustiuci, cotofene, vrabii etc. care se ospateaza de zor. Dar si furnici, gandacei. Dudele sunt sursa de apa pentru pasari si insecte. Nu numai omul are dreptul sa se hraneasca.
Ar trebui sa aparam copacii. Daca nu pentru ei, pentru noi. Sa intelegem o data pentru totdeauna ca ei, copacii, pot trai foarte bine fara noi, oamenii. Dar NOI OAMENII nu existam fara copaci. Ei ne dau aerul de care avem nevoie. Ocrotiti copacii: duzi, stejari, plopi, castani, salcii, salcami, paltini si platani, corcodusi. Vreti sa ajungem sa-i ducem pe copii (nepoti) la Muzeul de istorie naturala ca sa vada copaci (si dinozauri)?
Din nefericire, nu piere doar umbra duzilor, piere orice respect, orice dragoste fata de tot ce inseamna natura. Este o nebunie, o furie impotriva a tot ce inseamna viata. Nu stiu daca e necunoastere sau inconstienta. I-as intreba pe aceia care distrug si murdaresc mediul, de ce la sfarsit de saptamana dau fuga la munte, (la padure) sau la mare? De ce nu stau in Bucurestiul pe care-l ucid cu buna stiinta. (Un raspuns ar fi: sa mai faca oarece murdarie si pe acolo).
Mi-am amintit de anii aceia „minunati” cand copiii jumuleau duzii ca sa duca frunzele la crescatoriile - ad-hoc - de viermi de matase de prin scoli. N-a fost sa iasa matase, dar macar ne-am ales cu copaci. Acum, in lumea „civilizata” pe care zicem ca o construim, spatiile verzi din Bucuresti au ajuns aproape, obiecte de muzeu. Va multumesc domnule profesor Cioroianu si ma bucura nostalgia dumneavoastra pentru umbra duzilor de altadata.

Copii cate feluri de umbra cunoastem?

umbra romaneasca, umbra scotiana, umbra belgiana...Am auzit si de penumbra care este umbra umbrei. Apoi el fiind profesor de istorie ne vorbeste despre istoria duzilor deveniti legenda. Au existat si dinozauri candva. Oare umbra dudului din china este diferita fata de cea a dudului romanesc.Noi nu ne mai dam intalniri sub copaci nefericiti si singuratici, noi ne intalnim pe internet sau vorbim la telefon pana ni se face gaura neagra in capa care e tot un fel de umbra pe creier. Pana or mai creste duzii eu ma duc sa masor umbra electronilor in haine de matase.

E prea patetic pentru duda

E prea patetic pentru duda romaneasca. Si pun eu marturie ca salvarea va veni de la Bacau, unde... A SUPRAVIETUIT!!! si va pata in continuare ulitele.

"Nu sunt ce par a fi"

Primul paragraf te induce in eroare pana la ultima fraza: am crezut ca e vorba de Regele Mihai; eram atat de convinsa incat chiar si dupa ce am citit ca se refera la dud, m-a dus gandul la ginerica si ma uitam dupa metafore, parabole sau vreun mesaj ascuns pe care insa nu l-am dibuit.

Cat despre dud, e la fel de misleading: copac falnic, fructe foarte frumoase, dar aproape insipide, eu una nu le-am dat de gust. Nu se compara cu murele (cu care de altfel seamana doar ca dudele sunt mai aratoase si zemoase) si celelalte fructe foarte gustoase provenite din arbusti mici dar care dau fructe delicioase spre deosebire de falnicul dud. Hmmm, nu cumva aici o fi mesajul cu Duda insipida dar foarte aratoasa?

PUBLICITATE

 

Un festival al culturii române

Între 10 şi 14 mai a avut loc la Torino cel mai mare tîrg de carte din Italia şi unul dintre cele mai mari din Europa. La ediţia de anul acesta, una aniversară, invitatele de onoare au fost România şi Spania. Într-un tîrg cu cinci pavilioane, sute de expozanţi, sute de mii de vizitatori şi o sumedenie de lansări şi dezbateri întîmplîndu-se în acelaşi timp, e foarte uşor să treci neobservat.

citiţi

Cu ochii-n 3,14

De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)

„Iubirea e un lucru rar / Aşa că-ţi dau un balansoar.“ Nu-i o poveste de budoar, ci un slogan publicitar. (M. M.)

În ultimul secol, speranţa de viaţă la pisici s-a dublat. Asta înseamnă că acum au 18 vieţi? (L. V.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI