Televiziunile culeg ce-au semănat
De ceva vreme încoace, audienţele televiziunilor au început s-o ia - încet, dar sigur - la vale. La început s-a crezut că e o întîmplare, că e o slăbiciune de moment a pieţei, care se va remedia în scurt timp, dar acum, cum situaţia se prelungeşte, este deja clar că lucrurile sînt serioase. Sînt, desigur, unii care nu vor să accepte ceea ce se întîmplă şi se agaţă disperaţi de bănuiala că la mijloc e o eroare de calcul sau o manipulare a cifrelor. Este cazul celor de la Antena 1 care, văzînd că ratingurile principalei lor emisiuni de ştiri, Observator, rămîn la fel de mici ca în timpul verii, au depus o plîngere la Parchet împotriva firmei care monitorizează audienţele TV (ARMA). Cu siguranţă, cred că e o manevră pusă la cale de concurenţă, ca să-i scoată din joc. Numai că nici concurenţa nu se simte mai bine şi acelaşi lucru i se întîmplă şi ei. De exemplu, faţă de anul trecut, PRO TV a înregistrat scăderi de audienţă cu 18%, iar Acasă TV a scăzut cu 30%. Chiar şi emisiunea atît de dragă românilor, Surprize, surprize de pe TVR 1, a avut în toamna aceasta, faţă de toamna anului trecut, cu aproape 4 puncte de rating mai puţin. Analiştii sau oamenii din televiziune oferă tot felul de explicaţii pentru acest fenomen. Cea mai nostimă dintre acestea - deşi la prima vedere pare plauzibilă - mi s-a părut una pe care mi-a spus-o chiar un angajat al unei televiziuni. Este normal - spunea el - să scadă audienţele, din moment ce au plecat din ţară atîţia români care s-au dus să lucreze în străinătate. E adevărat, au plecat foarte mulţi peste graniţă, dar peoplemeter-ele, aparatele instalate în televizoare să măsoare audienţele, au rămas aici. (În paranteză fie spus, avem un număr foarte mic de peoplemeter-e - sub 1.000 în toată ţara, şi există oraşe importante unde sînt chiar în jur de 10.) Alţii pun scăderea ratingurilor pe seama posturilor de nişă, care ar fura publicul televiziunilor generaliste. Ce ne facem însă cu Acasă TV - şi el tot un post de nişă? Pe de altă parte, nici Realitatea TV sau The Money Channel nu au avut creşteri în audienţă. Singurul post care stă mai bine la acest capitol decît anul trecut este unul generalist: OTV... Alţii - cum e cazul lui Toni Grecu, într-o opinie exprimată recent în România liberă - sînt de părere că nivelul de trai tot mai crescut al românilor îi determină pe aceştia să-şi caute alte surse de divertisment şi să renunţe la televizor. E adevărat, se spune că televizorul reprezintă divertismentul săracului, dar cum intră în teoria asta ce se întîmplă în Statele Unite - o ţară cu un nivel de trai mult mai ridicat decît la noi şi unde consumul de televiziune este foarte mare? Alţii dau vina pentru această situaţie pe Internet, care continuă să se dezvolte vertiginos în România. Aici s-ar putea să fie un grăunte de adevăr, dar nu dacă vorbim de navigarea propriu-zisă, ci de faptul că de pe Internet se pot descărca ilegal tone de filme. De ce să vezi un film la televizor (pe care-l aleg alţii pentru tine şi-l mai şi segmentează cu calupuri publicitare), cînd poţi să vezi la monitorul PC-ului ceea ce-ţi doreşti? De fapt, explicaţia care mi se pare cea mai pertinentă - dar pe care n-o aud din gura oamenilor de televiziune - este că publicul s-a îndepărtat de programele TV pentru că acestea sînt, de fapt, din ce în ce mai proaste. Emisiunile se fac cu bugete mici şi la minima rezistenţă, iar achiziţiile s-au redus drastic, aşa încît mai toate posturile ajung să dea filmele pentru a nu ştiu cîta oară. Eu am auzit de tot mai mulţi amici care au renunţat la cablu şi unii chiar să se mai uite la televizor - şi asta nu pentru că nu şi-ar putea permite plata unui abonament. Cu toţii mi-au spus, pur şi simplu, că nu au ce vedea la televizor. Povestea cu amicii mei, desigur, nu are nici o valoare din punct de vedere statistic. Totuşi, sînt tentat s-o aduc în discuţie, pentru că, dacă nu m-ar obliga meseria să urmăresc ce se întîmplă pe micul ecran, şi eu aş face la fel ca ei.
