Violul demonstrativ loveşte din nou

Publicat în Dilema Veche nr. 345 din 23 - 29 septembrie 2010
Securiști radioși jpeg

Scriam data trecută despre o ecranizare bună după o carte puternică, Moromeţii, unde Stere Gulea a reuşit să-şi impună tonul propriu în faţa discursului lui Marin Preda – şi asta fără să modifice povestea din roman. Întîmplarea a făcut ca săptămîna aceasta să văd, la HBO, o altă ecranizare după o proză remarcabilă: Caravana cinematografică, filmul din 2010 al lui Titus Muntean după nuvela publicată de Ioan Groşan în volumul lui de debut, din 1985.

Cu toate că nu m-a entuziasmat, aşa cum au făcut-o – de-a dreptul – alte texte ale lui Groşan (O sută de ani de zile la Porţile Orientului sau Trenul de noapte), ţin minte că şi Caravana cinematografică mi-a plăcut, atunci cînd am citit-o, acum mai bine de 20 de ani. Deşi era un volum de debut, se vedea deja scriitorul matur şi sclipitor care este Groşan, capabil să-ţi ofere tot felul de fineţuri în proză. 

Din nefericire, filmul lui Titus Muntean ratează buna alcătuire şi echilibrul nuvelei. Asta pentru că – deşi nu se află la primul film – regizorul a simţit nevoia să apese, adolescentin, mai mult pe pedala de acceleraţie. Toate fineţurile s-au dus pe apa sîmbetei, pentru că Titus Muntean a vrut ceva adrenalină narativă şi astfel a intrat cu bolidul în vitrina cu servicii de porţelan. Şi nu, nu e vorba de un bolid de ultimă generaţie, ci de o amărîtă de Dacie din anii ’90 – e adevărat, tunată. În anii ’90, filmele româneşti erau mai întîi de toate isterice. Se zbiera mult, bătăile şi violurile abundau, gesturile erau smucite şi teatrale, iar comunismul sau efectele lui – arătate permanent cu degetul. Maia Morgenstern îşi scuipa bojocii de-atîtea urlete în Balanţa, Gheorghe Dinică voia să-i dea foc unui tînăr soldat în Război în bucătărie şi tot Dinică îi bătea cuie-n cap Cocăi Bloos în Patul conjugal. În fine, actorii, săracii, n-aveau nici o vină că regizorii îi puneau să joace astfel de personaje... Pe vremea aceea, cineaştii noştri ţineau să ne spună cu toţii cît de enorm văd şi cît de mostruos simt – şi asta, vezi bine, numai din cauza traumelor comunismului. De fapt, acesta era aerul timpului. Societatea românească însăşi era isterică, violentă, plină de teatralitate. Şi, privită de la distanţă, caricaturală şi de-a dreptul ridicolă în agitaţia ei puberală. Le-am cere deja prea mult regizorilor de atunci să se fi extras din şuvoiul general. 

Între timp însă, lucrurile s-au mai domolit şi la noi, iar societatea pare ceva mai maturizată. În film, cineaştii au descoperit un alt discurs, în care se mizează pe nuanţe, sugestie şi observaţie fină. Sînt apuse de mult vremurile în care spectatorului i se băgau lucrurile-n ochi, după ce în prealabil fuseseră îngroşate şi subliniate de mai multe ori, pînă la ruperea hîrtiei. 

Titus Muntean se pare că este însă nostalgic după filmul şi lumea anilor ’90. Pelicula lui ne înfăţişează nişte personaje schematice, lipsite de nuanţe şi complexitate, bune doar să ilustreze o teză. Teza anticomunistă e aşa de rudimentar articulată, încît filmul are pe alocuri accente de producţie de propagandă – din aceea pe care el însuşi o incriminează, dar cu semn schimbat. Nemulţumit de lipsa de mesaj evident din nuvela lui Ioan Groşan, regizorul a simţit nevoia să adauge de la el. Însoţitorul activistului venit în sat cu caravana cinematografică este un securist, sătenii se toarnă între ei, iar activistul Tavi e un scelerat. La un moment dat, Titus Muntean îl pune pe săracul Tavi să se masturbeze la vederea celei pe care o dorea, bibliotecara satului, şi, pentru ca lucrurile să fie clare în privinţa lui, îl pune în final să săvîrşească şi un viol. Un ticălos, ce mai! Cum altfel poate să fie un activist? Iată că violul demonstrativ-politic, specie pe care-o credeam dispărută din filmul românesc, a făcut din nou pui. Păcat că i-a făcut în grădina unei nuvele cum e Caravana cinematografică. Ar fi meritat şi ea o soartă filmică mai bună!...

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.