⬆
portretul unui cunoscut: şmecherul
Darul şmecheriei
Pe cît de bine împămîntenite sînt la noi șmecherul și șmecheria, pe atît de nemțesc e cuvîntul „șmecher“, provenit, după toate aparențele, din germanul „Schmecker“ (cel care gustă/degustă).
Şmecheria şi hoţia sînt a filei două feţe...
Exemplele mele de șmecheri vin din rîndurile elevilor/studenților mei (unii, între timp, deveniți colegi de breaslă cu mine.
Lost in translation: jmecherul drept constantă intraductibil a identităţii
Încă din copilărie rețin titulatura de șmecher ca pe o învestitură la care aspiram cu toții. Dar ea nu le era dată decît cîtorva aleși. Le recunoșteam autoritatea și ne plecam în fața lor, curtîndu-le compania, în speranța că ceva din aura lor va adera și la nevolnicele noastre ființe.
Mic portret. Ce mare şmecherie?
Bacalaureatul şmecherului e barul, iar facultatea, cazinoul. Cu asemenea scrisori de acreditare, în calea şmecherului nu poate rezista nimic.
Era şmecherilor
A greșit Steinhardt încărcînd astfel un cuvînt umil? Șmecheria, cu tonalitatea sa minoră, bagatelizează comunismul, pare că face din torționarii odioși niște mici găinari descurcăreți.
Şmecheria supremă, în două acte şi o bulă
„Știința este șmechereala mea supremă. Am două doctorate, sînt rector, șef de secție la spital, 23 de doctoranzi (cu dispensă, că legal nu e voie, dar fiind prea bună, nu le pot refuza setea de cunoaștere). Sînt șefa mai multor comitete și comisii, am coordonat o agenție și sînt sau voi fi un excepțional ministru tehnocrat.“
Jmecherul român
Nu există întrebare la care jmecherul politic să nu aibă răspuns. Mai mult: la care să nu aibă răspuns pe loc, fără să stea o clipă pe gînduri. Reflecția, pauza meditativă, dubitația le consideră semne de slăbiciune. A răspunde „Nu știu, trebuie să mă documentez“ e de neconceput.
Feriţi-vă de babe şi de draci
În mitologia românească, responsabili cu șmecheria sînt dracii și babele, încă de la facerea lumii. Într-unul dintre miturile cosmogonice, Dracul încearcă prin tot soiul de vicleșuguri să zădărnicească planurile lui Dumnezeu de a zidi pămîntul.
Un impostor moldo-valah la Curtea lui Ludovic al XIV-lea
În ianuarie 1668, un straniu personaj își făcea apariția la Saint-Germain-en-Laye unde se găsea Curtea regelui Soare. Noul venit era un bărbat arătos de circa 40 de ani (el însuși mărturisea 43), cu ochi frumoși și îndrăzneți, cu o frunte bine desenată, barbă și părul lung și buclat, îmbrăcat după moda orientala a vremii.