Ţara păduchilor din frunte
Mult timp, expresia „iese ca păduchele în frunte“ a fost pentru mine destul de obscură. Poate pentru că nu m-am procopsit niciodată cu drăgălaşii paraziţi şi prin urmare nu le cunosc obiceiurile. Cu vremea însă, viaţa din ţărişoara noastră mi-a dezvăluit înţelesurile profunde ale acestei ziceri. Chiar dacă nu ai păduchi, în România ajungi să ştii foarte bine cum se comportă aceştia. Şi, desigur, să te convingi că lucrul pe care se pricep de minune sa-l facă, în afară desigur să paraziteze, este să iasă în frunte.
Veţi spune că peste tot în lume există astfel de lighioane şi comportamentul lor e acelaşi indiferent de loc. Aşa e, numai că lumea civilizată şi-a dezvoltat tot felul de mecanisme de protecţie împotriva lor şi astfel ajung mai rar să se lăfăie în poziţiile unde nu au ce căuta. În România, dimpotrivă, parcă e pus la punct chiar un sistem care să-i ajute să-şi facă mendrele.
M-am lovit de această realitate tot timpul, de la lucrurile mici, pînă la cele aşa-zise de anvergură. În joburile pe care le-am avut de-a lungul timpului, am dat de fiecare dată de incompetenţi şi de oameni de nimic ajunşi în poziţii-cheie. Aproape că aceasta este o regulă: cu cît eşti mai lichea, cu atît ai şanse mai mari să fii promovat. Şi o precizare: nu am fost angajat niciodată la stat, unde să zicem că ar fi normal să existe prelungiri ale practicilor de nepotism şi pile din vremurile comuniste. Nu, am lucrat de fiecare dată în companii de frunte ale capitalismului neaoş triumfător. M-am întrebat de fiecare dată de ce un patron, interesat desigur de profit ca orice patron, îşi dă afacerile pe mîna unor astfel de indivizi care, neştiind să facă nimic altceva decît să paraziteze şi să iasă în frunte, aduc numai deservicii firmei. Poate pentru că şi patronul e din acelaşi aluat?
Nu altfel stau lucrurile la scară mare, pe scena politică a ţării. Dacă te uiţi la cei care ne conduc, în Parlament sau în guvern, vezi cu precădere nişte indivizi primitivi şi agramaţi, pe care în mod normal nu ai da doi bani. Mulţi dintre ei, în ciuda vorbăriei pe care o produc la orice oră, nu sînt în stare să lege două idei valabile, d-apăi să construiască nu ştiu ce strategii de dezvoltare a ţării! Şi vorbim aici, fără discriminare, de politicieni din tot spectrul politic.
Şi mai interesant e că în lumea lor nu există memorie, de parcă toţi s-au născut în dimineaţa zilei în care-ţi vorbesc şi, desigur, nici nu au avut timp să-şi piardă virginitatea. Îl văd, de exemplu, foarte activ în declaraţii la televizor pe Eugen Nicolăescu; acum are soluţii şi ştie tot, nu contează că pe vremea cînd a fost ministru al Sănătăţii s-a dovedit o adevărată catastrofă.
Apare o formaţiune politică nouă, pusă la cale de oameni de o cu totul altă calitate decît restul politicienilor? Nu e cazul să-ţi faci mari speranţe. E de ajuns să vezi cum îşi pun cămaşa albă a purităţii tot felul de indivizi dubioşi, raliaţi pe parcurs „Iniţiativei civice“. Printre ei, un Aurelian Pavelescu, pe care-l ştii prea bine cum bătea cîmpii la posturile de televiziune, inclusiv la OTV. Desigur, şi el s-a născut în dimineaţa zilei de astăzi.
Aşa stînd lucrurile, nu trebuie să mai mire pe nimeni că vedetele dezbaterilor televizate de la noi sînt nişte oameni care cred că se pricep la tot şi de fapt n-au habar de nimic. Sub luminile reflectoarelor din studiouri vezi indivizi de grotă pe post de bufoni, demni purtători ai numelor de Gigi, Mitică şi altele ca acestea, pramatii vorbăreţe în roluri de fecioare înţelepte, mercenari fără mamă şi fără tată pozînd în cavaleri ai dreptăţii, băgători de seamă de tot felul. Toată această faună nu numai că se înghesuie să ajungă în frunte, dar este şi ajutată să o facă.
Dacă scoţi cablul din televizor, vezi purici. Dacă-l bagi, vezi păduchi. Coloraţi şi guralivi. Şi astfel ajungi să crezi că asta este ţara lor.
