Pragmatism

În vara aceasta, televiziunile şi-au dat seama că nu are rost să investească în emisiunile estivale cu care ne-au obişnuit anii trecuţi şi care, pentru a arăta poporului cîteva fese ce mestecă încontinuu pe ritm de dans, presupuneau costuri destul de serioase (cazarea echipei, masă, locaţie). Acum, un calcul pragmatic le spune că este de ajuns să ofere publicului moleşit de căldură aceeaşi supă reîncălzită de nu ştiu cîte ori. Cîştig pe toate planurile: costuri minime, concedii oferite vedetelor şi Dumnezeu cu mila. Iar mila lui Dumnezeu şi a poporului telespectator e mare. La asta contribuie desigur şi căldura care blochează sinapsele, dar şi pasivitatea proverbială a concetăţenilor noştri. Dintre toate, două televiziuni continuă să se mişte ca înainte - cele două posturi de ştiri care au materie primă din belşug: război în Orientul Mijlociu, oameni luaţi cu Salvarea din cauza caniculei, zaiafeturi populare şi mitinguri aviatice, aşa-numitele "băi de mulţime" ale preşedintelui, picioare rupte pe motocicletă, declaraţii în doru’ lelii ale politicienilor, terorişti fugiţi, şefi de servicii secrete demişi şi mîngîiaţi pe creştet de Parlament, dosare de colaborator al Securităţii scoase la lumină etc. Fireşte, fiecare din aceste subiecte are importanţa lui, numai că, dintre toate, unul se constituie într-un fel de hîrtie de turnesol ce dă pe faţă caracterul ascuns al instituţiilor de presă - problema dosarelor de Securitate. De aceea, o iniţiativă de deconspirare a jurnaliştilor care au făcut poliţie politică, cum e cea iniţiată de Civic Media, nu poate fi decît ceva necesar şi lăudabil. Lucrurile sînt mult mai complicate decît par la prima vedere, dar a intra în hăţişul complicaţiunilor nu face decît să întîrzie scoaterea la lumină a adevărului. Prin urmare, nu contează calitatea sau statura morală a celor care au iniţiat, ci doar rezultatul. În opinia mea, în această chestiune lucrurile trebuie judecate, într-un prim moment, în alb şi negru. Ai turnat sau nu. De-abia după acest prim pas putem să trecem şi la fineţuri. De-abia după ce am identificat datele problemei putem să oferim rezolvări particulare. Pornim de la culpa de a turna (care nu e deloc mică) şi apoi mai vedem ce poate fi circumstanţiat, nuanţat, îndulcit. Prin urmare, elevii de liceu care au colaborat cu Securitatea au făcut pactul cu Diavolul şi punct. Nu contează că "erau copii", cum încearcă unii să minimalizeze anunţul CNSAS. Adolescenţii sînt persoane responsabile şi, deşi nu au vîrsta majoratului, răspund pentru faptele lor (unde mai pui că au existat şi elevi care au refuzat racolarea?). Carol Sebastian a turnat şi punct. Într-un prim moment, nu ne intereseză că i-a mărturisit acest lucru victimei, lui Andrei Bodiu. Ne interesează că nu a l-a mărturisit public, vreme de 16 ani. După aceea mai putem discuta, să vedem ce şi cum. În fine, am observat, din dezbaterile televizate, că cei care încep această discuţie prin a modaliza au oareşce interese ascunse în chestiune. Iar exemplul cel mai bun îl avem cu jurnaliştii sau comentatorii Antenei 3, care ştim deja unde bat. Am văzut acolo cum erau ironizaţi cei de la CNSAS pentru treaba cu "copiii turnători"; am văzut cum era minimalizată acţiunea de deconspirare a jurnaliştilor; i-am văzut cum se bucurau că vajnicul luptător împotriva securiştilor, Carol Sebastian, a fost el însuşi turnător şi cum sugerau că toată activitatea lui de după ’89 este nulă (în realitate, una-i una şi alta-i alta). După campania de manipulare exercitată de Antene (1 şi 3) la ordinul patronului-Felix, a devenit de-a dreptul compromiţător pentru un jurnalist să lucreze acolo. În fond, ce diferenţă e între a face pactul cu Diavolul, cum s-a întîmplat cu cei care au semnat angajamente la Securitate, şi a face pactul cu un agent al lui? Unde mai pui că, astăzi, teroarea exercitată de sistem nu mai există, iar circumstanţele atenuante, care să fie luate în discuţie ulterior, nu mai au nici un suport? Parcă şi să dai reluări sună mai onorabil...