Oameni, animale, atitudini

Publicat în Dilema Veche nr. 919 din 18 – 24 noiembrie 2021
Zizi și neantul jpeg

Diversele forme de izolare din diversele stadii ale pandemiei, precum și apropierea tot mai amenințătoare a morții ne-au făcut să privim mai îndeaproape și mai cu interes spectacolul uman din jurul nostru. Să ne privim mai atent unii pe alții, cu ochii mai măriți și mai dornici să descopere mici miracole posibile. Dar și uimiți, uneori, de reversul medaliei. Pe mine, una, cel puțin, m-au făcut.

De pildă, într-o dimineață, mă uitam pur și simplu pe geamul de la bucătărie. Era unul dintre momentele alea în care timpul se oprește infinitezimal și ai un răgaz nesperat în aburii cafelei. Cînd îți arunci privirile afară, o faci așa, într-o doară, nesperînd să vezi ceva. Dar mie, culmea, într-un asemenea moment, mi s-a întîmplat chiar să văd ceva neașteptat: o mașină a oprit, asemenea atîtor altora, în spatele blocului meu, unde se află o grădiniță. Din ea a ieșit o doamnă tînără și blondă, arătoasă, aș spune, văzută de sus și din spate. Dar asta nu-i nimic: a ieșit, însă, din mașină, dansînd. Era îmbrăcată simplu, într-un fel între de casă și de stradă, cu un soi de trening cenușiu, incert la culoare. Dar dansa ritmat, aș putea spune chiar sălbatic, pe muzica săltăreață ce se auzea din automobil. În ritmul ăsta de dans și-a scos copilul de vreo 2-3 ani din mașină, l-a luat în brațe și l-a dus, în pașii aceluiași dans, pînă la poarta grădiniței, unde l-a predat în stare excelentă. Nici vorbă de deseori obișnuita scenă lacrimogenă sau urlătoare de despărțire. După care, fără să se oprească o clipă din dans, s-a întors spre mașină, în care a intrat tot dansînd. Am invidiat-o pentru o clipă, mi s-a părut chiar fericită. Și aceeași cafea dintotdeauna a avut, în ziua aceea, un alt gust.

Într-o altă zi, m-am întors pe-nserat acasă. Priveliștea mea obișnuită, pe la o asemenea oră, e cea a căutătorilor în gunoaie. A apărut o nouă specie, mult mai serioasă, și o spun fără nici un fel de urmă de ironie: stau mult, foarte mult în fața unui tomberon, căutînd amănunțit și în profunzime. Altădată poate mi s-ar fi părut tragic, acum mi se pare normal. Sînt unii oameni care nu-și permit să-și cumpere lucruri și alții care aruncă fără mustrări de cuget obiecte chiar nefolosite. Dacă nu mai au nevoie de ele, e normal să le dea. Doar că le-ar putea pune cumva mai deoparte, mai puțin amestecate cu resturile menajere: sigur le va lua cineva și le va folosi.

Serile, cam pe la ora aceea, un vecin își plimbă cățelul. Nimic neobișnuit pînă aici: doar că, de cele mai multe ori, în spatele cîinelui se plimbă, independentă, dar totuși făcînd parte din gașcă, și pisica familiei. Demnă, frumoasă de-a dreptul pe linia cenușie clasică, cu o zgardă discretă în jurul gîtului, pășește mîndră pe urmele celorlalți membri ai familiei. Cine mai are prejudecăți legate de plimbatul pisicilor, să se mai gîndească. Poate că nu pot fi plimbate, dar se pot plimba, de bunăvoie.

Un alt cățel, pe care a trebuit să-l plimb o perioadă, stăpîna lui nefiind, un timp, în apele ei, m-a uimit. În fiecare seară, timp de vreo două săptămîni, l-am dus într-un parc, unul central, conform programului. Era o oră tîrzie și, de cele mai multe ori, în parc nu eram decît eu și cățelul, ceilalți prieteni ai lui (căci aflasem că avea, nici la căței nu sînt lucrurile chiar simple) veneau la alte ore. Cîinele își cunoștea drumul, mai bine decît mine, și mergea mîndru înainte, trăgîndu-mă de lesă cam ca-n 101 dalmațieni. Cînd ajungeam în parcul aproape romantic la lumina becurilor de noapte, cățelul mă trăgea parcă mai insistent după el. Eu îl urmam, cuminte. O lua pe o balustradă, care apoi se lărgea și se făcea, brusc, și mai înaltă. Dacă am fi fost la mare, aș fi zis că era un promontoriu. Dar nu, era un punct de observație al părculețului. Un loc de unde se vedea în zare. Cățelului îi plăcea pur și simplu să se oprească acolo, să privească și să amușineze, cu urechile ciulite. Era un cățel contemplativ.

Am întîlnit, tot în perioada asta, alți oameni dornici să-și disciplineze propriile animale, prin diverse metode, unele deloc pașnice. Respectivii căței ori respectivele pisici tindeau, relatau stăpînii, să fie distructivi, să nimicească diverse prin domiciliul comun. Stăpînii cereau de la ei perfecțiunea, voiau să stabilească o anumită ordine, cea din mintea lor, desigur, într-o lume care părea că le scapă de sub control. Dar știm cît se poate de bine că ordinea asta e relativă, că ordinea noastră nu e și a altora, că ordinea noastră poate fi chiar haosul altora și că nu contează atît dacă o restabilești, ci cum o faci, nu cred că vreun scop scuză vreun mijloc. Mai grav e că am descoperit oameni care fac asta și cu propriii lor copii: cred că prin pedepse și metode drastice pot „sădi” în ei un fel de ordine care nici măcar nu e a respectivilor copii, ci doar a părinților acestora. Care vor să-i facă pe aceștia după chipul și asemănarea lor, ceea ce din start e cît se poate de trufaș. Dar despre asta vom mai vorbi.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Avertizări de caniculă şi vijelii pentru toată ţara. Unde se vor înregistra fenomene extreme: harta regiunilor afectate
Avertizări de Cod Portocaliu şi Cod Galben de ploi torenţiale, vijelii şi grindină au fost emise marţi, 5 iulie, pentru mai multe judeţe din ţară.
image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Cum se vor impozita imobilele şi care este baza de calcul pentru contribuţiile la pensii şi sănătate
Modificările Codului Fiscal prevăd, printre altele, şi modificări ale modului de calcul pentru plata imobilelor, dar şi a bazei de calcul pentru contribuţiile la sănătate şi pensii.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.