Moartea ne priveşte din ecran

Publicat în Dilema Veche nr. 168 din 30 Apr 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Foarte multe din lucrurile pe care le vedem la televizor vorbesc despre moarte. La emisiunile de ştiri, ea este personajul principal. Ni se arată accidente, asasinate, atentate, execuţii sau catastrofe naturale. Peste tot, oamenii sînt transformaţi într-un număr. Număr de morţi şi de răniţi. Accidentele au atîţia morţi şi atîţia răniţi (de regulă pînă în zece), atentatele au victime de ordinul zecilor sau, cînd sînt puse la cale de organizaţii teroriste internaţionale, de ordinul sutelor sau chiar al miilor, catastrofele naturale sar direct la sute şi la mii. Numărul 1 este rezervat de obicei vedetelor. Acestea pot fi executate, ca Saddam, pot muri în accidente, descrise de fiecare dată ca "tragice", sau pot "trece în nefiinţă" de bătrîneţe sau în urma unei boli. Avem, de exemplu, un nebun, pe de-o parte, şi 32 de oameni ucişi de el la Virginia Tech. (Puţini, ar spune unii, obişnuiţi cu cifrele vehiculate la breaking news.) Unu este criminalul - devenit şi el, cu această ocazie, vedetă mediatică. Ceilalţi sînt luaţi la grămadă şi, oricum, în cazul lor, al oamenilor de rînd, impresionează doar numerele mari. Nu numai în emisiunile informative moartea este cap de listă în distribuţie, ci şi în cazul producţiilor de divertisment, al filmelor în special. Aproape că nu mai există film în care să nu vedem cel puţin o armă. Iar arma apare ca să fie pusă la lucru, desigur, să ucidă. Cînd "se odihneşte" în tocul ei, la brîu sau în mîna personajului, ea e un accesoriu trendy. Arma a devenit în filme o podoabă cool, un obiect frumos şi fascinant, care sporeşte admiraţia pe care o are publicul faţă de vedetă. Unii ar putea considera normală o astfel de prezenţă a morţii la televizor, din moment ce ea face parte din realitate, din lumea noastră. Frecvenţa acestui subiect nu poate decît să ne obişnuiască cu ceva cu care şi noi înşine o să ne confruntăm la un moment dat. E adevărat, numai că aproape nimeni care moare de moarte bună nu devine subiect de ştire. Altfel, moartea este transformată la televizor într-un spectacol, un spectacol al violenţei; acest fapt nu duce la împăcarea individului cu propria lui dispariţie, ci mai degrabă la o banalizare a violenţei şi o generare a ei. Apoi, nu trebuie decît o mică abatere în prezentarea unor lucruri de altfel fireşti ale lumii noastre (cum ar fi moartea sau sexul), pentru ca acestea să devină obscenităţi. Cu rare excepţii, moartea pe care o vedem la televizor este curată pornografie. Excepţiile acestea se întîlnesc, totuşi. Una dintre ele este emisiunea lui Cornel Mihalache Omul între soft şi moft, care de cîteva ediţii, reunite sub titlul "Vîrstele omului", vorbeşte într-un mod firesc şi profund despre moarte. Am mai scris despre această emisiune de pe TVR 2 şi am avut numai cuvinte de laudă pentru ea. Acum, cu atît mai mult. E foarte dificil să faci echilibristică între pornografia la care mă refeream şi patetism/melodramă, cînd tratezi un astfel de subiect. E prea "greu" subiectul şi prea vînturat şi tocit... Ei bine, Cornel Mihalache cîştigă şi de astă dată provocarea. Ne este spusă, de exemplu, povestea domnului Cheroiu, care a murit de cancer pe un pat de spital, a stat cîteva luni la morgă şi a ajuns în cele din urmă la cimitirul săracilor, neplîns de nimeni; apoi, ne sînt arătate imagini dintr-un documentar făcut de cei de la FAV, despre cum ţăranii dintr-un sat oltenesc merg în Joia Mare la cimitir să-şi pomenească morţii. Sau - cum s-a întîmplat într-o altă ediţie - sînt alăturate fragmente din piesele Sinucigaşul de Nikolai Erdman (cu Horaţiu Mălăiele), Matca de Marin Sorescu (cu Leopoldina Bălănuţă şi Vasile Niţulescu), şi dintr-o discuţie cu un ţăran din Maramureş. Fără nici o explicaţie suplimentară din off - doar o alăturare semnificativă. Cuvîntul cu care i-aş descrie reuşita lui Cornel Mihalache este "decenţa". Într-o lume a indecenţelor de tot felul, aceasta a devenit o calitate rară.

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.