Vremea cacealmalei

Publicat în Dilema Veche nr. 142 din 13 Oct 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cacealmistul este o specie omniprezentă la televizor. Îl vezi şi în rîndul moderatorilor de talk-show-uri, îl găseşti şi printre invitaţi. Unii sînt cacealmişti aşa cum respiră, alţii merg la cacealma doar atunci cînd n-au mînă bună. Şi e firesc ca norocul să le mai joace şi astfel de feste, din moment ce sînt puşi să-şi dea cu părerea despre orice, de la chestiuni macroeconomice sau de geostrategie, pînă la comentarii legate de vorbele de duh aruncate de nu ştiu ce politician obscur, de starea rapiţei sau de problemele cu care se confruntă crescătorii viermilor de mătase. Nu poţi să le ştii pe toate - şi, cînd eşti prins pe picior greşit, improvizezi şi te arăţi sigur pe tine. Ca moderator, nu vei recunoaşte că nu te pricepi să faci o emisiune pe te miri ce subiect arzător la ordinea zilei, dar care ţie îţi scapă, ca guru analist nu vei spune nici în ruptul capului un simplu "nu ştiu" (dacă tot nu te lasă inima să refuzi invitaţia zilnică să fii văzut de tot poporul). Sînt, precum spuneam, şi cacealmişti care numai aşa ştiu să joace, pentru că altfel s-ar vedea că sînt de fapt nişte inşi mediocri, care nu prea au habar de nimic. Afişează siguranţă, se aruncă cu capul înainte, se cocoşesc, îţi zîmbesc stăpîni pe situaţie de parcă ar deţine marile adevăruri ale acestei lumi, dar ei de fapt n-au nimic în mînă. Şi - culmea - cu cacealmaua au reuşit să-şi facă un nume. Dintre moderatorii de emisiuni, unul dintre cei mai mari cacealmişti este, fără îndoială, Radu Moraru. Omul merge întotdeauna după ureche, dar se dă mare cunoscător al partiturii. E adevărat, are ureche bună şi, de cele mai multe ori, improvizează atît de bine, încît te face să-l crezi de-a dreptul expert. Numai că urechea îi mai joacă şi feste - şi, oricum, oricît de bun lăutar ai fi, nu poţi interpreta o piesă serioasă, simfonică. Prin urmare, Radu Moraru dă bine în emisiunile cu Laura Andreşan sau cu vreun prezicător de cutremure, că e de-acolo. Mai grav e cînd ţinteşte ceva mai sus. Deşi ei ţintesc numai foarte sus şi joacă mereu pe sume mari, cuplul Gîdea-Cristoiu este un alt pol al cacealmalei din televiziunile noastre. Cei doi lucrează foarte bine împreună şi se potrivesc ca biela cu manivela. Merg ca unşi. Este adevărat însă că meritul acestei lubrifieri îi aparţine patronului Felix, ale cărui interese Gîdea&Cristoiu se pricep să le servească de minune. (În paranteză fie spus, mulţi dintre jurnaliştii de astăzi se revendică de la "şcoala Cristoiu" - ceea ce spune foarte multe despre calitatea presei noastre.) Un alt cacealmist - care de data aceasta nu mai e din zona talk-show-ului, dar care dovedeşte că specia se poate reproduce oriunde - este Dan Chişu. A făcut de toate, deşi nu ştiu la ce se pricepe cu adevărat. Pe la jumătatea anilor ’90, publicul lua cunoştinţă de el în filmul Senatorul melcilor al lui Daneliuc, unde juca rolul unui franţuz (deşi nici actor nu e şi nici franceza pe care-o vorbeşte nu-l recomandă). La televizor a ajuns pentru prima dată după ce l-a convins pe patronul Festivalului Anonimul să facă înconjurul lumii pentru promovarea evenimentului şi TVR i-a difuzat pe post distracţia. Acum face o emisiune pe Realitatea TV, Mănînc, deci exist, care nu se deosebeşte cu nimic de No comment cu Monica Columbeanu. Omul se plimbă prin lume, mănîncă şi atît - căci, atunci cînd încearcă să mai şi gătească, nu-i iese deloc treaba. Altfel, deşi nu spune nimic, vorbeşte sigur pe el cîte-n lună şi-n stele. (Ce diferenţă enormă între emisiunea asta şi cea difuzată pe TVR 2, cu cei doi englezi motociclişti!...) De altfel, întîlnim tipul uman al cacealmistului nu numai pe sticlă, ci şi printre noi. De la micile firme, pînă în Parlament, vezi cum cacealmiştii ies întotdeauna în cîştig de cauză. Deja nu ne mai surprinde cînd vedem vreun coleg de serviciu submediocru cum este promovat numai pentru că ştie să pluseze dezinvolt, chiar dacă e total pe dinafară. Mona Muscă, prinsă cu mîţa-n sac, a ţinut-o pe-a ei şi a crescut în sondaje. Voiculescu - la fel. Trăim într-o vreme a cacealmalei - ceea ce pentru unii trebuie că e foarte excitant.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Și dacă nu o să se termine?
Sperăm că celălalt ne va accepta cu toate bandajele noastre.
Zizi și neantul jpeg
Ploi
Eram, se poate spune, invincibilă cu armura asta de plastic: torentele și bulboanele nu mă puteau doborî.
E cool să postești jpeg
Noile adicții ale adolescenților
Sînt aceste nevoi satisfăcute prin adicții? Doar temporar, însă efectele sînt copleșitoare.
p 20 Breugel, Ispitirea Sfintului Anton (detaliu) jpg
Literatură și experiență mistică
Cuvîntul poetic asigura această trecere din „mediul exterior” în „mediul interior”.
foto BTC DV bis jpeg
De ce blîndețea?
E aici ceva din alchimia virtuții la fel de veche ca natura umană.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe lîngă ofertele de serviciu, la mica publicitate apar uneori (ca în ziarul Libertatea de vineri, 24 martie 2023) și oferte matrimoniale: „DOMN București doresc doamnă 70 ani pt. a îi oferi feeria vieții“. De nerefuzat. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.