Timp liber, apăsător

Publicat în Dilema Veche nr. 340 din 19 - 25 august 2010
Mai mult decît servicii jpeg

Sînt oameni, mulţi, cărora le place răgazul. Se lasă în voia huzurelilor de orice fel, destinşi, fireşti, fără mustrări de conştiinţă. Privesc timpul liber ca pe ceva la fel de palpitant ca şi timpul activ, pe care-l petreci cînd ai ceva important de făcut sau eşti cu cineva la fel de însemnat. 

Cînd vorbesc de răgaz, îi acord, din start, o conotaţie negativă. Nu am în minte tihna creatoare în care visezi, gîndeşti şi pui la cale marile opere sau planuri de viaţă. Nici clipele pe care ţi le petreci, pasional, cu persoana iubită. 

Nu. Mă refer, aici, la un soi de timp mort, impus de instanţe formale şi informale, precum duminicile şi alte sărbători legale. Ca, de pildă, statul la soare, pe plaja arhiplină, întorcîndu-te cînd pe faţă, cînd pe spate, aproape la unison cu alte cîteva sute de trupuri. Un exemplu de spaţiu asociat unui asemenea interval temporar este… parcul. 

O zi în parc e, în modul meu de a vedea lumea, o mostră de ocupare formală a timpului liber. Te duci în parc, în zilele consacrate de sărbătoare, exact cu scopul de a avea răgaz. Eşti, cel mai ades, însoţit de membri ai familiei sau de prieteni de familie, cu care trebuie să-ţi petreci „o zi liniştită“. 

Tocmai acest imperativ, impus de foruri morale, sociale şi culturale invizibile, dar sensibile, mă îngrozeşte. Ies în parc, în ziua în care toată suflarea performează aceeaşi acţiune, în primul rînd pentru a fi în „rîndul lumii“. 

Între mine şi lume e un raport de pîndă reciprocă: cei care stau pe bănci sînt, cel puţin temporar, în postura de spectatori; cei care trec sînt protagoniştii… În scurta lor ieşire sub „luminile rampei“, pentru mulţimea forfotitoare contează ce haine poartă, cum îşi mişcă trupul şi ce partener şi-a ales fiecare. Schimbul scurt, dar grăitor de priviri între unul din ei şi cîte un ocupant al băncii poate fi, de multe ori, relevant: net aprobator sau dezaprobator. Există, de asemenea, un anume ritm pe care „parcul de duminică“ îl impune: nu prea rapid, dar nici prea molcom, un soi de trap de paradă, în care impulsurile prea entuziaste sînt brusc domolite, pentru a nu ieşi din fluxul general. 

Căci, da, se poate vorbi de un asemenea flux: eşti în rîndul oamenilor, la propriu. Dacă nu ai fi, şi nu ai avea unu-doi membri ai familiei cu care să defilezi (la propriu şi la figurat…), te-ai simţi trist şi singur. Dacă eşti în mulţime, nu-ţi place, totul e prea conformist… Există soluţii, dar puţine dintre ele „merg“ pentru toată lumea: să fii copil – în alergarea ta cu sufletul la gură, trăieşti parcul, cu fiecare cotlon al lui, nu doar îl priveşti; să fii îndrăgostit – atunci nu ai ochi pentru nici o bancă sau tufiş, decît ca background, romantic, al măreţei tale pasiuni; să fii părinte tînăr – cînd eşti aşa de preocupat de neliniştita ta odraslă şi de pericolele care o pot paşte, încît nu ai energie pentru altceva; să ai grijă de cineva mai bătrîn şi mai bolnav decît tine – e clar de ce; să plimbi un cîine; să fii un visător singur, incurabil şi clişeizat, pentru care cei din jur nici nu există şi universul e doar o sursă de inspiraţie şi melancolie. 

Variantele mai pragmatice sînt următoarele: să stai la o terasă unde să bei şi să trăncăneşti „metafizice“; să mănînci la unul dintre restaurante; să faci diverse sporturi, cum ar fi ciclism (dacă prinzi o bicicletă de închiriat) sau vîslit/dat din pedale pe lac. 

Recent, am ales-o pe cea din urmă: mersul cu barca. Pot spune că a fost o experienţă… solicitantă. Acum cîţiva ani, nu aş fi observat în veci vaporaşele care veneau din toate părţile (poate atunci nici nu erau atîtea), fiind doar absorbită de propriu-mi romantism. Acum, vîslitul mi s-a părut o cursă cu obstacole printre vehicule cu potenţial ameninţător. Ora cu barca s-a terminat cu happy-end: nici un vaporaş nu a dat peste noi (doar o şalupă ne-a zguduit puţin). Am prins şi un moment poetic, pe care l-am fotografiat/filmat cu mobilul (am simţit că aşa trebuie): apusul soarelui pe apă. 

În ziua aceea am plecat udă, dar mulţumită. Oamenii de pe margine continuau să ne privească, dar nu îmi mai păsa: ieşisem, cu ceva cît de mic, din monotonia timpului, apăsător, de relâche...

O galerie foto din Herăstrău găsiţi aici

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Misterele celor mai spectaculoase peşteri din munţii Hunedoarei. Unde s-ar fi aflat comoara lui Decebal
Turiştii care ajung în munţii Hunedoarei pot vizita o mulţime de peşteri spectaculoase, pline de mistere. Unele au fost locuite din preistorie.
image
Şoseaua pierdută în munţi, plânsă de localnici: „În scurt timp nu o să mai admirăm peisajul minunat” VIDEO
Doar o parte din şoseaua care se afundă în munţi, pentru a lega Valea Jiului de Băile Herculane, a fost finalizată. Localnicii se plâng de starea drumului naţional.
image
O influenceriţă urmărită de milioane de fani, acuzată că şi-a ucis iubitul. Tânăra mai fusese arestată pentru că l-a agresat fizic FOTO
Courtney Clenney, în vârstă de 26 de ani, este o influenceriţă şi model OnlyFans din Statele Unite. Ea a fost arestată pentru crimă, după ce şi-a înjunghiat mortal iubitul, în timp ce se certau.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.