Poșta Română lovește din nou!

Publicat în Dilema Veche nr. 777 din 10-16 ianuarie 2019
Poșta Română lovește din nou! jpeg

Unul dintre ultimele drumuri de anul trecut a fost pînă la poștă. E adevărat că l-am tot amînat cît am putut, așa cum fac de fiecare dată – în România trebuie să-ți aduni toate resursele de curaj ca să mergi la poștă, niciodată nu știi peste ce dai acolo și mai ales cît timp o să-ți pierzi. Pot fi ore sau poți să ai un noroc nesperat și să scapi după cinci minute, astfel ziua respectivă ți se pare mai frumoasă, mai împlinită. Așadar, aveam treabă la poștă ca să ridic o recomandată care se rătăcise, pentru că poștașul nu sună niciodată de două ori. Recomandata era, de fapt, un proces-verbal, o contravenție inventată de Poliția locală – dar asta e o altă lungă și tristă poveste, nu mai intru în detalii. Era musai să merg la poștă ca să recuperez amenda și să o plătesc în termen sau să o contest. Cu recomandatele astea e o loterie – nu știi niciodată ce primești în plic. Poate să fie ceva important, în cazul de față amenda, sau pot să fie diferite scrisori de pe la bănci sau firme obscure cu care ai avut de-a face și îți propun nu știu ce oferte. De cele mai multe ori le las în plata Domnului, însă acum bănuiam despre ce era vorba.

Înainte de a merge la poștă, am reușit să extrag din cutia poștală de la poartă avizul – un pătrățel de hîrtie rupt și năclăit, pentru că tocmai ninsese. Era inutilizabil. „Las’ că mă duc cu buletinul și îmi dă recomandata!“ – mi am făcut eu speranțe deșarte. Povestea cu avizele mi se pare desprinsă dintr-un alt timp, pierdut în negură – oare cum înțelege generația asta nouă, digitală, pentru care totul se petrece online, la un click distanță, că poți obține ceva, de pildă o scrisoare (dar ce e aia scrisoare?!), în schimbul unei bucăți de hîrtie mîzgălite ilizibil cu pixul (oare poștașii sînt, de fapt, doctori?) și care poartă o ștampilă (ce e aia ștampilă?!). În fine, ajung la poștă și îmi dau seama că nu e o zi cu noroc – sînt două ghișee deschise și două cozi, ambele haotice, la una sînt vreo cinci persoane, la cealaltă vreo opt, mai există încă vreo șase persoane care se mută indecise de la o coadă la alta, după ce îndrăznesc să întrebe „De aici se ridică alocația?“, „Nu vă supărați… ca să returnez un colet?“ etc., ca să se lămurească, în cele din urmă, că stăteau la coada greșită. Mă așez la coada mai mică, mai ales că zăresc acolo și vreo doi indivizi care flutură avize. „Aha, aici trebuie să fie!“ Apoi încep să fac calcule – mai sînt patru persoane în fața mea, dacă alocăm cinci minute fiecărei persoane, ar trebui să dureze… dar nu, nu se pot aloca cinci minute, din experiență știu că pot să fie și 20 de minute pentru o singură persoană! Oftez și o las baltă – tot ce am de făcut este să aștept.

Sînt trei angajate între două vîrste, par prietene de-o viață, au îmbătrînit împreună acolo, la poștă. Se mișcă după un algoritm doar de ele știut, în termenii lor se numește eficiență; adevărul este că aparent nu stau o clipă – una dispare, alta reapare, fac ture pînă la depozit, una butonează computerul arhaic și verifică dacă „n-a picat sistemul“, alta pornește imprimanta, moștenită și ea din alte vremuri, care scoate niște zgomote ca o rîșniță. Din cînd în cînd le simt că clachează nervos și încep să țipe, tot pe rînd: „Gata cu gălăgia acolo în spate, vă rog, că noi lucrăm cu bani aici! Să ne putem concentra un pic…“ (de parcă n-ar fi vorba și de timpul și banii noștri?). Sau vorbesc una cu alta: „Ia, dragă, asta de aici, că a început să miroasă într-un mare fel…!“ Era vorba de o farfurie cu felii de cozonac care lîncezea lîngă o ceașcă de cafea pe jumătate băută. Deși mai sînt doar trei zile pînă la Crăciun, cînd ar trebui „să fii mai bun“, nu-i așa, aici nu se simte nici un spirit al sărbătorii, exceptînd cozonacul, desigur – toată lumea e nervoasă, își dă ochii peste cap, bîțîie din picior și scrîșnește din dinți. Nicăieri, în nici o instituție din România, n-am întîlnit o atmosferă mai încărcată de dușmănie. Cred că Poșta Română ar trebui să facă ceva consiliere psihologică cu angajații săi. De altfel, sesizez și comportamente ușor labile – una dintre angajate trece brusc de la exasperare, lipsă de concentrare și nervi la o stare de contemplație, apoi i se adresează pe un ton mămos unei cliente: „Iubita, îți zic eu ce trebuie să faci… mergi pînă la Administrația Financiară sau… vino mîine la prima oră ca să vorbim cu poștașul… ai înțeles, mami? Mami nu poate să te ajute mai mult…“ etc. etc. Au trecut deja 40 de minute, coada abia dacă s-a urnit. Care e, de fapt, problema Poștei Române? Păi, acum, în preajma sărbătorilor, ea s-ar numi colete, prea multe colete. E un întreg circuit al coletelor în natură, unele vin, altele pleacă, un cuvînt „magic“ care se tot rostește în jurul meu este „emag“, în plus, am senzația că mulți sînt clienți fideli, cu ștate vechi, nu vin la poștă doar pentru un timbru sau o recomandată, au adevărate biznisuri cu diferite pachete misterioase, le trimit, le primesc, le cîntăresc, le numără, le pierd și le recuperează, „Da, mami, așa e de sărbători, ce să facem?“ Un nene cu părul alb și cu bască e la per tu cu una dintre angajate, schimbă politețuri, apoi încearcă împreună să rezolve Problema. „Dacă nu mă crezi că n-au venit… N-au venit! Crezi că te mint? Hai cu mine în depozit și convinge-te singur!“ Clientul strecoară un mic pachețel sub tejghea, nu reușesc să identific conținutul (un cartuș de Kent? un pachet de cafea?), angajata se preface că nu-l vede, dar mormăie un „mersi“, treptat încep să descîlcească împreună enigma coletelor dispărute, mai trece o jumătate de oră, se despart ca doi buni prieteni.

Apoi îmi vine și mie rîndul, întind buletinul. Avizul? Păi, nu-l am… a nins! – zic eu. Ce-i pasă ei dacă a nins? Brusc, se enervează din nou. „N-am timp să caut… nu vedeți ce i aici?“ – își rotește disperată ochii prin încăpere. „Veniți cu avizul!“ Următorul! Și atunci încep și eu să țip, la poștă e ca la nebuni, pînă la urmă tot te lasă nervii. „Ce credeți că e aici? Nu vedeți că sînteți încremeniți în anii ’80? Chiar e imposibil ca după o oră și ceva să nu pot primi o recomandată?!“ Se uită la mine ușor speriată, apoi îmi aruncă în față un catastif de vreo două sute de pagini, îngălbenit de vreme, mîzgălit ilizibil cu pixul, e un papirus, ce mai! „Poftiți, căutați-vă singură!“ Încep să caut, își dă seama că lucrurile o iau razna de tot. „Iubita, vino mîine la prima oră… să vorbim cu poștașul… dacă e coadă și am treabă, îmi faci semn, da? O rezolvăm noi, da?“ Plec de la poștă cu mîna goală, pe stradă mă uit cu alți ochi la mașini, la clădiri, la oameni, mi se pare că au trecut o sută de ani, că am călătorit în timp, la final de 2018. Ajung acasă, recuperez avizul ud din coșul de gunoi, îl pun pe calorifer. A doua zi dimineață, merg din nou la poștă, nu-i fac nici un semn, că nu ar fi corect, stau la o coadă ceva mai mică și îi întind triumfătoare avizul. Îmi recuperez recomandata. Merg acasă și plătesc amenda abuzivă online, nu mai am nervi să mă mai duc și la judecătorie ca s-o contest. Prefer să dau bani din buzunarul meu statului român, să-l plătesc pentru incompetența lui, doar ca să-mi salvez sănătatea mintală și să mă retrag la loc în bula mea de liniște unde nu am de-a face cu avize, amenzi, recomandate. Nu, angajatele de la poștă sau de aiurea nu au nici o vină (ar putea foarte bine să stea acasă și să împletească ciorapi), de vină e tot „sistemul“, vorba lor. În 30 de ani n-au fost în stare să resusciteze o instituție, să-i dea un sens, să facă ceva cu ea, să o aducă măcar în anul 2000, dacă nu în 2019. Le-aș propune să lase deoparte „emagul“ și să se întoarcă la poștalion, măcar e retro, e șic și știm și noi o treabă. Tot n-avem autostrăzi, poștalionul e perfect pentru drumurile patriei.

Cum ne pregătim pentru Paște jpg
Cum ne pregătim pentru Paște
Masa de Paște este un moment special în care familia și prietenii se adună pentru a sărbători și a petrece timp împreună.
credite jpg
Ce putem face atunci când avem nevoie de un credit rapid?
Dacă te confrunți cu diferite situații financiare urgente, care nu pot fi amânate, trebuie să știi că sunt mai multe modalități prin care poți lua credite rapide.
Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)

Adevarul.ro

image
Cu ce se ocupă românii când stau la rând să ia Lumină. „Un părinte m-a șocat. Mi-am făcut cruce când am auzit ce spunea”
O fostă profesoară de religie din Craiova spune că a rămas cu un gust amar după ce a participat la slujba de Înviere. A ales să meargă la Catedrala Sfântu Dumitru din centrul orașului unde erau adunați mii de oameni. Discret, femeia a ascultat ce discutau creștinii în timp ce așteptau să ia Lumină.
image
Putin a scos inima unei căprioare și i-a dăruit-o lui Berlusconi: „Vladimir mi-a arătat o natură violentă pe care nu mi-am imaginat-o”
În anul 2013, președintele Rusiei și fostul prim-ministru italian au fost împreună într-o vacanță. Vladimir Putin ar fi făcut atunci un gest de neimaginat în fața lui Silvio Berlusconi, pe care un fost senator din partidul său și-l amintește și acum.
image
Cum arată satul fantomă Curpenii Silvașului, părăsit de cinci decenii. Pădurea crescută în voie l-a înghițit complet VIDEO
Doar ruinele unei biserici mai sunt vizibile în imagini aeriene din satul Curpenii Silvașului din Hunedoara, părăsit în anii ’70. Așezarea izolată a fost înghițită de pădure

HIstoria.ro

image
În 1942, Armata Română a prăznuit Paștele pe Frontul de Est
Paştele din 1942 a căzut pe 5 aprilie 1942. Armata Română se afla în plină Campanie din Est. Mai erau șapte luni pînă la Dezastrul de la Stalingrad, moment de răsturnare strategică în cel de-al doilea Război mondial.
image
Atacul japonez de la Pearl Harbor, o surpriză strategică pentru SUA
Personalului SIGINT din cadrul US Navy urmărea acțiunile și deplasările flotei japoneze prin analiza traficului radio.
image
Judecarea şi condamnarea lui Iisus - reevaluare judiciară
Una dintre cele mai mari religii ale lumii, cu vocaţie universală, Creştinismul, nu s-ar fi născut dacă nu ar fi avut loc procesul judiciar soldat cu condamnarea la moarte şi crucificarea fondatorului său, Iisus din Nazaret (cca 6 î.e.n. - cel mai probabil 30 e.n.). Pentru a i se înţelege pe deplin semnificaţiile şi a-i surprinde rolul biblic conferit, este nevoie de plasarea lui în ansamblul evenimentelor legate de existenţa Mântuitorului.