Un film la care am luat parte

Publicat în Dilema Veche nr. 347 din 7 octombrie - 13 octombrie 2010
Securiști radioși jpeg

Am fost, într-o vreme, un apropiat al lui Răzvan Rădulescu. Mi-era cel mai bun prieten. Aşa stînd lucrurile, mi-e foarte greu să scriu despre filmul lui şi al Melissei de Raaf – Felicia înainte de toate (care poate fi văzut, mai nou, şi la HBO). Cum să-mi fie uşor să spun ceva despre el, cînd am dormit în patul Feliciei, cînd am folosit baia pe care-o foloseşte şi ea, cînd – mai cu seamă – i-am cunoscut atît de bine părinţii? Asta s-a întîmplat, mai întîi de toate, la propriu: am fost de multe ori în casa părinţilor lui Răzvan (este chiar apartamentul unde s-au făcut filmările), am mîncat acolo sau am rămas peste noapte. Aşa încît sînt aproape un insider, iar filmul vorbeşte despre lucruri în mijlocul cărora am trăit şi care au devenit o parte din mine. 

În al doilea rînd, mă simt eu însumi în pielea Feliciei. În raporturile pe care le are ea cu părinţii, mă văd pe mine în raport cu ai mei. Ştiu foarte bine ce înseamnă ca ei să nu-ţi înţeleagă problemele pe care le ai acum, ca matur, am trăit de nenumărate ori situaţia în care nu te aud cînd le spui ceva – nu au un dialog cu tine şi nu fac altceva decît să monologheze, pentru că ştiu ei cel mai bine. Au rămas setaţi la stadiul în care tu erai copil şi principala lor preocupare este şi acum să-ţi dea să mănînci, să creşti în continuare mare. Altfel, cred că ai tot timpul din lume la dispoziţie, ca ei, la pensie, şi consideră importante tot felul de nimicuri, cum ar fi demodaţii pantalonaşi cu pense pe care i-au cumpărat pentru copilul tău. Mult mai importante decît adevăratele tale probleme. 

Da, ştiu foarte bine mania lor de a ţi se băga, iscoditori, în viaţă cînd ţi-e lumea mai dragă, sau siguranţa pe care-o au cînd îţi propun soluţii aberante pentru situaţiile de care te loveşti. Pierzi avionul, iar ei sînt convinşi că te ajută dacă vorbesc cu şeful autorităţii aviatice din vremea lor, care-l ştie şi pe Prunariu... Una peste alta, toată responsabilitatea pe care-o aveau cînd erai mic s-a topit sau e total inadecvată în condiţiile de acum. 

Le cunosc foarte bine ipocriziile, stilul prin care încearcă să profite de tine şi, mai ales, şantajele sentimentale. Cînd arăţi vreo nemulţumire, îi auzi cum îţi spun cu o voce dramatică: „Deh, mamă, îmi pare rău că nu putem dispărea toţi dintr-odată, să nu te mai agasăm. Ai răbdare, o să te lăsăm în pace şi o să fii fericit. Papa mai devreme, eu mai încolo.“ Ce să mai spui în momentele acestea? Eşti complet dezarmat!... Asta pentru că, în ciuda tuturor lucrurilor care te enervează la ei, le porţi o dragoste care nu poate fi trecută cu vederea. Toate acestea definesc foarte bine raporturile cu părinţii pentru mulţi din generaţia noastră, a mea şi a lui Răzvan Rădulescu, generaţia oamenilor de 30-40 de ani. 

Prin urmare, sînt cu totul subiectiv în ceea ce priveşte filmul Felicia înainte de toate. Dacă-mi pun însă subiectivitatea în paranteză, pot să disting din public tot felul de vociferări. Nu-i iau în seamă pe cei care sînt nemulţumiţi că nu au parte de acţiune, de ritm trepidant, de ceva spectaculos, măcar de vreo crimă, acolo... Aud în schimb unele voci avizate care se declară sătule de „minimalismul ăsta“. Iar mese în familie? Iar părinţi şi copii? Iar viaţă cotidiană, simplă, anodină? E adevărat, felul filmului de a se articula, sound-ul lui nu reprezintă ceva nou. Şi asta nu numai la nivel de ansamblu: inclusiv construcţia dialogurilor pare foarte cunoscută. 

Ne-am obişnuit cu această retorică de la Cristian Mungiu, Cristi Puiu sau Radu Muntean. După filmele lor – şi încă ale altor cîţiva –, cel al lui Răzvan Rădulescu pare unul de-a dreptul conformist, care se înscrie în linia generală. Deh, riscurile meseriei! Răzvan le-a împrumutat tuturor propria voce, iar, cînd a decis să iasă el însuşi în lume, vocea lui pare că-i imită pe alţii.

Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.
Jilava Prison jpg
Răutatea și contextul de viață
Oamenii vinovați de ceva rău, cîți or fi ei, provin adeseori din rîndul celor buni.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Labirintul din tufișuri de tuia și-a deschis porțile pentru 78 de nudiști.
Zizi și neantul jpeg
Mentalități din alt film
Avem, oarecum, un obraz mai gros, ne-am învățat, de nevoie, să fim mai puțin sensibili în momente în care, de fapt, ar trebui să fim.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
M-aș muta din București, dar unde?
Mereu am urît cumva Bucureștiul, deși m-am străduit să-l iubesc, iar în ultimii ani, de cînd nu se întrevede nici o schimbare, l-am urît mai mult decît oricînd.
p 19 WC jpg
Ordinea morală a lumii
Ne place sau nu, chiar există și femei care nu vor să aibă copii. Ce se întîmplă dacă le obligi să ducă sarcina la termen și să dea naștere unui copil pe care nu-l doresc?
p 20 jpg jpg
„Cîntarea Cîntărilor” și tandrețea interpretării
În mijlocul unei istorii a poporului lui Dumnezeu aspru judecată, cu căderi și ridicări neîncetate, cu plîngeri și strigăte de speranță, pocăință, credință neclintită și întunecate lepădări stă un cîntec de dragoste care lovește pe cititor chiar în creștetul sufletului și al cărnii.

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.