Pe bicicletă

Publicat în Dilema Veche nr. 584 din 23-29 aprilie 2015
La drum – propriul road movie jpeg

Nu am fost un copil aventuros, ci dimpotrivă. Nici măcar corcoduşe de pe jos nu mîncam, cînd toată gaşca mînca. Aşa mă învăţaseră de acasă: să nu mănînci fructe nespălate (printre multe altele). 

Şi totuşi, au fost cîteva lucruri pe care pînă şi eu le-am făcut (desigur, nu erau pe lista celor interzise). Unul dintre ele a fost să fac parte din gaşca deja amintită, cu care alergam ca nebunii prin Parcul Tineretului jucînd „Faţea“ şi „Săgeţile“ (un alt fel de „Faţea“ cu indicii lăsate în urmă şi pe echipe). Un altul a fost mersul pe bicicletă. 

Ca şi la mersul pe jos, la cel pe bicicletă s-a dovedit, în ciuda propriilor aşteptări, că fac faţă chiar

Prima şi ultima, şi singura mea bicicletă, de altfel, a fost un Pegas verde, standard, care nu ieşea cu nimic în evidenţă. Dar mergea cît se poate de bine şi străbăteam cu el Parcul Tineretului, pe drum drept, la deal şi la vale, ajungînd chiar (mare victorie pentru vremea aceea!) pînă la casa lui Arghezi din Mărţişor, dincolo de Polivalentă. 

Acum, la maturitate (dacă o pot numi aşa), am, de ceva timp, din nou, o bicicletă. Nu e una de mare firmă, nici cu vreun design mai aparte. E o bicicletă masivă şi simplă, cu care îţi faci, însă, treaba. Treaba fiind, în ce mă priveşte, să fac mişcare. Să mă plimb cu ea destul de regulat, şi nu să ajung neapărat dintr-un loc într-altul. 

Desigur, există destule probleme dacă ai bicicletă. În primul rînd, de depozitare. Dacă stai la bloc şi nu ai boxă sau garaj, singura soluţie e s-o depui pe balcon. Ai mai putea-o ţine pe hol, în faţa uşii. Însă nouă ni s-a furat, acum cîţiva ani, o bicicletă legată, nou-nouţă. Depozitarea pe balcon, printre murături (vine doar vorba, nu e cazul), cutii, coşuri cu legume şi rufe la uscat e o soluţie complicată. Şi mai complicată e extragerea ei din acest univers casnico-derizoriu. Necesită minuţie şi forţă, în acelaşi timp. Urmează, apoi, coborîtul pe scări, care mai merge cum mai merge… Problema reală, este, însă, urcatul, de-a dreptul imposibil. 

Deplasarea propriu-zisă, pentru fricoşi, se desfăşoară îndeobşte pe benzile pentru biciclete, cele de pe trotuare, despre care ştie toată lumea cum sînt făcute. Asta dacă eşti norocos să locuieşti aproape de o zonă cu bulevarde largi, pe care să mai încapă şi pe unde să se mai distingă încă. Pînă la respectivele bulevarde, oricît de temător ai fi, o mai poţi lua pe străduţe, unde circulaţia nu e cine ştie ce. Ca în final să sfîrşeşti, uşurat, într-un parc unde să poţi da ture libere. 

Şi ajung, în sfîrşit, la partea plăcută a poveştii: odată suită pe bicicletă, odată pornită chiar pe micile drumuri şi ajunsă în bătaia vîntului, la propriu, apare un sentiment de putere. Senzaţia că lumea e a ta, că nimic nu mai e atît de complicat şi de nestăpînit, că lucrurile se leagă şi poţi fi fericit. Cu fericirea aia mică. Şi nepretenţioasă.

Cît alergi mai pe trotuare, mai pe carosabil, nu mai eşti un biet pieton sub vremi şi ogîrjit de multitudinea maşinilor parcate. Ci un soi de bidiviu amestecat cu Făt-Frumos care goneşte cu viteza vîntului şi a gîndului, fudul în înaintarea lui. 

Nostim e că, dacă şoferii te feresc şi se uită dispreţuitor la tine (ca de la dulău la căţelandru), pietonii, pe care îi fereşti tu, de astă dată, cu grijă, te consideră o ameninţare. Raportul dintre unii dintre ei şi tine e, desigur, reversul celui dintre tine şi automobilişti: tu eşti cel puternic. Privirile lor asupra ta sînt temătoare şi, uneori, admirative. 

Dar lăsînd aceste pseudovanităţi deoparte, mersul cu bicicleta e, de departe, cel mai de dorit într-un oraş ca al nostru – plin de maşini, de poluare şi de grandomanii (e adevărat, cîini vagabonzi par să fie mai puţini). Sper ca, în afară de mult comentata şi controversata Cale a Victoriei, precum şi de bulevardul lui Oprescu, să putem găsi benzi adevărate pentru biciclişti în tot oraşul. Iar deplasarea pe bicicletă – şi nu doar mersul aşa, în joacă şi în dorul lelii – să fie, în timp (ştiu, mult timp...), măcar un pic din cît de firesc era la Amsterdam.  

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

judecatori magistrati bani venituri pensii shutterstock
Cea mai mare pensie specială versus cea mai mare pensie stabilită pe principiul contributivității, în Suceava
Suceava se află printre primele județe din țară la numărul de pensionari, dar sumele pe care le încasează cei aflați în în plată nu sunt dintre cele mai mari, ci dimpotrivă. Peste 30% dintre pensionari încasează cel mult 1.000 de lei.
Ivana Knoll FOTO Instagram png
Moment hilar în Qatar, cu doi bărbați care scot rapid telefoanele pentru a o poza pe Miss Croația | FOTO VIDEO
Una dintre cele mai provocatoare fane de la Mondialul din Qatar a fost Ivana Knoll, fotomodelul care a fost Miss Croația reușind să întoarcă privirile a mii de suporteri.
femeie inele de aur mana bijuterii shutterstock 1966151602 jpg
Zodiile care nu trebuie să poarte aur sub nicio formă. Cum alungi ghinionul adus de bijuterii
Deși este unul dintre cele mai iubite metale prețioase, poartă ghinion. Un astrolog celebru spune de ce nu e bine să purtăm aur. Totodată, există și un ritual simplu prin care se alungă spiritele rele.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.