Pînă unde se poate ajunge

Publicat în Dilema Veche nr. 120 din 11 Mai 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cît am stat departe de ţară, realizînd eu cît de mici şi de ridicole se văd de la distanţă vedetele care inflamează peisajul dîmboviţean, mi-am jurat în barbă că, în momentul în care o să-mi reiau rubrica despre televiziune, nu o să-mi mai pierd timpul cu ele. Ce rost are să ridiculizezi ceva ce este atît de evident ridicol? Ajuns în Bucureşti însă, m-am trezit pur şi simplu invadat de personajele pe care hotărîsem să le ignor. Mai întîi în discuţiile cu oamenii cu care mă întîlneam şi care simţeau nevoia să mă pună la curent cu ce s-a mai întîmplat pe-aici. Pînă la urmă, ajungeau mai toţi să pomenească tot felul de nume de care sperasem să nu mai aud. "Ai auzit de faza cu Maybach-ul lui Becali, cînd l-a desfăcut cu ranga? Dar cînd s-a suit pe el în Piaţa Universităţii? Dar de ce a zis sau a făcut la nu ştiu ce emisiune? Sau de Monica şi Irinel... Cum, nu ştii cine-i Monica?! Cum se poate să nu fi auzit de ea? Păi îşi dă bacalaureatul..." Bineînţeles că oamenii îmi povesteau toate aceste lucruri făcînd un fel de haz de necaz, cu subtextul "iată ce faună avem!". Numai că mie mi se părea prea mult chiar şi să ironizezi astfel de personaje. Nişte oameni inteligenţi nici n-ar trebui să-şi încarce memoria cu numele lor, d-apăi să mai şi cheltuiască energie vorbind despre cît de aberante şi ridicole sînt! Indivizii respectivi nu au nici o calitate, nici un merit (nici măcar că au ştiut să facă bani, pentru că alţii au avut grijă să le facă milioanele: în cazul unuia MApN-ul, în cazul altuia tăticul) - ce rost are să-ţi pierzi timpul gîndindu-te la ei? De ce să intre în istorie sau chiar în istoria ridicolului, cînd ei nici măcar nu există? Mai apoi, cînd am ajuns să mă uit la televizor, am realizat că aceste figuri penibile există - şi asta cu asupra de măsură. Ba, mai mult, ai impresia că numai ele se găsesc pe acest pămînt (după cum ni se spune, "ce este la televizor există, ce nu - nu"). Nu ştim foarte bine dacă în România mai sînt şi oameni valoroşi, inteligenţi, cu o cultură vastă sau specialişti într-un anumit domeniu. În schimb, putem fi siguri că Gigi, Monica, Irinel & Co există. Şi sînt şi ubicui. Schimbi canalul şi dai tot de ei. De fiecare dată mai au ceva de spus, ceva de arătat, iar televiziunile se bat să le surprindă orice gest, orice interjecţie şi să împărtăşească poporul cu aceste frînturi de materie divină. Prin urmare, nu e de mirare că astfel de personaje îi bîntuie pe români într-un fel sau altul, indiferent de gradul de cultură al fiecăruia. De fapt, oamenii sînt parazitaţi de ele, le-au intrat în sînge, ca nu ştiu ce noxă din aerul poluat pe care-l respiră. Picătura chinezească a dat roade. Li s-a administrat, cu tenacitate, în fiecare zi, tratamentul, iar acum totul a dobîndit rangul de normalitate, a intrat în viaţa cotidiană a fiecăruia, ca orice lucru firesc, ca alternanţa anotimpurilor. În plus, lumea a căpătat şi un soi de dependenţă faţă de porţiile administrate regulat. Printr-un efect pervers, dacă la început prezenţa personajelor detestabile pe micile ecrane era justificată de banii cu care acestea îşi "sponsorizau" apariţiile, acum televiziunile îşi justifică interesul faţă de ele prin faptul că aduc rating. De ce oamenii fac ochii mari ori de cîte ori apar pe micile ecrane asemenea figuri? Cei mai mulţi, "masa de manevră", au înghiţit momeala fără să stea pe gînduri şi s-au lăsat imediat convinşi că acestea sînt nişte figuri exemplare şi demne de interes. Sînt cei care îţi jură că un lucru s-a întîmplat aşa cum ţi-l zic ei, pentru că aşa scrie la ziar. Numai că publicul lui Gigi & Irinel nu e compus numai din oameni săraci cu duhul, ci şi din cei de la care - cum se spune - ai pretenţii. Îi auzi pe mulţi cum comentează amuzaţi sau indignaţi gogomăniile pe care le-au văzut la televizor sau povestesc despre vreun invitat de-al lui Dan Diaconescu. "De ce te uiţi la aşa ceva?" - îi întrebi. "Ca să văd pînă unde se poate ajunge cu tîmpenia" - ţi se răspunde. Sînt cei care încă n-au realizat că se poate ajunge foarte departe. Şi care, pînă la urmă, cad în aceeaşi capcană ca şi ceilalţi. Fac rating.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Și dacă nu o să se termine?
Sperăm că celălalt ne va accepta cu toate bandajele noastre.
Zizi și neantul jpeg
Ploi
Eram, se poate spune, invincibilă cu armura asta de plastic: torentele și bulboanele nu mă puteau doborî.
E cool să postești jpeg
Noile adicții ale adolescenților
Sînt aceste nevoi satisfăcute prin adicții? Doar temporar, însă efectele sînt copleșitoare.
p 20 Breugel, Ispitirea Sfintului Anton (detaliu) jpg
Literatură și experiență mistică
Cuvîntul poetic asigura această trecere din „mediul exterior” în „mediul interior”.
foto BTC DV bis jpeg
De ce blîndețea?
E aici ceva din alchimia virtuții la fel de veche ca natura umană.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe lîngă ofertele de serviciu, la mica publicitate apar uneori (ca în ziarul Libertatea de vineri, 24 martie 2023) și oferte matrimoniale: „DOMN București doresc doamnă 70 ani pt. a îi oferi feeria vieții“. De nerefuzat. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.

Adevarul.ro

image
Cele mai ieftine destinații de vacanță din Grecia. Insula care trece neobservată, dar merită vizitată
Pe lângă celebrele insule grecești Santorini, Mykonos și Thassos, există și alte destinații de vacanță în Grecia mai puțin cunoscute și mai ieftine. Iată care sunt acestea, conform The Travel.
image
Poliţistul care a ucis din greșeală un şofer. Nu va face nicio zi de închisoare, dar a fost obligat la daune-record
Un polițist din Vaslui a fost trimis în judecată pentru omor, dar a fost condamnat în cele din urmă pentru ucidere din culpă, după ce instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptei.
image
Sfaturile primite de doi tineri pensionari MAI care vor să își crească fetița în Olanda. „Ne ajung banii?“
Doi tineri pensionari MAI, beneficiari de pensii militare, vor să se mute cu fetița în Olanda și au cerut sfaturi despre acest pas pe un grup de Facebook al românilor din diaspora.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.