Singura lume pe care o știam

Publicat în Dilema Veche nr. 885 din 25 - 31 martie 2021
Zizi și neantul jpeg

În copilăria mea, totul se întîmpla într-un loc. De călătorit, puteai călători, la țară, la munte, la mare. Pe atunci mi se părea suficient, mi se părea departe. Noțiunile de aproape și departe erau complet altele decît cele de acum.

Oricum, nu mi-am imaginat, mult timp, o lume în afara celei în care trăiam: de la Adesgo spre Șoseaua Giurgiului, cu ocol, uneori, prin Parcul Carol.

Pe traseul autobuzului 75, tramvaielor 12 și 17, troleibuzelor 82 și 87. Străbătut de cele mai multe ori pe jos, ori combinat. O porneam de pe strada bunicilor mei de pe lîngă Adesgo și ajungeam pe la Cuțitul de Argint. Acolo era o bifurcație, un punct interesant: pe lîngă tramvaiul 17, cel mai de-al locului, care mergea pe bulevardul principal, de pe o străduță laterală venea și concurența lui, tramvaiul 12. Tramvaiul 12 știam că vine de peste mări și țări, fusesem odată cu el cred că spre gară, nici nu mai știu, și mi se păruse o complet altă lume: străzile erau mai înguste și mai umbroase, era precum un soi de evadare ca în La țigănci a lui Eliade. Tot în stația lui 12 se găsea un zid cu o gaură în el, în care se vedea ceva luminos. Tata, însoțitorul meu în de cele mai multe ori în aceste călătorii, spunea că acolo se găsește o comoară. Și mereu dădeam tîrcoale în jurul respectivei deschizături imaginîndu-ne povești. Dar am găsit odată și niște hîrtii creponate colorate acolo, cred că și o bilă transparentă, nu știu exact de unde apăruse, dar știu că am fost atît de fericită.

De la comoară alergam împreună cu tatăl meu spre unul dintre cele două tramvaie. Mersul cu tramvaiul era o posibilă aventură. La început, cînd eram foarte mică, mai existau taxatoarele, și cumpărai bilet de la ele, ceea ce-mi plăcea la nebunie. Biletele costau 15 bani și 25 de bani, parcă. De la ele înaintai, măcar pînă la ușa din mijloc, pentru că de obicei erau aglomerate. Tramvaiele se legănau în întunericul serii (căci cam asta era ora la care călătoream) pînă ajungeam pe la Viilor, treceam prin dreptul cofetăriei unde ieșeam din cînd în cînd cu bunica mea și prin dreptul străzii care ducea la o mătușă de-a noastră, cea cu dulceața și găluștile de prune.

Deși erai semi-sardea, legănatul era plăcut, te țineai îndîrjit de bara de fier și te aflai sub ocrotirea părintelui. Legănatul era arar întrerupt de niscaiva evenimente aproximativ neașteptate: uneori, se mai urca vreun pasager abțiguit, care mirosea a băutură sau chiar se clătina, stîrnind protestele celor din jur. Părinții mei mă țineau departe de scandalagiu, lumea se ferea din calea lui, era o situație tragicomică la care participam destul de îngrozită: era una dintre puținele manifestări ale răului din jurul meu, căci altfel trăiam într-o lume protejată.

Un alt moment palpitant era cel în care se urcau controlorii. În general, pe ușa din față. Din cîte îm amintesc, erau și pe vremea taxatorilor oameni fără bilet, cred că din cei care se urcaseră pe ușa de la mijloc, nu mai sînt sigură care era tipicul. Dar știu că era dramatică urcarea controlorilor, care opreau autobuzul sau tramvaiul și făceau mare tam-tam în jurul lor, ca și cum ar fi fost vreo brigadă intergalactică, aș zice azi. Pe mine mă speriau mai rău decît bețivii.

Coboram, apoi, de multe ori la Șura Mare, cu o stație înainte de casă. Și o porneam iar pe jos, cu tatăl meu, printr-o zonă ce era și mai fascinantă pentru că aici se aflau, în sfîrșit, magazine. Mai întîi una dintre celebrele cofetării despre care deja am scris, cea cu tortulețe în culori imposibile. Apoi urma tutungeria, de unde tatăl meu își lua țigări și chibrituri (ale căror pachete le colecționam eu), dar care, pentru mine, era un rai: acolo se găseau o serie de mici obiecte inutile și chiar jucării. Alimentara, unde se tăia parizerul și, în copilăria mică, chiar și șunca. Biserica, unde știam doar că se trece pe sub masă în Joia Mare. Pîinea, de unde cumpărau mereu cîte una proaspătă pe care o lăsam mereu fără colț...

În cele din urmă ajungeam acasă, fericiți că străbătuserăm, iar, lumea. Cam singura lume pe care o știam. Doar la televizor, la filmele de seară, vedeam că mai există și alte lumi. Dincolo de marea, muntele și țara la care puteam ajunge. Dar, cumva, ce vedeam acolo părea mai curînd imaginar decît real, nu percepeam neapărat spațiile din filme și seriale ca pe niște realități geografice, ci, mai curînd, ca pe niște ficțiuni plăsmuite pentru personaje. Mă fascinau, dar, pînă la o vîrstă cel puțin, nu le consideram obiective de bifat. Abia după ce cîteva persoane din apropierea mea, din familie chiar, au emigrat, definitiv (atunci așa era, cuvîntul ăsta te lovea în moalele capului), am realizat, tot copil fiind, că exista și o altă lume dincolo de lumea noastră închisă în care puteai, practic, ajunge. Și, culmea, din care nu te mai puteai întoarce. Dar din care puteai comunica și trimite diverse obiecte reprezentative pentru ce se întîmpla pe acolo. Obiecte ce s-au dovedit de-a dreptul miraculoase.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Avertizări de caniculă şi vijelii pentru toată ţara. Unde se vor înregistra fenomene extreme: harta regiunilor afectate
Avertizări de Cod Portocaliu şi Cod Galben de ploi torenţiale, vijelii şi grindină au fost emise marţi, 5 iulie, pentru mai multe judeţe din ţară.
image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Cum se vor impozita imobilele şi care este baza de calcul pentru contribuţiile la pensii şi sănătate
Modificările Codului Fiscal prevăd, printre altele, şi modificări ale modului de calcul pentru plata imobilelor, dar şi a bazei de calcul pentru contribuţiile la sănătate şi pensii.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.