Profesori pe care i-am iubit

Publicat în Dilema Veche nr. 919 din 18 – 24 noiembrie 2021
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg

 „Tovarășa”, pentru o foarte scurtă vreme (eram în clasa a V-a atunci cînd a picat regimul comunist), apoi „doamna” de matematică din generală. Nu-mi dau seama cum, m-a făcut să iubesc matematica, deși mi-am dat seama ceva mai tîrziu că n-am nici în clin, nici în mînecă cu această materie care m-a chinuit patru ani de liceu. Însă, în gimnaziu, matematica mi s-a părut suportabilă datorită ei. Avea un soi de severitate sau mai degrabă o seriozitate dulce, căreia nu puteai să i te opui. Avea o autoritate prietenoasă, era complet liniște în orele ei. Cred că am fost „îndrăgostită” de ea, în măsura în care un copil de 11 ani poate fi îndrăgostit de un profesor. Avea un defect la o mînă, cred că din naștere, o mînă îi era neterminată, nu avea palmă, degete, ca noi toți, la început a încercat să o ascundă, ținea cu mîna aia creta, uneori o ascundea la spate. Apoi, după ce ne-am obișnuit unii cu alții, nu i-a mai păsat decît de matematică. Cred că am iubit-o și mai mult din cauza acestui mic handicap fizic sau cel puțin acum mă gîndesc la ea, din perspectiva adultului, cu o infinită duioșie. Avea un mod de a zîmbi atunci cînd era mulțumit de tine, își ridica colțurile buzelor, se vedea că era fericită că ai făcut bine, că ai înțeles. Făceam zeci de exerciții la algebră și la oribila geometrie în spațiu, ca să obțin zîmbetul ăla. Purta fuste din stofă, drepte, atît de comune în anii ʼ90, părul negru îi era prins într-o coadă. Cred că avea pînă în 40 de ani pe atunci. Iarna se îmbrăca în pulovere groase din lînă, era atît de frig în mica noastră clasă a unei școli vechi de peste o sută de ani, aveam sobe de teracotă, încă erau probleme cu gazele. Cînd am făcut prima noastră „grevă”, a elevilor, deși profesorii făceau mereu grevă la începutul anilor ʼ90, ea a venit la clasă, a început să deseneze o figură geometrică pe tablă și ne-a zis, simplu: „Copii, știu că sînteți în grevă... dar matematică nu intră niciodată în grevă. Eu o să vă predau, totuși... dacă vreți să învățați, bine, dacă nu, nu!”.

 Profesoara de limba engleză din liceu. Eram la o clasă de mate-fizică, „intensiv engleză”, cum se spunea pe atunci, ea era una dintre cele mai bune profe de engleză ale deceniului. Știam asta și mă intimida cumplit. Eram mediocră la limbi străine, lipsită de ureche muzicală, habar n-am, știam că nu sînt printre elevii buni, că n-o voi mulțumi niciodată. Avea o abordare cu totul diferită față de alți profesori – îi spuneam pe nume și discutam chiar și în pauze, chestiuni personale, doar în engleză. De fapt, era absolut revoluționară pentru acele timpuri în care nimeni nu auzise încă de Erasmus, orele ei erau de-a dreptul SF, o educație a viitorului. Ne aducea, prin puținele programe care existau pe atunci, „profesori” vorbitori nativi. Americani. Datorită ei am atins prima oară un computer Pentium 1, în laboratorul de limbi străine, și am aflat că există o poștă electronică ce se numește e-mail. Datorită ei am făcut primul meu „proiect” care nu avea nici o legătură cu școala clasică – un spot publicitar pentru ora de engleză. Am scris un script, am filmat cu o cameră VHS, am și montat un pic. Și mi-a plăcut, mi s-a părut altceva, mi-am dat seama că școala poate să fie și creativă. Cred că în parte și datorită ei, după acea experiență, am fost mai deschisă să merg la o facultate de regie de film, în loc să aleg Litere sau altceva. Pe de altă parte, și tot datorită ei, îi citesc și acum pe poeții romantici englezi și știu pe de rost poezia „Daffodils“ a lui Wordsworth. De fiecare dată cînd mă scufund în propriile mele tristeți și nostalgii încerc să mă detașez și recit în gînd: „I wandered lonely as a cloud...”. Iar engleza cu care mă descurc pe la workshop-uri și pe la festivaluri tot ei i se datorează. Nici acum n-ar fi prea mîndră de mine, așa cum odinioară aveam la engleză doar 7 și 8, am rămas cu un accent groaznic. N-am iubit-o atunci, mi se părea că avea o personalitate care mă copleșea pur și simplu. Acea autoritate supremă. De curînd, am redescoperit-o pe Facebook și mi-am dat seama de ceea ce atunci îmi scăpase, dincolo de aura de profesor – „umanitatea” ei. E foarte straniu cum anumiți profesori, după mulți ani, în care tu însuți devii adult și ai propriile tale încercări și experiențe, coboară de pe un soclu și îți dai seama că sînt niște oameni calzi, apropiați.

 Profesorul de matematică din liceu. Dirigintele. Tobă de matematică. Numai probleme din Gazeta matematică pe tablă, voia să ne facă pe toți performeri, academicieni. Note de 4 și de 5 în teză, copiat de la colega de bancă. Greu, foarte greu pentru cineva care voia să scrie literatură și care citea Stephen King pe sub bancă (în orele de matematică). L-am iubit (și-l mai iubesc și acum) pentru că, în momentul în care și-a dat seama că nu făceam parte din filmul ăla, după ce cîștigasem două concursuri de scriere creativă pentru liceeni (la unul dintre ele primisem ca premiu un radiocasetofon), m-a lăsat pur și simplu în pace. Și m-a menajat. Mă scotea la tablă la cel mai simplu exercițiu ca să-mi dea o notă de trecere. Mă alinta „Popescuța”.

 Proful de română din liceu. Un personaj total atipic. Anticomunist convins, cu implicații grave în trecutul lui pe care nu le-am aflat niciodată. Nonconformist. Proful care venea la școală în blugi, iar în timpul tezei stătea cocoțat pe pervaz și fuma țigări „Mărășești”. Aproape toți elevii lui aveau numai 4 și 5. Niște „loaze”, așa le spunea. Proful care m-a făcut „vedetă” într-un liceu de mate-fizică pentru că mi-a dat 10,30 într-o teză (aduna sutimile sub 0,5 de la teza anterioară și le adăuga la următoarea teză). Nu o să pot uita niciodată acel moment cînd a venit cu tezele, era ultima oră, iar clasa noastră se învăluia deja în umbrele serii timpurii de noiembrie, iar el, de la catedră, mă acuza, mai în glumă, mai în serios: cum de-am putut să-i iau 10,30 în teză? M-am simțit mîndră de mine și speriată în același timp. Ce-o să se întîmple cu mine și cu relația asta a mea stranie cu limba română care era doar la început? Cît de departe se va ajunge? Este primul profesor care mi-a confirmat că am un talent. Este profesorul care nu dicta comentarii, însă înțelegeam totul despre „operă” doar din clasă, ascultîndu-l. M-a convins să citesc aproape toată bibliografia școlară obligatorie, carte cu carte. Mai puțin volumele 2 și 3 din Frații Jderi. Iar cînd ne-a dat o lucrare de control fulger – așa făcea, „Scoateți o foaie de hîrtie!” –, în care să descriem atmosfera dinaintea bătăliei din ultimul volum, iar eu nu citisem și am inventat totul, bazîndu-mă pe primul volum, mă așteptam să iau 3, dar am luat 9. Am mers la el și i-am spus: „Domnule profesor, n-am citit, mi-am imaginat!”. Iar el mi-a răspuns: „Nu-i nimic, ți-am dat 9 pentru creativitate!”. Vă mulțumesc, domnule Vintilă! Aș vrea să cred că ați ajuns într-un loc mai bun decît pervazul clasei noastre, învăluită în umbrele serii, unde vă aprindeați țigară de la țigară din pachetul de „Mărășești”, privind spre bulevardul Carol și așteptînd ca „loazele” din clasa a X-a să-și termine tezele... ați salvat măcar un copil!

 Aș menționa-o și pe „tovarășa” noastră din primară. Nu m-a marcat cu nimic, era o învățătoare ca oricare alta. Însă era „o tovarășă corectă care n-o să țipe la voi”, mi-a spus mama, după ce a cunoscut-o, la prima ședință cu părinții din clasa I. Știa deja că mie cel mai frică mi-era cînd cineva ridica glasul, la fel ca și acum. Într-adevăr, n-a țipat și nici n-a bătut pe nimeni cu linia la palmă, precum alte „tovarășe”.

 Și n-aș încheia fără să o pomenesc pe tovarășa Pușa, de la grădiniță. O educatoare cu părul lung pînă la brîu, ca o zînă, care nu putea să citească nimic decît cu lupa. Era absolut serafică în uniforma ei albastră, simțeam că, dacă o ating, o să se destrame. O iubeam atît de mult încît, la un moment dat, i-am propus lui taică-miu, Anton, să se despartă de mama și să se însoare cu tovarășa Pușa. Mama mai e supărată pe mine și acum.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Experienţa unui turist în Cluj: „Nu pare din România. Arată într-un fel... “
Un turist a relatat impresiile sale după ce a vizitat Clujul şi spune că oraşul arată diferit de alte localităţi din România. Turistul a făcut mai multe remarci şi a explicat ce l-a impresionat.
image
METEO Vin furtuni violente. Ce zone vor fi afectate, când scăpăm de valul tropical
Deşi temperaturile scad uşor, căldura extremă face ravagii în România. După valul de aer tropical, meteorologii anunţă furtuni violente.
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.