Singur(ă) prin lume

Publicat în Dilema Veche nr. 680 din 2-8 martie 2017
Singur(ă) prin lume jpeg

Cînd călătorești prin lume, mai ales pe cont propriu, devii un soi de cetățean global. Care se supune altor reguli decît cele strîmte, particulare, ale locului din care provii. Acestea sînt înlocuite, măcar temporar, cu unele mai largi, mai complexe, mai maleabile. Cînd ai de schimbat vreo două avioane, te transformi, mai întîi, într-un „locuitor“ al aeroporturilor. Lumea de trecere e, pentru scurt timp, lumea ta. Te integrezi, vrînd-nevrînd, în hoarda de globe-trotteri care se agită frenetic de colo pînă colo, încercînd să-și umple timpul cu ceva. Sau străduindu-se să transforme un timp de așteptare în timpul în sine, timpul „principal“. În atari condiții, ce fel de cafea îți comanzi de la Starbucks-ul (sau alte variațiuni pe aceeași temă) de acolo devine esențial. Sau ce produse alegi din duty-free. Ori ce cauți pe Internet, sau ce citești în revistele comerciale pe care le nimerești. Oricînd rămîn, însă, interesante, pe lîngă toată pleava asta, două lucruri pe care le poți face: să te uiți la oamenii din jur, de care nu te poți plictisi niciodată, și să sapi înăuntrul tău, tot mai adînc și la fel de fascinant (deși uneori periculos).

Drumul meu spre Malta trecea prin Frankfurt. Conexiunea din Frankfurt era foarte scurtă, iar aeroportul incredibil de uriaș. Mi s-a părut precum cursele cu obstacole din basme: ca să ajungi la zborul următor, în 30 de minute, nu străbăteai mări și țări, dar trebuia să iei autobuzul, să treci de coada la verificarea pașapoartelor, să mergi pe trei benzi de semialergare, să iei liftul, să mai înaintezi pe încă vreo trei benzi și să aștepți încă un lift. Care nu mai venea, așa că alternativa era să alergi pe scări în sus patru etaje.

Odată ajunsă la mult dorita poartă, în fața mea se așternea o coadă de domni și doamne de vîrsta a treia, respectabili și în formă fizică excelentă: doamnele înalte și musculoase, cu părul drept și grizonant (doar unele mai plinuțe), iar domnii, nu se știe de ce, majoritatea cu barbă. Se pare că Malta e o destinație cunoscută pentru asemenea cupluri, în special prin februarie-martie, cînd acolo sînt 15-20 de grade. M-am așezat și eu la coada uriașă. În scurt timp, iată-mă și în Malta. Aeroportul era la La Valetta, dar, cînd am pornit-o într-acolo, mi s-a zis că nu contează orașul, Malta e mică… A fost una dintre puținele dăți cînd am fost așteptată cu cartonul pe care era scris numele conferinței la care mă duceam. Da, deși, în principiu, nu-mi plac conferințele, cea la care am mers acum era ceva special (dar despre asta, altădată). Șoferul, care arăta, cu mașina lui cu tot, ca-n filmele de acțiune, m-a dus (conducînd în dulcele stil britanic, pe dreapta) în locul unde se desfășura conferința: unul de retragere și meditație, la propriu. În care la parter și la etajul întîi erau camere, sală de mese și săli de conferințe. Iar la etaj, o mî-năstire iezuită. Camerele aveau aparența unora de hotel, dar, de fapt, erau mai curînd ca niște chilii: un pat, un dulap, o masă, o baie (cu apă caldă, slavă Domnului). Dar fără încălzire centrală. Fără televizor, radio, filtru, ceainic și alte dispozitive moderne cu iz diavolesc. Dar, în schimb, cu două ferestre imense, pe care puteai vedea un palmier, niște flori portocalii și un cer formidabil. Dacă ieșeai cu totul, dădeai și de două pisici bine dezvoltate, niscaiva pești roșii și o țestoasă. Precum și de o priveliște ce se deschidea spre o vale paradiziacă și spre niște drumuri ce păreau misterioase.

S-a nimerit să rămîn în respectivul stabiliment și după ce toți ceilalți participanți la conferință au plecat. I-am întrebat pe cei din staff-ul administrativ dacă mai rămîne acolo și altcineva în afară de mine. Mi-au zis că nu, cu excepția iezuiților care se aflau la etajul lor, în mînăstirea lor. Mi s-a spus că, dacă e ceva, pot să-i caut, ba chiar pot să le cer consiliere spirituală. Am asistat la momentul în care cei veniți la o altă conferință au plecat, unul cîte unul, odată cu lăsarea întunericului. Ușa de la intrare s-a închis, iremediabil (oricum, după ora 19 nu se mai putea intra decît cu un cod, iar după ora 23 nu se mai putea intra deloc). Am rămas, credeam eu, singură pe două etaje. Doar împreună cu cele trei automate de la parter, pe care nu am ezitat să le folosesc, deși, de fapt, nici unul dintre produsele lor nu mi-era de folos: unul de cafea, altul de sucuri și cel de-al treilea de dulciuri și snacks-uri, care mai de care mai nesănătoase. Mă simțeam ca-ntr-unul din serialele mele preferate (la fel de junk food și el, pînă la urmă), Supernatural (Eric Kipke, 2005-), în care cei doi eroi (Jared Padalecki, Jensen Ackles), în căutare de fantome și alte spirite, mai „consumau“ din cînd în cînd de pe la automatele motelurilor la care se nimereau.

În noapte, spre dimineață, am auzit, în același spirit, vreo două bufnituri. Desigur, m-am gîndit la chestiuni paranormale. Pentru ca a doua zi, la prînz, să constat că, de fapt, mai fusese încă o persoană (ființă umană) în același stabiliment cu mine, la etajul întîi (dar despre asta în numărul viitor).

Foto: wikimedia commons

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.