Oraşul meu

Publicat în Dilema Veche nr. 343 din 9 - 15 septembrie 2010
Mai mult decît servicii jpeg

„Oraşul meu este mare, frumos şi îngrijit. El are străzi largi, curate şi pavate. Pe marginea lor cresc copaci uriaşi, umbroşi. În centru se află clădirile impunătoare ale Teatrului Naţional, Hotelului Intercontinental şi Universităţii…“

Într-un stil asemănător sunau compunerile noastre de prin clasa a VII-a, cu variante în engleză, franceză sau chiar rusă… Versiunea extremă o putem găsi în poeziile lui Bacovia: „Sînt cîţiva morţi în oraş, iubito, / (…) Pe catafalc, de căldură-n oraş, / Încet, cadavrele se descompun / Cei vii se mişcă şi ei descompuşi, / Cu lutul de căldură asudat;“ (George Bacovia, „Cuptor“).

Formula aproape de mijloc o găsim în realitatea propriului oraş. Desigur, depinde de zona în care locuieşti: există părţi din Bucureşti absolut fermecătoare… Şi altele cît se poate de pitoreşti, cu accente de-a dreptul Dodes’ka-den-ice.

Zona mea, aproape de Piaţa Traian, poate fi una dintre acestea din urmă. Ai putea spune că e un soi de „sat la oraş“, apropo de dosarul din acest număr. Dar ideea de sat, în cît din imaginarul colectiv ne-a mai rămas, presupune, pe lîngă viziunea topîrceniană („Cînd te duci pe drumul mare / La plimbare, / Este praf de nu te vezi;“ – „Vara la ţară“, după Al. Depărăţeanu) şi una cvasiidilică. Tradiţionalistă. Semănătoristă.

Nimic din toate acestea în fostul sat încă nedevenit oraş de pe lîngă Piaţa Traian. Conotaţiile comunitare idilice s-au transformat, în cazul de faţă, mai curînd într-unele horror: nici un „bade“ de prin faţa caselor cîndva falnice, acum dărăpănate, ce se înşiră pe linia tramvaiului, nu pare sfătos, şugubăţ sau înţelept. Mai curînd ameţit de băutură şi supărat pe cohorta de coorăşeni ce i se înghesuie prin faţă. Pe feţele multora dintre cei aşezaţi „la portiţă“ ceea ce se citeşte e, cred, agresivitate latentă. Cu alte cuvinte, nu sar la gîtul tău aşa, fără vreun motiv, dar abia aşteaptă să găsească unul…

Nu o să vă vină să credeţi, dar se întîmplă aşa nu doar cu „lupii tineri“, ci şi cu membrii mai venerabili ai haitei. Despre care s-ar presupune că sînt şi mai înţelepţi.

La Mega Image-ul din zonă, un domn de vreo 60 de ani a urlat, pur şi simplu, la mine, să mă dau din faţa standului de pîine. Era evident că adăstam acolo încercînd să aleg… pîine. Trecînd cu taxiul pe o străduţă învecinată, un alt „cetăţean“, ceva mai tînăr, a început să alerge după taxi, înjurîndu-l pe şofer că nu l-a lăsat să treacă.

La cea mai absurd-dementă scenă am asistat într-un 133 (ce-i drept, mai departe de zona în cauză, dar îndreptîndu-se spre ea…): o doamnă supraponderală, îmbrăcată ostentativ, s-a aşezat pe un scaun faţă-n faţă cu un domn cam de aceeaşi vîrstă (vreo 50-60 de ani). Domnul a închis geamul. Doamna a văzut şi a început să ţipe la domnul în cauză să-l deschidă. Ba chiar s-a ridicat s-o facă ea însăşi: ocazie cu care a constatat că era blocat. Atît i-a trebuit: a ţipat la omul din faţa ei să-l deschidă că se sufocă. Acesta, aparent calm, i-a dat exact răspunsul potrivit în incorectitudinea lui politică: i-a spus că se sufocă pentru că e grasă.

De aici încolo, doamna şi-a ieşit total din fire. S-a dovedit o urmaşă demnă a mahalagioaicelor lui Caragiale, capabilă să-şi repereze singură onoarea nereperată: din toată tirada ei, un adevărat delir cu tentă literaturizantă, am reţinut doar un oximoron… gotic: l-a numit pe duşmanul de vizavi „mort-viu“.

Expresie care mi-a produs o mică revelaţie: satul de la oraş din zona mea, şi din altele asemănătoare ale Capitalei, e unul gotic. Un soi de combinaţie între Gotham City-ul lui Batman şi satul din Răscoala. Un loc în care înţelepţii zonei sînt un coşar burtos care de fapt nu e, probabil, coşar, care cerşeşte aproape cu forţa în faţa Stării Civile a sectorului 3 şi un moş beţiv, dar posesor al reglementarei bărbi albe, care aproape se agaţă de tine să-i dai bani în faţa singurului magazin non-stop din perimetru.

Iar animalele locului sînt cîţiva dulăi hămesiţi, alungaţi să zburde pe străzi de stăpînii lor care confundă, evident, spaţiul public cu cel privat şi consideră oraşul un mare WC. Şi o junglă în care scapă cine poate.   
 

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Misterele celor mai spectaculoase peşteri din munţii Hunedoarei. Unde s-ar fi aflat comoara lui Decebal
Turiştii care ajung în munţii Hunedoarei pot vizita o mulţime de peşteri spectaculoase, pline de mistere. Unele au fost locuite din preistorie.
image
Şoseaua pierdută în munţi, plânsă de localnici: „În scurt timp nu o să mai admirăm peisajul minunat” VIDEO
Doar o parte din şoseaua care se afundă în munţi, pentru a lega Valea Jiului de Băile Herculane, a fost finalizată. Localnicii se plâng de starea drumului naţional.
image
O influenceriţă urmărită de milioane de fani, acuzată că şi-a ucis iubitul. Tânăra mai fusese arestată pentru că l-a agresat fizic FOTO
Courtney Clenney, în vârstă de 26 de ani, este o influenceriţă şi model OnlyFans din Statele Unite. Ea a fost arestată pentru crimă, după ce şi-a înjunghiat mortal iubitul, în timp ce se certau.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.