Nu e nimic de făcut cu TVR
Scriam, săptămîna trecută, despre situaţia dezastruoasă de la TVR Cultural. M-am oprit asupra acestui canal pentru că multe dintre emisiunile lui pot fi date ca exemplu pentru cum nu trebuie să fie făcută televiziunea şi pentru că îmi oferă tot timpul mostre de limbă de lemn, de incultură crasă şi de gafe (acestea din urmă par a fi de nesecat; cea mai recentă pe care am văzut-o: Jurnalul cultural transmite o ştire despre montarea unor piese scrise de actorul Mimi Brănescu, dar îl numeşte pe autor Mimi Georgescu...). De fapt, situaţia de la TVR Cultural nu e o excepţie în TVR. Cum, în cadrul acestei rubrici, sîntem interesaţi în principal de cultură, este normal ca atenţia să-mi fie îndreptată în special înspre un post care spune că face cultură. Altfel, TVR 2, de exemplu, stă la fel de rău: un post care şi-a schimbat de atîtea ori identitatea, încît nu mai ştii deloc ce vrea de la viaţă. Într-o vreme, era un canal destinat tinerilor, în alta pe TVR 2 puteai să urmăreşti integrala filmelor lui Almodóvar. Acum, pe acest canal sînt aruncate toate competiţiile sportive mai puţin importante, care nu intră la TVR 1, dar poţi vedea şi Tonomatul DP2 sau Liber pe contrasens (rămase de pe vremea cînd postul se adresa tinerilor), şi emisiunile de business Arena Leilor sau Bugetul meu, şi emisiunile de travel&living stil Discovery (plus producţia autohtonă Bazar), şi Jurnalul Euronews pentru România, şi emisiunea de reportaje din lumea satului D’ale lu’ Mitică sau cea cu problemele agricultorilor (Ferma), şi multe seriale fără sare şi piper, care nu interesează pe nimeni. După cum se vede, grila de programe a TVR 2 este una de umplutură şi e compusă din rămăşiţele de emisiuni din diferitele etape ale postului. Încă şi mai rău stau lucrurile cu TVR Internaţional " care a ajuns un fel de groapă de gunoi a tuturor celorlalte canale, unde se deversează resturile pentru românii din afara graniţelor ţării. Cît despre nou înfiinţatele TVR 3 şi TVR Info, nici nu mai este cazul să mai vorbim " ele sînt o glumă proastă, pentru care se cheltuiesc pe degeaba banii contribuabilului, în situaţia în care oricum bugetul instituţiei este la grea suferinţă. TVR în ansablu agonizează şi ea, la fel ca posturile ei. Peste tot se simt efectele managementului dezastruos, ale lipsei de perspectivă, ale gestionării defectuoase a fondurilor, la acestea adăugîndu-se lunga tradiţie a nepotismelor care guvernează în TVR sau a intereselor politice care continuă să facă jocurile. Din păcate, intervenţia politicului în actul jurnalistic nu a încetat şi nu va înceta niciodată, atîta timp cît preşedintele " director general şi membrii Consiliului de Administraţie vor fi numiţi conform algoritmului politic. De curînd, mai mulţi jurnalişti din TVR au semnat a nu ştiu cîta petiţie pentru depolitizarea instituţiei. E un gest de conştiinţă, dar, în opinia mea, unul inutil. Televiziunea publică nu va fi depolitizată niciodată, oricîte voci ar susţine acest lucru, pentru că absolut nici un partid nu e interesat de asta. Bineînţeles, la nivelul declaraţiilor, mai toţi politicienii se arată dornici ca acest serviciu public să fie într-adevăr public, în slujba cetăţenilor, nu al grupurilor politice. Numai că, după cum ştim, oamenii politici una spun pe gură şi alta fac. De ce ar da din mînă o aşa vacă bună de muls? Nu contează că acum se află în ograda vecinului, va veni ea, vremea, cînd va ajunge şi în ograda proprie " şi astfel fiecare poate să profite de ea din plin. Aud că Alexandru Sassu şi-a exprimat disponibilitatea ca instituţia pe care-o conduce să se pună la dispoziţia Parlamentului pentru postul de televiziune al Camerelor. La jumătatea lunii acesteia urmează să prezinte raportul de activitate în Parlament, iar Sassu speră desigur să cîştige bunăvoinţă din partea aleşilor neamului. Cum a fost soldat disciplinat, bunăvoinţa e deja cîştigată, nu are de ce să-şi facă griji.
