Selecție de bile albe

Publicat în Dilema Veche nr. 360 din 6 - 12 ianuarie 2011
Securiști radioși jpeg

De cîtăva vreme, în preajma Anului Nou trag linie şi privesc înapoi la ce-am scris în cadrul acestei rubrici. De obicei, contabilizez lucrurile negative – care oricum sînt covîrşitoare, atunci cînd vorbim despre televiziunile de la noi. De data aceasta, mă gîndesc să schimb macazul şi să-mi amintesc numai de puţinele lucruri pe care le-am lăudat în anul care a trecut. Într-o vreme în care noroiul e aproape generalizat, nu e mare scofală să arăţi cu degetul mizeria din jur. Hai să vedem, mai bine, ce mărgăritare am găsit prin acest noroi. 

În primul rînd, am apreciat cîteva emisiuni care au depăşit clişeul „ca la noi, la nimenea“ sau care, în orice caz, nu au intrat în hora – atît de dragă televiziunilor noastre – discursului despre România numai în alb sau în negru. Adică ne-au vorbit despre o Românie în culori naturale. Sau, altfel spus, despre normalitate. (Da, există şi aşa ceva; dacă nu poartă clopoţei, să ne atragă atenţia, nu înseamnă că nu există...) Am găsit felii de normalitate în ciclul de portrete Descoperă românii, de la TVR Internaţional – pastile de două-trei minute, în care nişte români pasionaţi de munca lor vorbeau despre aceasta. Sau în cadrul seriei de reportaje Cealaltă Românie – după 20 de ani, realizate de Irina Păcurariu, în care am văzut „personaje care aparent excelează prin lipsa de spectaculos“ – după cum ne avertiza realizatoarea. 

De altfel, am aplaudat de fiecare dată reportajul adevărat – specie atît de rară, din păcate, la televiziunile noastre. Întîmplător sau nu, o altă emisiune pe care am lăudat-o în anul trecut e tot una care are în titlu numele ţării: România, te iubesc, de la PRO TV. O producţie TV foarte bună este şi Reporter special de la Antena 3, coordonată de Vlad Petreanu. Este vorba de produse jurnalistice veritabile, care analizează cu adevărat lucrurile şi îşi propun să treacă dincolo de pojghiţa aparenţelor. Tot aşa, am apreciat seria de reportaje de la TVR 1, Oamenii Deltei, care în plus se constituiau într-o campanie cu dimensiune caritabilă. 

Apoi, anul trecut am remarcat şi cîteva documentare culturale foarte bine realizate: Camera 666 (în care Wim Wenders i-a pus pe mai mulţi regizori de film, invitaţi la Festivalul de la Cannes, să vorbească despre viitorul cinematografiei) sau Prokofiev: jurnal neterminat (un film produs de ARTE, care analizează foarte interesant o perioadă din viaţa compozitorului rus).  

Am lăudat şi cîteva emisiuni culturale autohtone. Una este trendy şi îşi propune să vorbească pe limba publicului tînăr, Zile şi nopţi de la TVR 1, o alta este aşezată şi gravă – Reconstituiri, tot de la televiziunea publică. Am scris despre aceasta din urmă cînd a avut episodul dedicat cazului Faleze de nisip – un film de al cărui destin nefericit, în vremea comunistă, e bine să ne aducem aminte astăzi, cînd aplaudăm succesele regizorilor tineri. Apoi, am profitat de faptul că pelicula Moromeţii de Stere Gulea a fost dată la televizor să scriu despre un alt film drag mie şi care, de altfel, a marcat istoria cinematografului românesc înainte de ’89. De asemenea, mi-au plăcut lungmetrajul lui Radu Jude, Cea mai fericită fată din lume, sau cel al cuplului Răzvan Rădulescu & Melissa de Raaf, Felicia, înainte de toate, dar şi producţii străine ca The Hurt Locker, al regizoarei Kathryn Bigelow, sau Chiria (Rent), înregistrarea unuia dintre cele mai de succes muzicaluri de pe Broadway. Apoi, mi-am exprimat entuziasmul (de-a dreptul!) în urma apariţiei la televizor a unor oameni faini: Mariana Mihuţ şi Cristi Puiu (la emisiunea Profesioniştii) şi Radu Cosaşu (la emisiunea Literatura de azi). Cam acestea au fost bilele albe pe care le-am acordat anului televizual 2010. Restul – de încruntări, enervări şi chiar exasperări – ar putea intra între copertele unui volum de vreo sută de pagini.

Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.
Jilava Prison jpg
Răutatea și contextul de viață
Oamenii vinovați de ceva rău, cîți or fi ei, provin adeseori din rîndul celor buni.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Labirintul din tufișuri de tuia și-a deschis porțile pentru 78 de nudiști.
Zizi și neantul jpeg
Mentalități din alt film
Avem, oarecum, un obraz mai gros, ne-am învățat, de nevoie, să fim mai puțin sensibili în momente în care, de fapt, ar trebui să fim.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
M-aș muta din București, dar unde?
Mereu am urît cumva Bucureștiul, deși m-am străduit să-l iubesc, iar în ultimii ani, de cînd nu se întrevede nici o schimbare, l-am urît mai mult decît oricînd.
p 19 WC jpg
Ordinea morală a lumii
Ne place sau nu, chiar există și femei care nu vor să aibă copii. Ce se întîmplă dacă le obligi să ducă sarcina la termen și să dea naștere unui copil pe care nu-l doresc?
p 20 jpg jpg
„Cîntarea Cîntărilor” și tandrețea interpretării
În mijlocul unei istorii a poporului lui Dumnezeu aspru judecată, cu căderi și ridicări neîncetate, cu plîngeri și strigăte de speranță, pocăință, credință neclintită și întunecate lepădări stă un cîntec de dragoste care lovește pe cititor chiar în creștetul sufletului și al cărnii.

Adevarul.ro

image
Accesul turiştilor, interzis în Thassos. Pe ce plaje nu se mai poate ajunge
Mai multe restricţii sunt în vigoare pentru turiştii care ajung în Grecia, începând cu data de luni, 8 august. Autorităţile au interzis accesul din cauza riscului de incendiu.
image
Bătaie în tren între un controlor şi un călător fără bilet. Agresorul este căutat de oamenii legii VIDEO
Un controlor de bilete a fost lovit de un pasager fără bilet care a devenit nervos în momentul în care a fost depistat. Totul s-a petrecut într-un tren care circula pe ruta Mangalia - Sibiu.
image
Primele imagini cu muniţia românească  primită de soldaţii ucraineni VIDEO
Site-ul specializat Ukraine Weapons Tracker au prezentat imagini cu ceea ce par a fi obuze de calibrul 122 milimetri fabricate în România de Romarm în 2022.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.