O lume aproximativă

Publicat în Dilema Veche nr. 612 din 5-11 noiembrie 2015
O lume aproximativă jpeg

De cînd mă știu, am trăit în România pe care mi-am ales-o, deliberat, drept loc al existenței, într-o lume aproximativă. O lume în care nimic nu era chiar atît de fix, în care totul părea că se poate negocia, ajusta măcar pe ici, pe colo-colo, în care nimic nu părea definitiv. Și eram cît se poate de mulțumită de această relativitate și ambiguitate a lucrurilor. 

Eram, spun, pentru că în toate există o limită. Din păcate, se pare că pentru unii dintre  noi, românii, uneori (de cele mai multe ori?) acea limită e doar moartea. Ne oprim din aproximațiile noastre doar cînd o dăm în bară evident, cînd o facem lată în sens negativ: pe scurt, doar atunci cînd acțiunile noastre au consecințe dramatice și mor oameni. Mor oameni absurd, tragic, infernal, oameni despre care nimeni n-ar fi crezut că nu mai au de trăit. 

Doar cînd mor, înfiorător și în număr mare, începem să ne punem întrebări și să ne îndoim. Să ne îndoim de sistemul nostru călduț, în care totul se negociază, pe care eu însămi, de pildă, țin minte că îl lăudam, în¬tr‑un fel, mai demult: îl opuneam regulilor prea stricte din Franța…

Cînd, însă, în ajunul unei zile în care de obicei ne jucam plăcut de-a moartea, apare moartea adevărată, ne îngrozim, și, brusc, realizăm: rea¬li¬zăm că trăim într-o lume atît de nesigură, o lume care se ține așa, într-un vîrf de ac sau în mai multe vîrfuri de ace. Ne petrecem ore în clădiri din cuburi asamblate de copii neîndemînatici, care pot fi spulberate la primul cutremur mai serios. Ne „distrăm“ în cluburi și baruri a căror precaritate o catalogăm drept boemie (și) ca să nu ne pună pe gînduri. Apelăm la medici care, uneori, ne „rezolvă“ doar aparent. Ne urcăm în mașini ai căror șoferi fac excese de viteză și beau doar cîte un pahar. Ne lăsăm copiii pe mîna unor profesori care își povestesc viețile și-i trimit acasă…

Și lista aproximațiilor ar putea continua. Ele pot fi ilare, cînd nu devin criminale. Le putem trata, pe unele, în anumite situații, cu umor și ironie, dacă ne țin curelele și nu sîntem prea iritați de ce ni se întîmplă. Putem fi înduioșați de autorii lor, ne poate fi milă de ei, dacă nu devin responsabili de tragedii. 

Cînd se întîmplă o tragedie, umorul și mila se lasă așteptate. Ne cuprind furia și tristețea - o tristețe sfîșietoare, fără capăt. Nu ne mai putem consola, așa cum o făceam eu, una, cîndva, că la noi nu e ca-n SUA, de pildă, unde se petrec, din cînd în cînd, oribile omoruri în masă, cînd cîte un psihopat intră într-un colegiu și împușcă la întîmplare. Neglijența noastră, relativizarea regulilor, în care am trăit, mai mult sau mai puțin, cu toții, de ani, se dovedesc la fel de criminale. La fel de fără întoarcere. Nu se mai pune problema intenției, a deliberării. Am trecut, din păcate, linia asta, într-un teritoriu dureros de explorat.

Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.
Jilava Prison jpg
Răutatea și contextul de viață
Oamenii vinovați de ceva rău, cîți or fi ei, provin adeseori din rîndul celor buni.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Labirintul din tufișuri de tuia și-a deschis porțile pentru 78 de nudiști.
Zizi și neantul jpeg
Mentalități din alt film
Avem, oarecum, un obraz mai gros, ne-am învățat, de nevoie, să fim mai puțin sensibili în momente în care, de fapt, ar trebui să fim.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
M-aș muta din București, dar unde?
Mereu am urît cumva Bucureștiul, deși m-am străduit să-l iubesc, iar în ultimii ani, de cînd nu se întrevede nici o schimbare, l-am urît mai mult decît oricînd.
p 19 WC jpg
Ordinea morală a lumii
Ne place sau nu, chiar există și femei care nu vor să aibă copii. Ce se întîmplă dacă le obligi să ducă sarcina la termen și să dea naștere unui copil pe care nu-l doresc?
p 20 jpg jpg
„Cîntarea Cîntărilor” și tandrețea interpretării
În mijlocul unei istorii a poporului lui Dumnezeu aspru judecată, cu căderi și ridicări neîncetate, cu plîngeri și strigăte de speranță, pocăință, credință neclintită și întunecate lepădări stă un cîntec de dragoste care lovește pe cititor chiar în creștetul sufletului și al cărnii.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.