Poziţia ingrată a unui cronicar TV

Publicat în Dilema Veche nr. 444 din 16-22 august 2012
Brâncuşi şi păsările de pradă cu tricolor jpeg

Acum zece ani, Magdalena Boiangiu îmi propunea să preiau eu rubrica de cronică TV din – pe atunci – Dilema. De la începuturile revistei, o ţinuse mult timp Bogdan Ghiu, pentru ca apoi, cînd el a renunţat, să scrie o perioadă scurtă în cadrul ei Andrei Gorzo, despre filmele de la televizor. Mi s-a părut un domeniu interesant, căruia în plus îi cunoşteam şi culisele (pentru că am lucrat o vreme la conducerea unor ghiduri TV), aşa că am acceptat fără să stau pe gînduri propunerea Magdalenei Boiangiu.

Şi am început să urmăresc emisiunile de la televizor cu alţi ochi şi să croşetez, săptămînal, cîte un text pentru această rubrică. În primii ani, încercam să văd tot şi să scriu despre tot. Am scris inclusiv despre producţii de divertisment de joasă speţă, cum erau emisiunile Ciao, Darwin prezentată de Dan Negru, în care concurenţilor li se cerea să facă tot felul de scîrboşenii cu viermi sau alte tîrîtoare, sau Babilonia cu Augusta Dumitraşcu (vă mai amintiţi? – era un fel de Acces direct). Am scris, desigur, şi despre emisiunile-vedetă Surprize, surprize, Iartă-mă! sau Vacanţa Mare. Eram foarte critic şi arătam cu degetul prostul gust şi imbecilizarea propagată cu ajutorul televiziunii.

Dincolo de faptul că mă luptam cu morile de vînt, am ajuns după cîţiva ani de-a dreptul intoxicat de mizeriile pe care le urmăream pe micul ecran. La propriu. Starea mea generală se înrăutăţise şi aproape că treceam prin ceea ce a trecut şi Chloé Delaume, cea care s-a supus unui experiment de a privi neîntrerupt la televizor şi a observat după un timp cum sănătatea ei se deteriorează grav. Chloé Delaume a scris o excelentă carte despre experienţa sa – Locuiesc în televizor –, eu nu am avut şansa aceasta. Şansa mea a fost, în schimb, un an de pauză de televizor, cît am fost plecat la o bursă în Germania, perioadă care a jucat rolul unei salutare cure de dezintoxicare. Dacă nu ar fi existat acel an, acum cu siguranţă aş fi fost un zombie.

Cînd m-am întors din Germania şi mi-am reluat rubrica, mi-am schimbat radical strategia. Mi-am zis că nu are nici un rost să-mi pierd timpul cu prostii, în încercarea de a inventaria tot ce se difuzează la televizor. Mizeriile pe care le vedeam mi-au făcut rău, iar, pe de altă parte, demersul meu nu ajuta nimănui. Publicul emisiunilor imbecilizante nu mă citea (şi, chiar dacă m-ar fi citit, ar fi fost surd la atenţionările mele), producătorii lor îi dădeau înainte fără să se sinchisească. Pe unii dintre oamenii de televiziune îi enerva bîzîitul meu – ca dovadă „intervenţiile“ la care se dedau din cînd în cînd, în speranţa să mă facă să mă potolesc –, dar pînă la urmă îşi dădeau seama că nu e cazul să-şi bată capul cu mine. Cîinii latră, caravana trece.

Chiar aşa: de ce s-ar împiedica întreg aliotmanul de un ciot? Televiziunea are o putere extraordinară în zilele noastre, în timp ce impactul presei scrise este din ce în ce mai scăzut. Apoi, în televiziune se învîrt foarte mulţi bani. Cînd e vorba de cîştiguri aşa de importante, cine-şi mai pune probleme etice sau morale? Cine-şi face procese de conştiinţă că, prin acţiunile lui, perverteşte un întreg popor? Aşa cum nici politicienii noştri nu au vreo apăsare din cauza aceasta, nici oamenilor de televiziune nu le pasă de efectele negative pe care le propagă în societate.

Prin urmare, am părăsit de multă vreme naivitatea pe care o aveam la începutul acestei rubrici, cînd credeam că eu cu săbiuţa mea de lemn – sau, dacă vreţi, de hîrtie – pot îndrepta ceva în ţara noastră televizuală. Tot ce încerc prin textele mele de aici e să am o comunicare cu nişte oameni inteligenţi, cum sînt cu siguranţă cititorii Dilemei vechi. Nu le spun lucruri pe care ei să nu le ştie, dar măcar putem să ne amuzăm împreună.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Vacanţe de coşmar pentru zeci de mii de turişti blocaţi într-o staţiune. O familie susţine că trebuie să dea 26.000 de dolari pentru o săptămână de cazare
Vacanţele în oraşul turistic Sanya de pe insula tropicală Hainan din China au devenit un coşmar în acest weekend pentru zeci de mii de turişti care au rămas blocaţi acolo brusc, după ce autorităţile chineze au impus lockdown din cauza a peste 1.200 de cazuri de Covid-19.
image
EXCLUSIV Bărbatul cu probleme psihice care şi-a măcelărit familia, în Argeş, nu mai fusese evaluat de o comisie din 2004
Bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care a masacrat cinci membri ai familiei şi avea probleme psihice nu a mai fost evaluat de către o comisie de specialitate de acum 18 ani, legislaţia fiind una extrem de permisivă.
image
EXCLUSIV Autorul masacrului din Argeş suferă de schizofrenie. Psihiatrul său: „Avea relaţii strict cu familia“
Viorel L., bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care şi-a masacrat familia, suferea de mai mult timp de schizofrenie şi urma un tratament medical. Bărbatul nu avea un loc de muncă şi stătea în majoritatea timpului în curtea casei, fiind o persoană izolată.

HIstoria.ro

image
Pacea de la București (10 august 1913): „Ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”
O sursă interesantă despre evenimentele anilor 1912-1913 o reprezintă însemnările celor două personalități ale Partidului Conservator – Titu Maiorescu și Alexandru Marghiloman. Jurnalele celor doi sunt caracterizate de un veritabil sincron.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.