Tapet şi detaşare

Publicat în Dilema Veche nr. 690 din 11-17 mai 2017
Tapet şi detaşare jpeg

Dacă singurătatea de noapte e cea mai spectaculoasă, ea nu e neapărat și cea mai înspăimîntătoare. Întunericul, deși încărcat de conotații horror, ascunde, uneori, adevărata față a lucrurilor: prea preocupat să te ferești de tenebrele din exterior, le mai eludezi pe cele din interior, mai grozave.

În lumina zilei, însă, ele apar în toată splendoarea lor. Te trezești dimineața și, dacă nu e chiar o zi bună, te uiți în oglindă și vezi toate detaliile care, brusc, devin înfricoșătoare. Fiecare rid, fiecare pată și fiecare fir de păr nelalocul lui se transformă în drame, calamități, tragedii. Singura soluție e să te îndepărtezi rapid de oglindă și să nu te mai gîndești. Cînd nu te lași în voia contemplației propriei imagini și dacă ai o minte activă, plină de rotițe ca de ceasornic care sînt mereu în legătură și se împing, cînd agale, cînd vioi, una pe alta, începi să faci scenarii. Scenarii ale posibilei tale evoluții și ale anilor care vor urma. Total nesănătoase. Care nu te lasă să-ți savurezi cafeaua, omleta sau baia.

Dacă treci și de proba oglinzii, și de cea a rotițelor scăpate de sub control, nu-ți mai rămîne decît să intri în rîndul lumii și să te străduiești să ajungi acolo unde ai treabă. De multe ori, însă, pregătirea, a ta și a locului pe care-l lași în urmă, devine un capăt de țară. Tu trebuie să fii „perfectă“, deși te îndrepți către o întîlnire uzuală, de rutină. Iar casa ta, locul „sacru“ în care-ți desfășori cea mai mare parte a activităților tale atît de creative și de importante pentru omenire (cum ar fi uitatul, compulsiv, la mai multe episoade ale vreunui serial), e necesar să devină, imediat, impecabilă, să nu existe vase în chiuvetă, haine pe scaune și pantofi nealiniați pe hol.

Așa că plecarea devine un ritual atît de perfecționat, încît nici un timp rezonabil nu-l mai poate cuprinde. Ca atare, întîrzii, peste tot, cu cel puțin 15 minute. Odată ajunsă unde ai treabă, chiar dacă e vorba de plata unei facturi, de stabilirea unei viitoare colaborări sau de oful vreunui pisălog de treabă pe care nu poți să-l refuzi, trebuie să faci față. Dacă ești un bun creștin (și te străduiești să fii, nu discutăm acum cu ce rezultate), nu poți să faci față doar formal. Nu ai voie să-ți trăiești viața ca pe un tapet în așteptarea lucrurilor care chiar contează. Nu. Trebuie să fii implicat full time în aproape toate mărunțișurile de zi cu zi pe care le ai de rezolvat.

E adevărat că societatea și tehnologia, cu obositoarele ei înnoiri, nu te lasă să faci altfel. Ți se pare, de pildă, că totul e OK cu telefonul tău. Ai o relație apropiată cu el, precum cu un prieten. Îl consideri, așa, un fel de roboțel zoomorf din Războiul stelelor, care te ajută în situații stresante. Îți arată drumul cînd te rătăcești. Dacă te lasă memoria în legătură cu ceva, îți aduce repede aminte, fără să te apostrofeze că ai uitat. Te ajută să ții legătura oricînd cu membri ai familiei ori prieteni dragi de peste mări și țări. Te amuză în momentele de plictiseală etc. Doar că, uneori, tipul tău de roboțel prietenos nu mai corespunde înnorilor tehnicii. Aplicațiile evoluează și ajungi ca, de pe el, dacă nu-l schimbi la doi ani, să zicem, să nu mai poți chema taxiul. Mai rău, să nu mai poți folosi esențialul (pentru comunicare) Messenger, din aceleași motive: devine neadecvat în raport cu inovațiile tehnologice.

Și atunci, iarăși, devii obligat să iei în seamă contactele cu anumite grupuri de persoane pe care mereu ai încercat să le eludezi: și anume cele cu reprezentanți ai diverselor companii, care vor – ai, n ai chef – să te ajute. Să-ți „ofere“ (cuvînt mult îndrăgit) mereu ceva mai bun, care să te-ajute să-ți economisești banii. Desigur, nimic nu e chiar pe gratis. În schimbul acestor avantaje, ți se cere discret, aproape imperceptibil, să rămîi fidel, în continuare, companiei lor. Să-ți mai prelungești abonamentul cu un an, doi. Ei îți pun la dispoziție „pachete“ (și cînd pronunță cuvîntul parcă le și văd, în cutii cu buline sau romburi, legate cu o fundă mare, roșie) care îți simplifică existența.

Dar, încet-încet, devii al lor cam pe viață. Și, mai rău de atît, ești obligat să ți pierzi timpul cu ei, vorbind, parlamen-tînd și chiar enervîndu-te sau trîntindu le telefonul. Fie că e vorba de companiile de telefonie, fie de cei care-ți vînd diverse produse casnice sau farmaceutice (dacă ai ghinionul ca aceștia să fi pus mîna pe numărul tău). Desigur, poți bloca numerele în final. Dar și ăsta e un efort.

Încă un efort care te îndepărtează de la starea măcar un pic Zen pe care tot urmărești s-o ai din momentul în care te-ai trezit de dimineață și te-ai uitat în oglindă. Și atunci ne întoarcem de unde am plecat, la trăirea vieții ca un tapet, ca un fundal, aș zice, de un albastru deschis, imitație de cer, care să nu te atingă întotdeauna în profunzime. Care să-ți permită să privești lucrurile cu o senzație de detașare, ce poate deveni, uneori, chiar plutire.

Foto: adevarul.ro

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.