Prin oraş, cu drag şi horror

Publicat în Dilema Veche nr. 669 din 15-21 decembrie 2016
Prin oraş, cu drag şi horror jpeg

Cînd le-am spus unora și altora că-mi place să merg pe jos prin București, cît de des am ocazia, și că găsesc aceste excursii niște experiențe interesante, mi s-a răspuns, în mare parte, că doar cineva (eufemistic spus) nu foarte realist, ca mine, poate aprecia așa ceva. Se știe și se vede cum orașul nostru nu (prea) are trotuare, cum drumurile, atîtea cîte sînt, sînt pline de gropi, noroaie și alte rămășițe mai urît mirositoare, cum oamenii, cei mai mulți dintre cei pe care îi întîlnești pe stradă, nu sînt chiar superstaruri, ci mai curînd homleși și cerșetori. Și, cu toate astea, poate să mi spună oricine orice, mie-mi place, în continuare, să hălăduiesc pe străzile orașului, fie zi, fie noapte. Și nu mi-e frică de orașul meu, ci, dimpotrivă, mă simt pe străzile lui precum Forrest Gump: cu cît merg pe jos mai mult, cu atît vreau să merg și mai mult (e drept că nu alerg). Mă apucă o febră a descoperirilor aparent nesemnificative, dar, de fapt, inedite, la limita, de multe ori, dintre înălțător și grotesc.

Pe străduțele de zi cu zi, deja știu, în parte, ce mă așteaptă. Le știu și pe cele bune, și pe cele rele. În zona Moșilor-Armenească, de pildă, un cîine alb flocos, îmbrăcat în același costumaș roșu, stă aproape mereu la geam. Nu e agresiv, ci mai curînd contemplativ: se uită și el la lume. Pe o altă străduță, în zona Udriște-Lucaci, o doamnă în vîrstă, ușor șifonată, stă la un alt geam, impasibilă. Se uită în jur, dar, spre deosebire de cățel, nu pare să vadă ceva, de fapt. Dacă-i faci vreun semn de salut, nu observă. Cît e lumină, ferestrele au personaje încadrate în ramele lor. Cînd se lasă întunericul, ți se ițesc luminate, în noapte. Și cînd te preumbli pe străzile altfel întunecate, e chiar o ușurare să le vezi, precum în poeziile ori filmele de Crăciun sau în poveștile copilăriei, cu oameni rătăciți prin pădure. Știu că, de multe ori, cele de prin povești nu prea erau lucru curat și dădeai, mergînd pe urma lor, de vreo Babă-Cloanță sau de vreo Bestie. Aici, însă, rămîn de cele mai multe ori misterioase și nu apuci să vezi decît beculețele care le luminează, floarea sau păpușa pusă acolo ori, în cel mai bun caz, cîte un colț de interior care, comparat cu pustiul de afară, pare oricum vesel: un raft de bibliotecă, o masă, cineva vorbind la telefon. Țin minte că, prin liceu, cînd obișnuiam să patrulăm pe străzile dintre Romană și Universitate, ne jucam de-a uitatul, ca să nu zic spionatul la și prin ferestre: cine vede chestii mai interesante în spatele lor.

Uneori, la ferestre stau pisici. Cîte una, cîte două, de cele mai multe ori neinteresate de tine, pierdute în lumea lor. Se întîmplă să adaste la fereastra din fața ta chiar cîte una neagră. Ca și cum te-ar fi pîndit, ca și cum te-ar fi așteptat tocmai pe tine, cînd te apropii, se dă tacticos jos de pe geam, se uită-n altă parte. Și, deodată, fix ca dintr-un coșmar, îți trece fulgerător prin față. În anumite curți sînt cîini simpatici, pe care ajungi să-i cunoști odată cu trecerea ta pe acolo. Unii par răi, dar nu sînt. Au doar o aparență furioasă, precum Chow Chow-ul dintr-una din curțile de pe lîngă Sfînta Mina: e, de fapt, un mielușel. Alții au doar temperament, fără să fie răi: de ani, cîinele dintr una din curțile vecine blocului meu sare gardul ca o pisică, pentru că vrea să fie liber și să hălăduiască pe străzi. Sînt, însă, și unii dulăi de-a dreptul isterici: în momentul în care treci pe lîngă gardul lor, cufundat într-ale tale, se aruncă-n el, zguduindu-l isteric. Mai sînt și cîinii de piatră din curți: știu vreo doi care, împreună cu mingile lor de piatră, alături de care încremenesc, ajung, de multe ori, să mă facă să cred că sînt reali.

Oamenii pe care-i întîlnesc în peregrinările astea sînt, de multe ori, cerșetori cu locuri, discursuri sau plăcuțe fixe. Unii fac parte pur și simplu dintre homleşii locului, care se fixează cît e ziua de lungă pe băncile din părculețele de cartier, unii cu bărbi imense, alții fără picioare, cu cîte o țigară, ceva de mîncare sau vreo sticlă în mînă. Stau acolo de vorbă, pun țara la cale și, în general, sînt pașnici (deși o prietenă a mea a fost bătută, de curînd, într-un asemenea părculeț – ce-i drept, nu de homleșii obișnuiți, ci de un alt ocupant, se pare mai înstărit, al locului). La noi în cartier, aurolacii par liniștiți. Într-o zi, cînd am ieșit din bloc, trei asemenea aurolaci stăteau pe treptele blocului de vizavi și-și injectau ceva în venă. Văzînd că stăm pe acolo (așteptam taxiul), ne-au întrebat, politicos: „Vreți să intrați aici? Ne dăm la o parte?“

Din cînd în cînd, coșurile din fața blocului sînt cercetate de un căutător în gunoaie. Civilizat, nu răscolește, nu face zgomot. Dacă vrei să arunci ceva, se dă la o parte. Tu arunci ce ai de aruncat la gunoi, treci mai departe, pe lîngă dulăul nebun care tocmai a sărit gardul și s-a așezat pe trotuarul din fața propriei curți. Mergi înainte sau înapoi, cum vrei s-o dai, spre străzile mai strălucitoare, unde se ițesc luminile orașului.

Foto: adevarul.ro

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

Nicolae Badalau FOTO Inquam / Octav Ganea
Niculae Bădălău, arestat pentru 30 de zile SURSE
Curtea de Apel București a decis arestarea pentru 30 de zile a lui Niculae Bădălău, actual vicepreședinte al Curții de Conturi și fost ministru PSD al Economiei.
Vehicul militar cu drapelul ucrainean arborat într un oraș rusesc. Foto: Twitter
Locuitorii unui oraș rus s-au trezit cu tancuri cu steag ucrainean pe străzi. Ce se întâmpla, de fapt VIDEO
Când locuitorii din Tver, un oraș situat la 160 de kilometri nord de Moscova, s-au trezit în această dimineață au văzut coloane de vehicule militare cu steagul ucrainean arborat care traversau orașul, relatează The Telegraph.
Aeroportul din Herson FOTO Profimedia
Puterea noii artilerii ucrainene, evidențiată de măcelul de pe aeroportul din Herson
Puterea noii artilerii cu rază lungă de acțiune a Ucrainei este pusă în evidență de măcelul de pe aeroportul din Herson — unde invadatorii ruși au construit un sediu important.

HIstoria.ro

image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.