Servicii, chelneri, prieteni

Publicat în Dilema Veche nr. 492 din 18-24 iulie 2013
Servicii, chelneri, prieteni jpeg

Cînd eşti într-o ţară străină şi ai diverse nevoi, încerci să te ajuţi, măcar în ce priveşte informaţiile, cu prietenii români pe care îi ai acolo. Îi întrebi diverse lucruri, le ceri ajutorul în fleacuri şi, uneori, în chestiuni esenţiale, vrei să ieşi cu ei şi să le simţi – dacă nu afectivitatea, în ceea ce te priveşte – măcar un grăunte de interes.

Unii reacţionează impecabil, prea bine chiar: te invită la ei, îţi oferă găzduire fără termen şi te integrează în familiile lor, te sună şi îţi dau mesaje aproape zilnic. Alţii, mai discreţi, îţi scriu pe mail şi stabilesc întîlniri la prînz, în locuri fermecătoare, în pauzele lor de masă. O a treia categorie de oameni îţi răspund la telefon, dacă-i suni tu, şi-ţi recomandă cînd să-i suni din nou, data viitoare... În sfîrşit, există unii care nu fac chiar nimic, deşi credeai că i-ai cunoscut de-o viaţă: se dau la fund, pur şi simplu...

În aste condiţiuni, dacă eşti nevoit să stai mai mult într-o ţară străină şi eşti om (!), cu aceleaşi nevoi afective ca oricare dintre semenii tăi, ai nevoie de prieteni şi de comunicare. Şi cum altfel să-ţi satisfaci nevoile astea decît din necesităţile şi întîmplările vieţii de toate zilele?

În prima zi la Paris, după ce am nimerit într-o zonă nouă şi pînă atunci total necunoscută – Place d’Italie –, am avut nevoie, deja, de diverse servicii concrete, cum ar fi livrarea de mîncare la domiciliu (la hotelul la care stăteam). S-a dovedit că e o problemă, că nu se poate face aşa, la întîmplare, de oriunde. Primul restaurant la care am ajuns a fost cel de lîngă hotel, cel mai apropiat. M-am aşezat la o masă, uşor dărîmată. A sosit un chelner mic de statură, musculos şi tatuat, cu faţă de băiat de cartier. M-a întrebat ce vreau, mi-a recomandat o bere pe care nu o ştiam, deşi e foarte cunoscută (1664). Apoi, l-am întrebat dacă pot lua ceva şi la hotel, pentru acasă. A spus, din fericire, „da“. La sfîrşitul consumaţiei, a venit cu două platouri albe, pătrăţoase, înfăşurate în folie de aluminiu, şi mi le-a dus pînă la hotel, mergînd tacticos în spatele meu, precum valeţii de altădată. Întîmplare după care am devenit cei mai buni prieteni. Mi-a spus că îl cheamă Jean Marie şi că, de cîte ori am nevoie de ceva, pot să vin la el.

Ceea ce am şi făcut, pentru că, în lumea nouă şi complicată în care mă aflam, chiar nu ştiam cui să mă adresez în situaţii mici, dar stringente şi care, altfel, ar fi putut deveni apăsătoare. Mi-a lăsat tacîmurile şi farfuriile ca să avem din ce mînca în camera de hotel. Mi-a deschis vinul roşu cumpărat, într-o seară, de la supermarket. Mi-a dat pîine, pe gratis, cînd nu am avut. Mi-a încropit ceva de mîncare cînd am ajuns prea tîrziu, în afara programului de prînz. Mi-a încălzit supa cumpărată de la Carrefour. Cînd a venit fiul meu, s-a prezentat ceremonios şi i-a oferit un suc gratis. Toate astea fără să urmărească ceva: bacşişurile pe care le lăsam poate, pentru Franţa, să fi fost mari, dar faţă de ce lăsăm în România, mi s-au părut nesemnificative...

Există, aşadar, oameni întîmplători, foarte diferiţi de tine şi pe care, probabil, nu o să-i mai vezi niciodată, care te ajută şi pe care, într-un fel, îi poţi considera prieteni (desigur, depinde de ce înţelegi prin cuvîntul acesta şi, aici, discuţiile sînt interminabile: prieten e cineva care te ajută necondiţionat, sau o persoană cu care ieşi din cînd în cînd şi cu care ai conversaţii plăcute, altfel păstrînd limitele – care limite?).

Au existat şi alţi oameni întîmplători care... mi-au făcut viaţa mai bună: doamna care, în halat şi cu perfuziile după ea, fuma în faţa spitalului, dimineaţa; o alta, în cîrje, cu care mă întîlneam mereu în lift, şi cu care aveam un fel de complicitate... degeaba; chelnerul intelectual, de la un alt restaurant; recepţionera libaneză care ştia să respecte regulile fără să fie sclava lor; farmacista care mi-a dat fără reţetă un medicament; vietnamezii care, la restaurantul lor, ne-au adus o supă cu de toate şi un desert atît de colorat, că nu i-am putut identifica ingredientele; peştele mult prea mare din acvariul unui restaurant chinezesc, care se uita în ochii mei (şi ai tuturor, mi se părea)...

Cea mai bună parte din noi jpeg
Am cîntat Go West la Moscova
Îmi tot fuge gîndul la fata deloc înaltă din Ucraina, care m-a oprit zîmbind pe holul Teatrului Bolșoi și mi-a făcut poze în timp ce imitam balerinele. Sper că va dansa toată viața, așa cum a visat.
Zizi și neantul jpeg
Balonzaid
Odată intrată în grupul de școlari și protejată de el, din potențială Scufiță Roșie deveneai pitic.
965 18 Adina jpeg
Pisicile și oamenii lor
Așadar sînt foarte mulți oameni care se adună în jurul acestor pisici ale nimănui – de la cei cărora „li se face milă”, ca mie, și se îndură să adopte, la donatori, la oengiști și la doctori.
965 19 Stela jpg
„Vizitatorii vin la MARe ca să se simtă bine, nu ca să își îndeplinească o îndatorire” – interviu cu Erwin KESSLER, directorul MARe/Muzeul de Artă Recentă –
Vizitatorii vin la MARe ca să se simtă bine, nu ca să își îndeplinească o îndatorire, o corvoadă culturală, din spectrul instruirii obligatorii.
p 20 WC jpg
Despre Marin Tarangul: cum începe lectura
Despre Marin Tarangul a scris Andrei Pleșu două propoziții care m-au făcut să nu mă las pînă nu îl citesc în întregime.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Francisc și Clara
Într-o istorie a prieteniilor spirituale, Francisc și Clara au o întîietate necontestată.
640px Bucharest city jpg
Zgomotul curățeniei
Dacă ne uităm în Planul de acțiune pentru aglomerarea București disponibil pe versiunea veche a site-ului Primăriei Municipiului București, observăm că măsurile sînt direcționate către zgomotul generat de traficul rutier, feroviar (tren, tramvai), aeroportuar și industrial.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O cercetătoare vorbește despre emoțiile animalelor și spune că cimpanzeii sînt capabili să se împace după ce au avut o dispută. Asta schimbă cu totul perspectiva asupra semenilor noștri care rămîn supărați ca văcarul pe sat.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.

Adevarul.ro

 Statui moai de pe Insula Paștelui - Ahu Tongariki FOTO Shutterstock
Celebrele statui de pe Insula Paștelui, daune „ireparabile” provocate de un incendiu
Un incendiu forestier care a cuprins o parte din Insula Paștelui a distrus unele dintre statuile sale monumentale, cunoscute sub numele de „Moai”.
DNA
DNA: Cinci persoane, judecate pentru evaziune fiscală de 10 milioane de euro
Cinci persoane au fost trimise în judecată de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie într-un dosar în care sunt acuzate de evaziune fiscală şi spălare de bani în legătură cu livrări şi achiziţii de fier vechi, cauzând un prejudiciu statului de aproximativ 10 milioane de euro.
tktok adevarul png
La furat, ca provocare TikTok. Două fete din Neamț au dosar penal pentru joaca stupidă
Două fete din Neamţ au dosare penale fiind prinse la furat într-un magazin. Ele au declarat polițiștilor că totul era doar o provocare primită pe aplicația de socializare TikTok.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.