Sezonul de transferuri e permanent închis

Publicat în Dilema Veche nr. 225 din 7 Iun 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Mircea Badea ne anunţă aproape în fiecare zi că programul său şi cel al colegului Mihai Gâdea au bătut la audienţă emisiunile programate în acelaşi interval orar pe Realitatea TV. Victoria este semnalată în termeni specifici: "zdrobit", "călcat în picioare", "făcut muci". Nimic altceva nu pare să-l intereseze pe realizator, cum ar fi comparaţia cu alte canale de ştiri, cu alte perioade ale zilei, cu audienţele din anii trecuţi sau - de ce nu? - cu cele reuşite de posturi similare din alte ţări. Sînt doar "ăia" şi "ai noştri". Cu precizarea că "ăia" sînt ai lui "ăla", iar "ai noştri" nu sînt ai nimănui. Există însă un lucru încă mai important, ieşind cu totul din preocupările teleastului care respinge categorisirea sa drept jurnalist - ceea ce, de altfel, este o poziţie înţeleaptă. Comparaţia care-l obsedează este la fel de relevantă precum aceea dintre mere şi pere. Şi unele, şi celelalte sînt fructe pomicole - dar atît. Se deosebesc prin orice altă trăsătură care contează: formă, culoare şi gust. Telespectatori şi gusturi Raportul de audienţă dintre emisiunile implicate în comparaţia amintită este unul imanent, care exprimă gusturile unor categorii de telespectatori şi care nu depinde decît în foarte mică măsură de prestaţia prezentatorilor şi a invitaţilor. Acelaşi public se va uita la acelaşi tip de emisiune indiferent pe ce canal TV, indiferent la ce oră şi indiferent cine o realizează. Dacă este nemulţumit de valoarea (în cadrul genului respectiv) celor pe care-i vede, va căuta alt post sau altă emisiune care să-i ofere ceva similar, mai bine realizat - dar nu va migra niciodată spre alte genuri, pe care pînă atunci nu le-a gustat. Raportul de audienţă nu are legătură directă cu raportul de valoare - dacă ar fi aşa, cel mai prăpădit meci din prima divizie de fotbal, ba chiar şi din a doua, ar trebui considerat mai valoros decît cea mai reuşită ediţie a Sintezei zilei. Comparaţiile valorice nu au sens decît în interiorul aceluiaşi gen, mai exact al aceluiaşi subgen - căci umorul, de pildă, poate să arate ca Divertis-ul sau ca Tele banc-ul (citez două emisiuni ale aceluiaşi trust, pentru a nu fi acuzat de părtinire). Or, nu numai că publicul Sintezei zilei nu este cel al Meciului serii, dar nici măcar cine rîde la Divertis nu rîde la Tele banc - şi reciproc. Decît dacă rîde la orice. Realizatorul TV, echipa sau postul care îşi închipuie că pot "fura" din publicul altuia oferind Eminescu "la concurenţă" cu un meci de box sau invers, se află în severă eroare. Un astfel de transfer este imposibil în veci, oriunde în lume. Ca oricare alt adevăr, fie el de nivelul logicii elementare, nici acesta nu poate fi absolut. Sigur că există oameni care se uită la orice fel de emisiune, sigur că mulţimile de telespectatori fideli pe genuri şi chiar pe realizatori nu sînt disjuncte. E vorba în primul rînd despre cei care o fac din motive profesionale (ziarişti, sociologi, monitori de presă etc.), la care se adaugă cei care urmează o curiozitate ştiinţifică sau amuzată. Dar ponderea tuturor acestora este infimă. Pentru că se poate măsura ce procent dintre telespectatori au trecut de la o emisiune la alta, dintre cele care fac obiectul comparaţiei lui Mircea Badea, fac pariu că procentul este sub 0,1%. E momentul să precizez că singurul motiv pentru care l-am invocat în mod repetat pe simpaticul realizator al emisiunii În gura presei este acela că domnia sa pare mai agitat decît oricine altcineva pe marginea acestei false probleme. Dar ştiu că este departe de-a fi singurul care face această greşeală. Asta dacă vorbim despre gusturi şi categorii de public asociate respectivelor gusturi. Există, fireşte, şi un unghi de vedere din care tot ceea ce contează e audienţa, un criteriu care, paradoxal, îi este nesuferit tocmai lui Mircea Badea: banii. Dacă vorbim în termeni financiari, atunci, evident, audienţa e totul. Ce vrea o emisiune O nuanţare suplimentară se impune. Fiecare om este o fiinţă complexă, cu manifestări diferite, uneori surprinzător de diferite. Un acelaşi realizator TV poate avea momente în care e adulat şi urmărit doar de băieţii de cartier sau de gospodinele telenoveliste, dar şi unele care pot capta atenţia celui mai pretenţios intelectual. Deasupra tuturora însă, ceea ce contează este impresia generală, orizontul de aşteptare. Pentru că, din nefericire, de ani de zile are în faţă aceleaşi cîteva personaje (nu mă refer doar la realizatori, ci şi la cei 20-30 de invitaţi plimbaţi pe toate posturile, puşi - şi dispuşi - să vorbească despre orice: politică internă şi externă, viaţă privată, economie, încălzirea globală, fotbal, finanţe etc.), publicul cam ştie la ce să se aştepte cînd îi vede. De aceea, pînă la urmă, esenţial este ce vrea emisiunea respectivă: să informeze, să amuze, să facă mişto, să sperie, să emoţioneze, să mobilizeze ori să se dedice pe viaţă atacării unui singur actor de pe scena publică. În funcţie de această alegere, îşi atrage publicul respectiv: cine simte nevoia să plîngă, cine vrea să înjure, cine arde să i se confirme bănuiala că există stafii şi/sau extratereştri, că mîncăm numai porcării, că toţi sînt o apă şi-un pămînt, că Apocalipsa bate la uşă. De altfel, mutatis mutandis, toate cele de mai sus sînt valabile nu numai pentru publicul telespectator, ci şi pentru electorat. Nici acestuia din urmă nu i se schimbă gusturile decît prin excepţie, şi asta indiferent ce agitaţii există pe scena politică, ce anonimi sînt împinşi în faţă pentru un timp mai lung ori mai scurt. Există, de pildă, o categorie de electorat (din care fac parte şi eu) care, de 18 ani, votează avînd un foarte precis criteriu principal: care dintre partide/candidaţi sînt - sau par a fi, căci sigur că te poţi înşela - cei mai conştienţi de dezastrul comunismului. Restul criteriilor vin după. Schimbare şi constanţă Iată un dublu paradox: 1. Pe cît de schimbătoare este lumea presei, în care nu prea există ziarişti care să nu fi trecut prin cel puţin cinci locuri de muncă, nu de puţine ori transferîndu-se în barca unui canal mass-media şi/sau a unui patron pe care îl atacaseră frenetic anterior - pe atît de consecvente sînt gusturile publicului. Cine e interesat azi de chiloţii unei vedete tot asta citea şi acum 15 ani. Publicaţiile de profil de atunci nu mai există, dar interesul lui e tot ăla. 2. Pe cît de deschişi sînt politicienii la traseism, fuziuni, facţiuni, fricţiuni, fisiuni, alianţe, trădări, balansări de la dreapta la stînga şi înapoi - pe atît de neschimbătoare sînt opţiunile electoratului. El poate avea - pe bună dreptate! - dificultăţi în a se orienta unde naiba au ajuns "ai lui", cine îi mai reprezintă idealurile; dar aceste idealuri, mărunte ori măreţe, sclipitoare ori eronate, sînt aceleaşi. În definitiv, e ca-n fotbal: antrenorii sînt schimbaţi pe capete, jucătorii sînt vînduţi ca oile, mai nou se schimbă şi patronii, dar suporterii nu se transferă niciodată de la o echipă la alta.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.