O altă mare

Publicat în Dilema Veche nr. 904 din 5 – 11 august 2021
Zizi și neantul jpeg

În vara dintre clasa XI-a și a XII-a am plecat la mare cu prietena mea din liceu. Era pentru prima dată cînd mergeam singure, fără părinții vreuneia dintre noi. Ba chiar cu doi băieți în dotare, vărul ei și un prieten. Plecam în aventură.

Aventura, pentru noi, însemna complet altceva decît pentru mai oricine de vîrsta noastră din ziua de azi. Era un concept mult mai pașnic și mai așezat. De pildă, cuvîntul „discotecă” intra în această accepțiune: era aproape interzis, o ispită. Un loc al dulcii pierzanii la care aspiram și pentru cucerirea căruia ne luam inima-n dinți.

În București, eu, una, cel puțin, nu mai fusesem: avusesem o tentativă, într-o seară. Exista o discotecă la Teatrul Național, pe atunci. Erau cîteva colege, nu foarte apropiate, care se duceau și-mi spuseseră și mie. Țin minte că m-am îmbrăcat și dichisit, am ales cu greu ce să pun pe mine pentru o situație pe care nu o mai trăisem și, cu inima bătîndu-mi nebunește, m-am îndreptat spre locul cu pricina. Pe jos, căci nu era departe de casă.

Când am ajuns acolo, am văzut-o de departe pe una dintre colegele care-mi spuseseră să vin și care era o veterană a locului. Astăzi aș fi spus că mi se părea cea mai cool tipă posibilă, era în fața intrării și vorbea cu alții pe care nici nu-i cunoșteam, ca și cum lumea ar fi fost a ei. Și chiar era. Dar mi-am dat seama că nu era și a mea. Așa că, după dureroase ezitări, am plecat. Iar episodul respectiv, al lașității mele, m-a urmărit mult timp.

Abia prin 1985, cînd am ajuns pentru prima dată fără vreun părinte la mare, am reușit să pășesc în "lăcașul pierzaniei” la care aspirasem atît. Am povestit în articolul precedent despre băiatul din minicar. El și prietenul lui, studenți deja, ne-au invitat, pe prietena mea și pe mine, să mergem la discotecă în seara aceea. Și ne-am dus. Cu ei, am pășit fără frică. Și am descoperit că nu era decît o hală, nu prea frumoasă, cu muzica momentului și cu jocuri de lumini. Unde puștii care intrau își creau ce lume puteau și voiau. Un an mai tîrziu, cînd aveam să merg din nou, am descoperit și pattern-ul de funcționare, în cazul în care nu veniseși cu cineva: cîte un băiat te invita la dans și apoi începea conversația. Ea se desfășura, pe vremea aia cel puțin, mereu cam la fel: erai întrebat cum te cheamă, de unde ești, la ce vrei să dai sau la ce facultate ai intrat, sau, pur și simplu, ce meserie ai sau îți alegi. Dacă mai era timp și te mai încingeai și la un al doilea dans cu respectivul băiat, și ce pasiuni ai, ce hobby-uri, să zicem. Era ca un profil pe rețelele de dating online, doar că se croșeta din vorbe și avîndu-l pe celălalt în fața ochilor.

Tot în vacanța aceea, dacă instituția discotecii a fost reabilitată, o alta a pierdut din credibilitate: cea a romantismului. Credeam despre mine că sînt, precum fetele din filme, o romantică incurabilă. Că, dacă un băiat îmi vorbește de stele, mă topesc etc. Era școala hollywoodiană în care crescusem. S-a dovedit însă că, în realitate, lucrurile nu stăteau chiar așa. Cînd am ieșit de la discotecă, băiatul înalt, smead și frumos din minicar mi-a arătat stelele. Într-adevăr, cerul era spuzit de ele. Iar eu corespundeam perfect, aparent, interlocutoarei pentru asemenea discuții: eram îmbrăcată în alb și roz, aveam volane. Băiatul mi-a spus ceva despre frumusețea stelelor. Și eu am simțit că mi se rupe filmul, atunci. Că vraja, dac-o fi fost vreuna, se destramă. Că locurile comune bat vraja. Atunci am renunțat la instituția romantismului cea convențională, dintr-un anumit soi de filme.

Mai mult, tot în vacanța de atunci s-a trezit în mine latura de luptătoare și feministă. La un moment dat, am rămas fără cameră la hotel. Pur și simplu ne-au spus că nu mai putem sta acolo, undeva în Neptun. Mama vorbise pentru cameră, era greu să obții o cameră la hotel fără bilete prin sindicat luate din timp pe vremea aceea. Mi-am dat seama că povestea a devenit responsabilitatea mea, căci ceilalți veniseră cu mine și le promisesem un sejur la mare. Așa că m-am dus la biroul celor care se ocupau cu cazările pe stațiune, unde ne-au trimis, și am reușit să obțin, pe termen scurt, încă cîteva zile la un alt hotel. Sigur, așa cum se făcea atunci: vehiculînd și un nume pe care mi-l spusese mama.

Nu am ajuns homeless-i și, mai mult de atît, a fost pentru prima dată cînd am văzut pe propria-mi piele cum funcționează sistemul. Sistemul corupt în care trăiam. Că trebuia să ai pile peste tot ca să reușești cele mai elementare lucruri. Să ai pile ori să te supui unor reguli de cele mai multe ori absurde. Că dacă ai tupeu și știi să faci scandal obții ce vrei, ceea ce nu e deloc normal. Că ceilalți, cei mai mulți dintre ei, cedează doar la forță și frică, doar atunci cînd li se pare că ai un as în mînecă, știi pe cineva, puternic, care, la o adică, le-ar putea face ceva. Ori ceva rău, să-i toarne undeva și să aibă neplăceri, ori, dimpotrivă, ceva bun: să tragă vreun folos de pe urma lui. Să se poată duce să-i ceară ceva, în acel sistem clientelar.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.