Singur, în noapte

Publicat în Dilema Veche nr. 513 din 12-18 decembrie 2013
La drum – propriul road movie jpeg

– înaintea sărbătorii –

De ani, constat că există un moment, cam înaintea fiecărei sărbători importante (şi, de cele mai multe ori, vesele) în care te afli... singur şi, de multe ori, trist. Ori măcar melancolic, meditativ, încă necopt pentru bucuria „obligatorie“.
Înaintea fiecărui Sfînt Nicolae, Crăciun ori An Nou, există cel puţin o clipă în care trebuie să faci ceva de unul singur pentru respectiva sărbătoare. Nu ştiu cum se face, dar, de cele mai multe ori, se întîmplă pe-nserat. E adevărat că, de sărbători, se aprind luminile oraşului şi totul e mult mai poleit.
Dar tocmai în poleiala aceea ostentativă şi aparent ocrotitoare, uneori, lucrurile şi oamenii par mai cenuşii. Ca şi cum excesul de culoare ar genera o reacţie contrarie: cei scăldaţi în baia de lumini îşi pierd consistenţa coloristică.

De obicei, chiar în după-amiaza de dinaintea sărbătorii, mai ai de făcut cumpărături. De cele mai multe ori, cumperi chiar... cadourile. E aproape o tradiţie să laşi darurile, din varii motive (inclusiv financiare), să laşi „goana după cadou“ în ultimul moment: atunci, totul devine mai pasionant, pe undeva, mai „pe viaţă şi pe moarte“.
Alergătura cu sorţi de izbîndă sub semnul întrebării îşi are, însă, momentele ei de pauză, dorite sau nu. Cînd te îndrepţi spre un nou templu al consumului, pe care să-l devalizezi, cînd te afli pe drum, ai, de pildă, un astfel de moment. Cînd ieşi din priză şi vizualizezi, cu tristeţe, dar şi cu umor, întreaga situaţie.

Atunci, parcă nu percepi sărbătoarea care se apropie, glamour-ul ei promis de o întreagă cultură consumistă: sărbătoarea aşa cum ne-o zugrăvesc cărţile poştale, cu focul aprins în şemineul deasupra căruia atîrnă ciorapii în care Moşul va pune cadourile şi în faţa căruia te aşteaptă un brad, un cozonac şi două pahare cu şampanie... Percepi doar punctele slabe, anumite soft spots care, pe termen lung ori infinit, par a fi fără rezolvare.

Chiar dacă ştii că, într-o oră-două, vei fi înconjurat de lume, la o mare masă, cu lumînări şi voci gureşe în jurul tău, parcă, înaintea sărbătorii, se creează un gol, o gaură neagră: valea de dinaintea dealului fericit, viitor... Vezi clar, în lumina albastră şi rece (da, Otilia Cazimir...), toate lucrurile rele, mai dihai şi mai clar conturate decît cele bune. De pildă, cînd ai pe cineva din familie bolnav şi care îmbătrîneşte (aşa cum mi se întîmpla mie în anii ’80, cînd mergeam pe Calea Victoriei), ţi se sfîşie, brusc, inima, de dragul acelei persoane şi-i simţi... tragedia. Cînd te duci la o petrecere, iarăşi, aşa cum făceam eu în liceu, la care cîntă Bob Marley (pe casetele de atunci), dar tu n-ai partenerul pe care-l doreşti, ca să dansezi cu el, ci doar unii ocazionali, cam de doi bani, iarăşi ţi se rupe inima... Mai tîrziu, prin facultate, cînd eşti cu băiatul iubit şi realizezi că nu e chiar Făt-Frumosul perfect pe care-l credeai, dar se străduieşte, ţi se întîmplă acelaşi lucru...

Şi atunci, înaintezi în noaptea aparent luminată de beculeţele clipinde şi te simţi foarte singur, îngrozitor de singur şi foarte departe de aroma de coptură plus brad a sărbătorii. Simţi că n-ai nici o legătură cu toate astea, ca şi cum ai avea amnezie.

Din fericire, următoarea librărie se apropie şi te adînceşti în studiul posibilelor cadouri, ai, n-ai treabă, înlocuind o uitare cu alta. Odată cadourile achiziţionate şi odată plasat la coadă la împachetat, instinctul de haită şi junglă reînvie, şi umbra singurătăţii, fantomatice sau nu, apocaliptice sau nu, se duce învîrtindu-se.

Reîncepi să te agiţi, să-ţi dai coate la coadă şi să alegi hîrtia de împachetat, cu îngeri sau ursuleţi. Goneşti apoi, iar, după taxi, nemaisimţindu-te neapărat ameninţat de omul din spatele tău, care pare un hoţ, sau de cîinele negru de pe stradă, care se dovedeşte protejat. Încet-încet, te îndrepţi către lumina de acasă, unde oameni prietenoşi (cel puţin la prima vedere – glumeam...) te aşteaptă cu ceea ce ar trebui să însemne sărbătorile: masa pusă, brad, feţe vesele, muzici, băutură... Umbra singurăţii prealabile rămîne doar o umbră, poate, necesară...  

Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Armînlu nu cheari! – despre călătoria mea în Albania (4) –
Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele.
p 19 WC jpg
Cacealmaua de la Airport Plaza
Sînt un român cu domiciliul în străinătate care, la ultimul lui sejur în România, a fost jefuit cu sălbăticie de compania de închiriat mașini.
p 20 WC jpg
Cei neștiuți care întîrzie
Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm.
640px Faculty of Theology (personification) 1 jpg
Spre o teologie laică (2)
Lumea nu era nici ea privită ca un stadiu trecător. Ea a devenit în şi de la sine, aşa cum atestă într-adevăr Scripturile, „foarte bună“ (Gen. 1: 31), dacă nu de-a dreptul sacră.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe stradă, o tanti cu o geantă de plastic pe umăr, colorată în nuanțe de albastru, pe care scrie: „În interior am armonie“. Ce să zic, bravo ție!
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vîrsta de mijloc, fără prospect
A jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă.
Zizi și neantul jpeg
Urși
Ursul respectiv intră și prin curțile oamenilor. Sare gardurile, fără probleme, și te trezești cu el la geam ori dormind pe gazon, sau devorîndu-ți mîncarea pentru pisici. Devine o realitate tragicomică a existenței tale, care nu pare a avea mari șanse de rezolvare.

Adevarul.ro

Scandal în Parlament FOTO: Captură Video George Simion
George Simion şi Gabriel Zetea, la un pas de bătaie. Ironii pentru liderul AUR: Domnule Georgeta Simeleone
George Simion și social democratul Gabriel Zetea au fost la un pas de a se lua la bătaie în Parlament, la dezbaterile pe tema creșterii salariilor aleșilor locali. De altfel, liderul AUR a fost ținta ironiilor unora dintre parlamentari, fiind numit „Georgeta Simeleone” cu aluzie la Giorgia Meloni.
Roger Waters FOTO EPA EFE jpg
Roger Waters, scrisoare deschisă către Putin: „Dacă vrei asta, du-te dracului!”
Roger Waters, co-fondatorul trupei Pink Floyd, i-a adresat o scrisoare deschisă președintelui rus Vladimir Putin, în care îl îndeamnă să se angajeze la o încetare a focului și la o înțelegere diplomatică pentru a pune capăt actualui război în Ucraina.
aaneiungaria Sursapolitianeamt(1) jpg
Sfârşit tragic al unui român dat dispărut în Ungaria. Abia ieșit din spital, a murit într-un accident
Un român dat dispărut în Ungaria a sfârşit tragic. În drum spre Anglia, lui i se făcuse rău și a fost internat într-un spital. Externat în aceeași zi, bărbatul din Neamț a fost ucis într-un „eveniment rutier“.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.