Straturi peste straturi

Publicat în Dilema Veche nr. 585 din 30 aprilie - 6 mai 2015
La drum – propriul road movie jpeg

Cu cît trece timpul, cu atît mai mult constaţi cum toată viaţa ţi se aşază în tot mai multe straturi. Precum cele ale scoarţei terestre sau cele din sandvişurile lui Piedone (Bud Spencer) din filmele de altădată. Iar respectivele straturi, în acelaşi timp, încep să fie tot mai vizibile: nişte dungi colorate, la prima mînă, de obiecte: la o a doua, cioburi de trăiri, afecte, amintiri… 

Straturile astea se adună, în paralel, în propria ta casă şi în propria ta minte. În casă, te invadează şi le gestionezi cu greu. Îţi trebuie o minte „uşor“ obsesivă, dar şi atotcuprinzătoare, sintetică, amestecată cu puţin din profilul lui Miss Havisham din

pentru a face faţă situaţiei. Asta în cazul în care vrei să păstrezi totul, şi nu să arunci. 

În paralel cu ce se întîmplă, la propriu, în casă, se petrece ceva similar şi în mintea ta. Cu cît înaintezi în vîrstă, cantitatea de amintiri pe care depozitul tău intern se vede nevoit să le stocheze şi să le claseze devine tot mai vastă, iar depozitul are tot mai multe sertare şi rafturi care tind să se prăfuiască. E nevoie de o minte încă ascuţită şi aşezată ca să şteargă de praf şi să ordoneze toate acestea. 

Evident că straturile din casă sînt în interdependenţă cu cele din minte. Problema cea mai mare a amîndurora e că sînt încărcate pînă la refuz, şi unele, şi altele, cu sentimente şi afecte. Nu poţi, pur şi simplu, să le sortezi aşa, ca pe nişte dosare de la Circa Financiară, să zicem (cu toate că şi acolo, dacă e să studiezi cazul fiecăruia, poţi ghici cîte trăiri sînt implicate). Cînd aşezi un strat, practic, reintri în el, într-o întoarcere în timp cînd dureroasă, cînd bucuroasă. 

Există straturi, să le spunem mai superficiale, ale studiilor pe care le-ai făcut. Dosare întregi de materiale pe teme antropologice sau de studii culturale (în cazul meu), bucăţi de cărţi şi de conspecte, lucrări ale tale sau ale colegilor, rezumate neîndemînatice şi sinteze stîngace. Din toate transpărînd mai întîi entuziasmul descoperirii unui nou subiect, emulaţia cercetării lui şi apoi, încet-încet, odată, iarăşi, cu trecerea neiertătorului timp, pierderea interesului pentru respectivul subiect, prăfuirea dosarelor, dar şi a amintirilor legate de el. 

Apoi pagini şi caiete întregi cu subiecte de reportaj, de pe vremea cînd să devii reporter era un deziderat, şi explorarea lumii (măcar a părticelei din ea pe care o poţi cuprinde cu privirea) aşijderea, cînd trăitul în sine se profila ca o aventură. Planuri ale lucrurilor pe care ţi le-ai dorit, intens şi amănunţit, să le faci, dar nu ai mai ajuns niciodată… 

Straturi mai personale, din propria-ţi biografie, care-ţi evocă momente idilice, aparent iremediabil pierdute, dar şi un soi de fir roşu al propriei vieţi, fir despre care poţi constata, cu stupoare, cum se înnoadă mereu şi face aceleaşi nedorite bucle în aceleaşi surprinzătoare puncte. Poze cu diverse chipuri ale tale pe care le-ai pierdut pe drum. Oameni şi atitudini faţă de ei care s-au schimbat destul de mult şi pe care, cînd le vezi, te întrebi de ce şi cum. 

Straturi din biografia copilului, deja, lucruri uitate şi îndepărtate de acolo. Dintr-o parte a vieţii care, pînă de curînd, ţi se părea un veşnic prezent. Şi care, acum, se prefigurează ca o altă colecţie de exponate dintr-un muzeu. Ce-i drept, unul mai vesel, al copilăriei, cu jucării, vacanţe, mese în familie, aniversări, parcuri de distracţii. Dar tot la timpul trecut… 

Şi, în sfîrşit, partea cea mai tristă, straturi cu oameni dragi, apropiaţi, care nu mai sînt (din ce în ce mai mulţi). Straturi peste a căror parcurgere nu poţi trece nici măcar prefăcîndu-te dacă nu insensibil, măcar raţional. Straturi care-ţi vor ocupa mereu un tot mai mare colţ al minţii şi un tot mai mare colţ al inimii. Şi care te vor lăsa să înaintezi şi spre celelalte posibile straturi, ale viitorului şi potenţialităţii, doar cu viteza unui deţinut de pe vremuri, tîrînd după el lanţul legat de picior. 

Asta, desigur, doar în anumite momente – ca să ne întoarcem la atmosfera din

pe care o evocam la început. Şi asta doar dacă ai stofă de Miss Havisham…  

Cea mai bună parte din noi jpeg
Încurcături
M-am alipit și eu grupului în care povestea, mai un zîmbet, mai o aluzie, devenise un „poate”.
Zizi și neantul jpeg
Moși, daruri, tradiții
Moș Nicolae e primul din seria Moșilor de iarnă de la noi.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
The most beautiful time of the year... pe bune?!
„Băi, trebuie să mergem să luăm ceva provizii, că vin termitele astea și nu mai găsim nimic! Măcar pîine să avem”.
E cool să postești jpeg
8 secunde
Cît de mult ne afectează toate aceste zgîndăreli emoționale și acele false informații care, sub masca unei cunoașteri, ascund doar un munte de rumeguș?
p 20 Muzeul Taranului Roman WC jpg
Caietul de desene al Ioanei Bătrânu
Studiile adunate în album fac prezente, de altfel, teme dominante ale Muzeului configurat de Horia Bernea şi de echipa lui.
Theodor Pallady jpeg
Miracolul mirării
Pe firmamentul filozofiei europene din veacul 20 au strălucit cel puțin trei gînditoare evreice, ardente și tributare unui inerent „feminism” axiologic
974 21 2 jpg
Școala de arhitectură, ca o citadelă...
Se spune despre arhitectură că reușește să surprindă cu cea mai mare acuratețe spiritul unei epoci
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cu alte cuvinte, dacă Grinch există, există cu siguranță și Moș Crăciun.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.

Adevarul.ro

image
Austria se opune aderării României şi Bulgariei la Schengen. Anunțul, făcut de ministrul de Interne
Ministrul austriac de Interne, Gerhard Karner, a anunțat hotărârea definitivă a ţării sale de a se opune prin veto aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, din cauza creşterii migraţiei ilegale.
image
A renunțat la „visul american” și s-a întors în România. Povestea pensiunii dintr-un cătun izolat în splendoare
După 26 de ani petrecuți în Statele Unite ale Americii, Virgil Marchiș s-a întors definitiv acasă, în Maramureș, unde și-a făcut o pensiune împreună cu femeia iubită. Spune că nu s-ar mai duce în America decât în vizită și doar alături de partenera lui.
image
Actori din Wednesday, despre filmările în România: „Nimic nu m-a pregătit pentru asta”
Câțiva dintre actorii străini din serialul „Wednesday” (Addams), producția filmată în România, care a avut cea mai bună lansare de pe Netflix, au vorbit despre experiența lor din țara noastră, într-un interviu pentru HotNews.ro

HIstoria.ro

image
Căderea comunismului în Polonia şi Ungaria. „Reabilitarea” lui Imre Nagy
Dintre cei șase sateliți ai Uniunii Sovietice în Europa răsăriteană, Polonia și Ungaria au reprezentat un caz aparte.
image
Prima zi de ocupație germană în București
În dimineața zilei de 6 decembrie 1916, primarul Bucureștilor, Emil Petrescu, însoțit de mai mulți ambasadori – Vopicka (SUA) sau baronul Vredenburg (Olanda) – au ieșit în întâmpinarea armatelor Puterilor Centrale până aproape de Chitila.
image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.