Pragmatism

Publicat în Dilema Veche nr. 132 din 3 Aug 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În vara aceasta, televiziunile şi-au dat seama că nu are rost să investească în emisiunile estivale cu care ne-au obişnuit anii trecuţi şi care, pentru a arăta poporului cîteva fese ce mestecă încontinuu pe ritm de dans, presupuneau costuri destul de serioase (cazarea echipei, masă, locaţie). Acum, un calcul pragmatic le spune că este de ajuns să ofere publicului moleşit de căldură aceeaşi supă reîncălzită de nu ştiu cîte ori. Cîştig pe toate planurile: costuri minime, concedii oferite vedetelor şi Dumnezeu cu mila. Iar mila lui Dumnezeu şi a poporului telespectator e mare. La asta contribuie desigur şi căldura care blochează sinapsele, dar şi pasivitatea proverbială a concetăţenilor noştri. Dintre toate, două televiziuni continuă să se mişte ca înainte - cele două posturi de ştiri care au materie primă din belşug: război în Orientul Mijlociu, oameni luaţi cu Salvarea din cauza caniculei, zaiafeturi populare şi mitinguri aviatice, aşa-numitele "băi de mulţime" ale preşedintelui, picioare rupte pe motocicletă, declaraţii în doru’ lelii ale politicienilor, terorişti fugiţi, şefi de servicii secrete demişi şi mîngîiaţi pe creştet de Parlament, dosare de colaborator al Securităţii scoase la lumină etc. Fireşte, fiecare din aceste subiecte are importanţa lui, numai că, dintre toate, unul se constituie într-un fel de hîrtie de turnesol ce dă pe faţă caracterul ascuns al instituţiilor de presă - problema dosarelor de Securitate. De aceea, o iniţiativă de deconspirare a jurnaliştilor care au făcut poliţie politică, cum e cea iniţiată de Civic Media, nu poate fi decît ceva necesar şi lăudabil. Lucrurile sînt mult mai complicate decît par la prima vedere, dar a intra în hăţişul complicaţiunilor nu face decît să întîrzie scoaterea la lumină a adevărului. Prin urmare, nu contează calitatea sau statura morală a celor care au iniţiat, ci doar rezultatul. În opinia mea, în această chestiune lucrurile trebuie judecate, într-un prim moment, în alb şi negru. Ai turnat sau nu. De-abia după acest prim pas putem să trecem şi la fineţuri. De-abia după ce am identificat datele problemei putem să oferim rezolvări particulare. Pornim de la culpa de a turna (care nu e deloc mică) şi apoi mai vedem ce poate fi circumstanţiat, nuanţat, îndulcit. Prin urmare, elevii de liceu care au colaborat cu Securitatea au făcut pactul cu Diavolul şi punct. Nu contează că "erau copii", cum încearcă unii să minimalizeze anunţul CNSAS. Adolescenţii sînt persoane responsabile şi, deşi nu au vîrsta majoratului, răspund pentru faptele lor (unde mai pui că au existat şi elevi care au refuzat racolarea?). Carol Sebastian a turnat şi punct. Într-un prim moment, nu ne intereseză că i-a mărturisit acest lucru victimei, lui Andrei Bodiu. Ne interesează că nu a l-a mărturisit public, vreme de 16 ani. După aceea mai putem discuta, să vedem ce şi cum. În fine, am observat, din dezbaterile televizate, că cei care încep această discuţie prin a modaliza au oareşce interese ascunse în chestiune. Iar exemplul cel mai bun îl avem cu jurnaliştii sau comentatorii Antenei 3, care ştim deja unde bat. Am văzut acolo cum erau ironizaţi cei de la CNSAS pentru treaba cu "copiii turnători"; am văzut cum era minimalizată acţiunea de deconspirare a jurnaliştilor; i-am văzut cum se bucurau că vajnicul luptător împotriva securiştilor, Carol Sebastian, a fost el însuşi turnător şi cum sugerau că toată activitatea lui de după ’89 este nulă (în realitate, una-i una şi alta-i alta). După campania de manipulare exercitată de Antene (1 şi 3) la ordinul patronului-Felix, a devenit de-a dreptul compromiţător pentru un jurnalist să lucreze acolo. În fond, ce diferenţă e între a face pactul cu Diavolul, cum s-a întîmplat cu cei care au semnat angajamente la Securitate, şi a face pactul cu un agent al lui? Unde mai pui că, astăzi, teroarea exercitată de sistem nu mai există, iar circumstanţele atenuante, care să fie luate în discuţie ulterior, nu mai au nici un suport? Parcă şi să dai reluări sună mai onorabil...

Cea mai bună parte din noi jpeg
Și dacă nu o să se termine?
Sperăm că celălalt ne va accepta cu toate bandajele noastre.
Zizi și neantul jpeg
Ploi
Eram, se poate spune, invincibilă cu armura asta de plastic: torentele și bulboanele nu mă puteau doborî.
E cool să postești jpeg
Noile adicții ale adolescenților
Sînt aceste nevoi satisfăcute prin adicții? Doar temporar, însă efectele sînt copleșitoare.
p 20 Breugel, Ispitirea Sfintului Anton (detaliu) jpg
Literatură și experiență mistică
Cuvîntul poetic asigura această trecere din „mediul exterior” în „mediul interior”.
foto BTC DV bis jpeg
De ce blîndețea?
E aici ceva din alchimia virtuții la fel de veche ca natura umană.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe lîngă ofertele de serviciu, la mica publicitate apar uneori (ca în ziarul Libertatea de vineri, 24 martie 2023) și oferte matrimoniale: „DOMN București doresc doamnă 70 ani pt. a îi oferi feeria vieții“. De nerefuzat. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.

Adevarul.ro

image
Cele mai ieftine destinații de vacanță din Grecia. Insula care trece neobservată, dar merită vizitată
Pe lângă celebrele insule grecești Santorini, Mykonos și Thassos, există și alte destinații de vacanță în Grecia mai puțin cunoscute și mai ieftine. Iată care sunt acestea, conform The Travel.
image
Poliţistul care a ucis din greșeală un şofer. Nu va face nicio zi de închisoare, dar a fost obligat la daune-record
Un polițist din Vaslui a fost trimis în judecată pentru omor, dar a fost condamnat în cele din urmă pentru ucidere din culpă, după ce instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptei.
image
Sfaturile primite de doi tineri pensionari MAI care vor să își crească fetița în Olanda. „Ne ajung banii?“
Doi tineri pensionari MAI, beneficiari de pensii militare, vor să se mute cu fetița în Olanda și au cerut sfaturi despre acest pas pe un grup de Facebook al românilor din diaspora.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.