Un instrumentat dezamăgitor

Publicat în Dilema Veche nr. 279 din 18 Iun 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În romanul lui Joey Goebel, Torturaţi-l pe artist, personajul narator propune la un moment dat unei televiziuni un canal de artă. În faţa mefienţei celor din consiliu, omul ia telecomanda şi începe să zappeze demonstrativ pe o plasmă. Comentariul lui este o lungă trecere în revistă a nimicului pe care-l transmit televiziunile. Iată o mostră: "Reclame, desen animat, reclame, telenovelă cu actori latino-americani tineri şi pasionali... Reclame " poftim. QVC. Există un canal de shopping, dar nu vreţi un canal de artă... Reclame. Am putea, vă rog, să nu mai avem spoturi publicitare în care în fundal se aude o tipă care are orgasm, şi cînd colo descoperi că mănîncă ciocolată sau se spală pe cap?..." În fine, discursul continuă aşa pe două pagini şi caracterizează foarte bine, prin enumerare, ce se poate vedea la televizor. În general, numai prostii. După cum spunea, într-un sinucigaş acces de sinceritate, preşedintele director general al canalului francez TF1, Patrick Le Lay, rostul televiziunii este să ajute Coca-Cola (sau alte mărci) să-şi vîndă produsul. "Or, pentru ca mesajul publicitar să fie perceput, creierul telespectatorului trebuie să fie disponibil. Transmisiunile noastre au calitatea că-l fac disponibil: adică îl distrează, îl destind, pentru a-l pregăti între două mesaje" " spunea Patrick Le Lay acum cîţiva ani, la sfîrşitul mandatului, cînd nu mai avea nimic de pierdut. Reclame, reclame şi, între ele, producţii TV care să-ţi spele creierul şi să ţi-l facă disponibil. Ceea ce se numeşte divertisment. Vii seara acasă, obosit, de la serviciu, te trînteşti în fotoliu şi dai drumul la întîmplare la televizor. Nu mai eşti în stare să te uiţi la emisiuni care te-ar învăţa ceva, ci vrei doar să te relaxezi. Şi alegi divertismentul, pe care-l consideri cel mai puţin solicitant. În realitate, astfel de programe, majoritare la televizor, sînt cele mai invazive. Nu simţim asta pentru că acţionează subliminal, dar ele nu fac altceva decît să ne transforme în nişte marionete care acţionează la comandă. Sîntem nişte bieţi cîini ai lui Pavlov... Ar exista alternativa emisiunilor culturale, dar cele mai multe dintre ele sînt prea blegi şi inadecvate mediului televizual, pentru a face chiar şi o minimă concurenţă divertismentului. Aşa stînd lucrurile, mai surprinde pe cineva că, în spaţiul acestei rubrici, sînt cu precădere critic, că de cele mai multe ori strîmb din nas? Mi s-a reproşat ba că am ceva cu PRO TV, ba cu Realitatea TV, ba cu Antenele, ba cu TVR Cultural. Acum vreo două săptămîni, un director al unui canal mă acuza la telefon chiar că aş fi instrumentat de cineva anume să scriu de rău de postul lui. (Desigur, ideea conspiraţiei şi a aranjamentelor de culise este foarte reconfortantă atunci cînd te afli în culpă. E ceva în genul politicianului ajuns la DNA şi care declară, invariabil, că e victima maşinaţiunilor politice.) Interesant e că nu m-a acuzat nimeni pînă acum că aş avea ceva cu OTV sau cu Taraf TV. Nici n-ar avea de ce, pentru că, totuşi, nu mă afund aşa de jos în mocirla televiziunilor. Scriu despre lucruri care contează, nu despre orice tîmpenie. O emisiune care apare la această rubrică, chiar dacă e criticată, are un anumit standard, aici discutăm numai despre liga superioară. În plus, trebuie să mărturisesc că, uneori, formulez obiecţii şi în legătură cu producţii TV pe care le apreciez, în mare. Le apreciez, dar îmi pare rău că au şi probleme. Şi atunci semnalez problemele respective. Desigur, treaba asta pe care-o fac, de cronicar TV, îmi aduce numai neplăceri. Pe lîngă faptul că " vreau, nu vreau " trebuie să mă uit la televizor (ceea ce nu e deloc o fericire), îmi fac şi o mulţime de duşmani. La rîndul lor, unii cititori comentează la sfîrşitul articolelor mele, pe Internet, că sînt dezamăgitor. Asta-i viaţa! Am ajuns un instrumentat dezamăgitor. Nu ar fi mai bine să laud deşănţat, ca toată lumea să fie mulţumită?

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
„Capra cu trei iezi“, locul 1 pe Netflix. Publicul fie îl iubește, fie îl urăște: „Un film ce n-ar fi trebuit să existe“ FOTO
La fel ca alte pelicule românești lansate pe platforma de streaming, producția horror „Capra cu trei iezi“ a împărțit telespectatorii în două tabere.
image
Cele mai romantice zodii. Te vor face să te simți cea mai iubită persoană
Oricine își dorește să iubească și să fie iubit, însă unele persoane sunt capabile să ofere iubire peste imaginația partenerului. Nativii acestor patru semne zodiacale sunt considerați cei mai romantici.
image
Vremea se schimbă radical: un val de aer polar lovește România. Ce ne așteaptă: unde se anunță viscol și îngheț
Schimbare radicală a vremii. De astăzi, aerul tropical din nordul Africii va fi înlocuit treptat de o masă de aer rece, polar, dinspre nordul Europei. Se anunță frig neobișnuit, îngheț la sol și ninsori.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.