Să disperăm sau să sperăm?
Mai întîi au ajuns la mine ecourile. Apeluri disperate cum că dispare cultura de la TVR, iniţieri de petiţii online, chemări la mitinguri de protest. Eram plecat în concediu şi nu prea înţelegeam ce se întîmplase.
Apoi am aflat că lucrurile nu stau chiar aşa de dramatic cum erau prezentate în e-mail-urile care chemau la luptă pentru salvarea culturii de la TV. Într-adevăr, pe 10 august, Consiliul de administraţie al Televiziunii publice a hotărît ca posturile TVR Info şi TVR Cultural să-şi înceteze emisia. Dar asta nu e tot. În aceeaşi şedinţă a Consiliului de administraţie, s-a hotărît că TVR 2 se va numi TVR 2 Cultural şi că acest post va difuza Jurnalul Cultural, emisiuni muzicale, cu jazz sau muzică simfonică, filme de artă, spectacole de teatru, de operă sau de balet. Prin urmare, dispare un canal cultural, dar apare un altul. Pe de altă parte, în şedinţa din 10 august s-a decis, printre altele, că emisiunile culturale de la TVR 1, Profesioniştii şi Garantat 100%, vor rămîne în grilă şi, în plus, se va face un loc în această grilă şi filmului documentar. (În paranteză fie spus, în şedinţa respectivă s-a mai decis şi că Ora de business va trece pe TVR 1; emisiunea lui Moise Guran mi se pare una dintre cele mai bune care se pot vedea la televiziunile noastre şi merită cu prisosinţă o mai mare vizibilitate.)
Dacă aşa vor sta lucrurile, nu văd unde e tragedia.
TVR 2 a fost, într-o vreme, un canal care difuza multă cultură de calitate. Şi acum îmi amintesc cu nostalgie, de exemplu, de integrala filmelor lui Almodovar care s-a putut vedea într-o perioadă la TVR 2. În ultimii ani însă, acest canal, deşi avea şi cîteva emisiuni bune, părea că pluteşte într-o derivă de identitate. TVR 2 nu ar fi putut fi desfiinţat pentru că e prevăzut în mod expres în Legea 41/1994 de organizare şi funcţionare a TVR. Iată că acum sînt şanse să primească o identitate clară şi să capete coerenţă. Mai mult, TVR 2, ca brand, atrage o mai mare audienţă decît TVR Cultural, există un public mai numeros care e obişnuit să apese butonul telecomenzii pe TVR 2, aşa că pe acest post cultura ar putea avea de cîştigat din perspectiva vizibilităţii.
Cît despre TVR Cultural, aşa cum am scris de mai multe ori în cadrul rubricii de faţă, este un canal care a avut multe produse bune, dar încă şi mai multe proaste. În mod normal, ar fi trebuit reformat. Numai că în TVR e foarte greu să reformezi lucrurile. Vorbim de o instituţie cu o incredibilă inerţie şi unde contractul colectiv de muncă şi tot felul de structuri (sindicatul, Comisia de arbitraj) te împiedică să separi grîul de neghină. În TVR nu te poţi atinge de nici un angajat, oricît de slab pregătit sau de chiulangiu ar fi. Cum altfel nu poţi să dai afară, singura soluţie legală este să restrîngi activitatea. Aceasta trebuie să fie una dintre raţiunile desfiinţării TVR Cultural.
Pe de altă parte, pentru a reforma cu adevărat „treburile culturale“ din TVR nu e de ajuns să desfiinţezi un canal şi să recalibrezi un altul. Produsele vor fi furnizate de aceleaşi departamente sau redacţii (Redacţia Literatură Arte, Departamentul TVR Cinema, Redacţia Actualităţi Culturale) care ele însele trebuie reformate. Nu se va schimba nimic dacă TVR Cinema – departament creat cîndva pentru a realiza ecranizări sau spectacole de teatru TV – se va călca în continuare pe picioare cu Redacţia Literatură Arte, dacă la Actualităţi Culturale nu va creşte viteza de reacţie şi nu se va realiza o justă selecţie valorică a evenimentelor prezentate la Jurnal, dacă toate aceste structuri nu vor fi curăţate de mulţii angajaţi care trag mîţa de coadă sau care pur şi simplu nu fac altceva decît să-şi ridice, lunar, salariul.
Oricum, deocamdată avem doar nişte intenţii şi nişte promisiuni. Aşteptăm cu interes să vedem în ce direcţie vor merge lucrurile. Şi, pînă una-alta, decît să disperăm aprioric, mai bine să sperăm.
