Micile/marile chestiuni medicale

Publicat în Dilema Veche nr. 635 din 21-27 aprilie 2016
Cui i e frică de educaţia sexuală? jpeg

Relația fiecăruia dintre noi cu „chestiunile medicale“ nu poate fi, cred, decît dificilă. La extreme, cunosc două feluri de „abordare“ (cuvînt demitizat și golit de orice haz) a acestora: ori eludînd complet problema, pînă chiar avem ceva grav și atunci „om vedea“; ori căutîndu-te excesiv, exagerat, într-o dulce ipohondrie, pînă la urmă înțeleasă.

Varianta rațională, de combinație echilibrată între cele două, nu am întîlnit-o decît foarte rar. Evident, e de vină (dacă punem problema în termeni de vinovății) și sistemul medical din România, în continuare deficitar, problematic și înghițitor de bani. Precum și lipsa culturii medicinii preventive: nu vine nimeni să ne spună despre ce pericole ne pot paște dacă lăsăm totul în ultimul moment, dacă ne ducem la doctor prea tîrziu și dacă ezităm sau chiar evităm să ne facem măcar un set de analize anual. Care set, de fapt, nu e nici pe departe suficient, mai ales după o anumită vîrstă.

El ar trebui însoțit de tot soiul de alte examinări, care presupun aparate, bani și timp, de genul RMN, tomografie, endoscopie, colonoscopie etc. Majoritatea oamenilor pe care-i cunosc le fac pe toate astea cînd li se face rău, se internează în spital și sînt obligați să și le facă. Și atunci le fac cum dă Dumnezeu, nu neapărat în cele mai bune condiții, nu nepărat cu cei mai buni specialiști.

De altfel, internarea asta, mai curînd pentru investigații, utilă, chiar salvatoare de vieți, în multe cazuri, pe mine, una, mă sperie îngrozitor (deși am întîlnit persoane care spun că în spital e liniște, se odihnesc, e ca o vacanță). Amintirile legate de sejururile mele prin spitale au o singură temă comună: lipsa acută a libertății. Faptul că nu puteam pleca oricînd voiam de acolo mi se părea și mi se pare și acum înfiorător. Țin minte operația de apendicită, puțin după ’89, la Spitalul Colțea. Îmi amintesc perfect cum ieșeam în curtea spitalului (care, pe atunci, arăta decrepit) și mă uitam cu jind și ură la gardul care mă despărțea de lumea liberă.

Cealaltă extremă e ipohondria și grija exagerată pentru bolile fiecăruia. Am trăit-o și pe asta, destul de dramatic. Cred că fac parte dintre acele persoane nevricoase care chiar simt pe propria lor piele tot ce-i de simțit cînd au o problemă, care se află la limita dintre ipohondrie și îmbolnăvire de-a dreptul. Asta se întîmpla, însă, cu ceva timp în urmă. După ce am stat prin spitale cu diverși membri ai familiei, parcă frica de boală s-a mai diminuat. În sensul că, da, știu că se poate oricînd întîmpla și ceva rău. Știu că nu e deloc obligatoriu ca rezultatul unei investigații să fie, neapărat, pozitiv și că nimeni nu e scutit de nimic.

Și aici intervine partea pe care o detest aproape la fel de mult cît și gardul spitalului: cea cu gîndirea pozitivă. Dacă spui apropiaților că urmează să faci o investigație sau intervenție, sau mai știu eu ce, majoritatea îți spun: „Gîndește pozitiv. Numai așa vei atrage binele. Energiile…“. Numai atunci cînd ai decepții amoroase mai auzi asemenea flapsuri. Aud deja un cor de critici la adresa lipsei mele de încredere în gîndirea pozitivă: nu e pentru că eu, una, nu aș vrea întotdeauna ca lucrurile să se rezolve cu bine. În mod real, chiar vreau. Dar asta nu mă împiedică deloc să nu am în minte, de fiecare dată, și toate celelalte posibilități. Ca și în cazul catastrofelor amoroase: după ce am depășit faza Disney, am aflat că happy-end ul nu e singura variantă.

Ideea e că, atunci cînd faci o asemenea investigație medicală, să fii pregătit și pentru partea cealaltă. În așa fel încît să n-o iei cu totul în plin. Nu să-ți țeși o armură multicoloră, frumos mirositoare și lipicioasă, din inimioare și acadele, care să te asigure că ești infailibil și că asemenea ție nu-i nimeni altul. Să știi cum să primești și un rezultat negativ, dacă e cazul.

Dar să ne întoarcem la oile noastre (dacă chiar avem vreunele): mi-ar plăcea ca majoritatea oamenilor să găsească, după cum spuneam, o cale de mijloc între ipohondrie și dezastru (momentul cînd te duci la doctor în extremă urgență, cînd uneori se mai poate face prea puțin). Mi‑ar plăcea să ne tragă cineva de mînecă să ne facem, regulat și în condiții decente, fără să ne coste mai nimic și fără să alergăm ca disperații după hîrtii înainte, controale ginecologice și Papanicolau, mamografii, analize de sînge gen glicemie și colesterol, ecografii cardiace și chiar și RMN-uri. Cu sau fără gîndire pozitivă – căci nu ar trebui să fie un eveniment pentru care să ne luăm măsuri psihologice (chiar penibile) de siguranță, ci o rutină pe care s-o urmăm fără să ne gîndim neapărat la ceva. Și asta fie că sîntem din Capitală (cum avem unii norocul, deși în cazul unui cutremur… – știu, gîndirea pozitivă), fie dintr-un sat în fundul munților. Ca să nu mai zic de implanturi, operații estetice și alte asemenea daraveri aparent superficiale, care te fac să te simți bine și mai uman. Dar toate astea, poate, într-o altă fază (gîndire pozitivă, în sfîrșit).

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.